ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2668/2003

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 8 ianuarie 2003,

reclamantul C.I. a chemat în judecată Direcția Generală de Muncă și

Solidaritate Socială a județului Cluj, solicitând anularea deciziei nr. 2019

din 6 decembrie 2002 și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de

Decretul-lege nr. 118/1990, întrucât a suferit persecuții datorită

convingerilor sale religioase fiind condamnat în anul 1980 la 2 ani și 4 luni

închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de neprezentare la încorporare.

Investit cu soluționarea cauzei, Tribunalul

Cluj, prin încheierea civilă nr. 553/C/2003 din 11 februarie 2003, a admis

excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei formulată de reclamant

și a dispus declinarea competenței de judecare a pricinii în favoarea Curții de

Apel Cluj.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a

reținut că potrivit art. 7 alin. (1) și (4) din Legea nr. 189/2000 privind

aprobarea O.G. nr. 105/1999 pentru modificarea și completarea Decretului–lege

nr. 118/1990, competența contestațiilor împotriva deciziilor emise de

direcțiile de muncă și solidaritate socială revine curților de apel.

Prin încheierea civilă nr. 353/2003 din 8

aprilie 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a dispus la rândul său declinarea competenței materiale a soluționării

acțiunii în favoarea Tribunalului Cluj, reținând, în esență, că în cauză sunt

aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (5) din Decretul-lege nr. 118/1990 cu

referire la art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ.

Cât privește prevederile art. 7

alin. (4) din Legea nr. 189/2000 care stabilesc competența curților de apel,

aceste dispoziții se referă doar la cererile formulate exclusiv în baza acestei

legi care reglementează drepturile persoanelor persecutate din motive etnice și

rasiale și nu sunt aplicabile și acțiunilor formulate în baza Decretului-lege

nr. 118/1990 care reglementează în continuare drepturile persoanelor

persecutate politic.

Totodată, constatând ivirea unui conflict

negativ de competență, Curtea de Apel Cluj a trimis cauza la Curtea Supremă de

Justiție pentru a pronunța regulatorul de competență.

Constatând că în cauză sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2 și cele ale art. 22 C. proc. civ.,

Curtea va stabili instanța competentă să soluționeze pricina, în raport cu

obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente acestuia.

Dispozițiile art. 8 alin. (5) din Decretul-lege

nr. 118/1990, republicat prin Legea nr. 55/1998, prevăd că partea nemulțumită

poate contesta decizia emisă de direcția județeană de muncă și solidaritate

socială potrivit Legii nr. 29/1990.

Prevederile art. 5 din Legea

contenciosului administrativ, în baza cărora cererea de anulare a actului se

adresează tribunalului, se coroborează cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c) C.

proc. civ., potrivit cărora procesele și cererile în materie de contencios

administrativ, în afara celor date în competența curților de apel, se judecă de

tribunale.

Curților de apel le revin în competență numai

cererile în contencios administrativ privind actele autorităților și

instituțiilor centrale, art. 3 pct. 1 C. proc. civ., și în alte materii, date

în mod expres prin lege în competența lor, art. 3 pct. 4 C. proc. civ.

Cât privește referirea tribunalului privind

aplicabilitatea în materie de competență a prevederilor art. 7 alin. (4) din

Legea nr. 189/ 2000 și la cererile formulate în baza Decretului-lege nr. 118/1990,

această susținere nu are suport legal.

În plus, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr.

189/2000 comisia din cadrul fiecărei direcții generale de muncă și protecție

socială teritoriale se înființează pentru situațiile prevăzute la art. 1 din

O.U.G. nr. 105/1999, modificat prin Legea nr. 189/2000, referitoare la cei ce

au suferit persecuții din motive etnice.

Dacă inițial, persoanelor persecutate din motive

etnice le-au fost acordate drepturi prin O.G. nr. 105/1999 pentru modificarea

și completarea Decretului-lege nr. 118/1990, odată cu aprobarea ei prin Legea

nr. 189/2000, ordonanța a devenit un act normativ de sine stătător, însuși

titlul fiind schimbat.

Astfel, persoanelor persecutate din motive

etnice li se aplică dispozițiile Legii nr. 189/2000, în timp ce drepturile

persoanelor persecutate din motive politice rămânând în continuare reglementate

de Decretul-lege nr. 118/1990.

În consecință, întrucât cererile formulate în

baza Decretului-lege nr. 118/1990 nu sunt date în competența expresă a curților

de apel, judecarea contestațiilor împotriva deciziilor emise de direcțiile

județene de muncă și solidaritate socială aparține tribunalelor.

În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va

stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe C.I. și Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială

a județului Cluj în favoarea Tribunalului Cluj.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 17

septembrie 2003.