ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2965/2003

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 9

ianuarie 2003, reclamantul F.I. a chemat în judecată Direcția Generală de Muncă

și Solidaritate Socială a județului Cluj, solicitând anularea deciziei nr. 2025

din 10 decembrie 2002 și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de

Decretul-lege nr. 118/1990, întrucât a suferit persecuții datorită

convingerilor sale religioase, fiind condamnat în anul 1968 la 4 ani închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de neprezentare la încorporare.

Învestit cu soluționarea cauzei,

Tribunalul Cluj, prin încheierea civilă nr. 734/C/2003 din 24 februarie 2003, a

admis excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei formulată de

reclamant și a dispus declinarea competenței de judecare a pricinii în favoarea

Curții de Apel Cluj.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că potrivit art. 7 alin. (1) și (4) din Legea nr. 189/2000,

privind aprobarea O.G. nr. 105/1999 pentru modificarea și completarea

Decretului–lege nr. 118/1990, competența contestațiilor împotriva deciziilor

emise de Direcțiile de Muncă și Solidaritate Socială revine curților de apel.

Prin încheierea civilă nr. 485/2003

din 24 aprilie 2003, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios

administrativ, a dispus la rândul său declinarea competenței materiale a

soluționării acțiunii în favoarea Tribunalului Cluj, reținând, în esență, că în

cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (5) din Decretul-lege nr.

118/1990, cu referire la art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc. civ.

Cât privește prevederile art. 7

alin. (4) din Legea nr. 189/2000 care stabilesc competența curților de apel,

aceste dispoziții se referă doar la cererile formulate exclusiv în baza acestei

legi care reglementează drepturile persoanelor persecutate din motive etnice și

rasiale și nu sunt aplicabile și acțiunilor formulate în baza Decretului-lege

nr. 118/1990 care reglementează în continuare drepturile persoanelor

persecutate politic.

Totodată, constatând ivirea unui

conflict negativ de competență, Curtea de Apel Cluj a trimis cauza la Curtea

Supremă de Justiție pentru a pronunța regulatorul de competență.

Constatând că în cauză sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20 pct. 2 și cele ale art. 22 C. proc.

civ., Curtea va stabili instanța competentă să soluționeze pricina, în raport

cu obiectul litigiului și dispozițiile legale incidente acestuia.

Dispozițiile art. 8 alin. (5) din

Decretul-lege nr. 118/1990, republicat prin Legea nr. 55/1998, prevăd că partea

nemulțumită poate contesta decizia emisă de direcția județeană de muncă și

solidaritate socială potrivit Legii nr. 29/1990.

Prevederile art. 5 din Legea

contenciosului administrativ, în baza cărora cererea de anulare a actului se

adresează tribunalului, se coroborează cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c) C.

proc. civ., potrivit cărora procesele și cererile în materie de contencios

administrativ, în afara celor date în competența curților de apel, se judecă de

tribunale.

Curților de apel le revin în

competență numai cererile în contencios administrativ privind actele

autorităților și instituțiilor centrale – art. 3 pct. 1 C. proc. civ. – și în

alte materii, date în mod expres prin lege în competența lor – art. 3 pct. 4 C.

proc. civ.

Cât privește referirea tribunalului

privind aplicabilitatea în materie de competență a prevederilor art. 7 alin.

(4) din Legea nr. 189/2000 și la cererile formulate în baza Decretului-lege nr.

118/1990, această susținere nu are suport legal.

În plus, potrivit art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 189/2000, comisia din cadrul fiecărei direcții generale de muncă

și protecție socială teritoriale se înființează pentru situațiile prevăzute la

art. 1 din O.U.G. nr. 105/1999, modificat prin Legea nr. 189/2000, referitoare

la cei ce au suferit persecuții din motive etnice.

Dacă inițial, persoanelor persecutate

din motive etnice le-au fost acordate drepturi prin O.G. nr. 105/1999, pentru

modificarea și completarea Decretului-lege nr. 118/1990, odată cu aprobarea ei

prin Legea nr. 189/2000, ordonanța a devenit un act normativ de sine stătător,

însuși titlul fiind schimbat.

Astfel, persoanelor persecutate din

motive etnice li se aplică dispozițiile Legii nr. 189/2000, în timp ce

drepturile persoanelor persecutate din motive politice rămân în continuare

reglementate de Decretul-lege nr. 118/1990.

În consecință, întrucât cererile

formulate în baza Decretului-lege nr. 118/1990 nu sunt date în competența

expresă a curților de apel, judecarea contestațiilor împotriva deciziilor emise

de direcțiile județene de muncă și solidaritate socială aparține tribunalelor.

În raport cu cele expuse mai sus,

Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului

Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a cauzei privind pe F.I. și Direcția Generală de Muncă și Solidaritate Socială

a județului Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 1 octombrie 2003.