ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2789/2003

Asupra conflictului negativ de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 8

ianuarie 2003, reclamantul F.M. a chemat în judecată Direcția Generală de Muncă

și Solidaritate Socială Cluj, solicitând anularea deciziei nr. 2003 din 10

decembrie 2002 și obligarea pârâtei să-i acorde drepturile prevăzute de art. 1

alin. (1) și (2) din Decretul–lege nr. 118/1990, întrucât a suferit persecuții

datorită convingerilor sale religioase, fiind condamnat prin sentința penală nr

.132 din 1 aprilie 1970, la o pedeapsă privativă de libertate de 5 ani, pentru

săvârșirea infracțiunii de neprezentare la încorporare.

Învestit cu soluționarea cauzei,

Tribunalul Cluj a dispus prin încheierea nr. 538 din 11 februarie 2003,

declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Cluj.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța a reținut că potrivit art. 7 alin. (1) și (4) din Legea nr. 189/2000,

privind aprobarea O.G. nr. 105/1999, pentru modificarea și completarea

Decretului-lege nr. 118/1990, competența materială a soluționării

contestațiilor împotriva deciziilor emise de direcțiile județene de muncă și

solidaritate socială, aparține curților de apel.

Prin sentința civilă nr. 446 din 17

aprilie 2003, Curtea de Apel Cluj a dispus, la rândul său, declinarea

competenței în favoarea Tribunalului Cluj.

Pronunțând această hotărâre, curtea

a reținut că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 8 alin. (5) din

Decretul0–lege nr. 118/1990, cu referire la art. 2 pct. 1 lit. c) C. proc.

civ., actul administrativ contestat fiind emis de o instituție publică de nivel

județean.

Cât privește prevederile art. 7

alin. (4) din Legea nr. 189/2000, care stabilesc competența curților de apel,

aceste dispoziții se referă doar la cererile formulate exclusiv în baza acestei

legi, care reglementează drepturile persoanelor persecutate din motive etnice

și rasiale și nu sunt aplicabile și acțiunilor formulate în baza

Decretului–lege nr. 118/1990, care reglementează în continuare drepturile

persoanelor persecutate politic.

Examinând conflictul negativ de

competență, Curtea va constata că în cauză, Tribunalul Cluj este competent să

judece în primă instanță cauza.

Dispozițiile art. 8 alin. (5) din

Decretul–lege nr. 118/1990, republicat în anul 1998, prevăd că partea

nemulțumită poate contesta decizia emisă de direcția județeană de muncă și

solidaritate socială potrivit Legii nr. 29/1990.

Prevederile art. 5 din Legea

contenciosului administrativ, în baza cărora cererea de anulare a actului se

adresează tribunalului, se coroborează cu dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. c) C.

proc. civ., potrivit cărora cererile în materie de contencios administrativ, în

afara celor date în competența curților de apel, se judecă de tribunale.

Curților de Apel le revin în

competență numai cererile în contencios administrativ privind actele

autorităților și instituțiilor centrale – art. 3 pct. 1 C. proc. civ. – și în

alte materii, date în mod expres în competența lor prin lege – art. 3 pct. 4 C.

proc. civ.

Cât privește referirea tribunalului

privind aplicabilitatea în materie de competență a prevederilor art. 7 alin.

(4) din Legea nr. 189/2000 și la cererile formulate în baza Decretului–lege nr.

118/1990, această susținere nu are suport legal.

Dacă inițial, persoanelor

persecutate din motive etnice le-au fost acordate drepturi prin O.G. nr.

105/1999, pentru modificarea și completarea Decretului–lege nr. 118/1990, odată

cu aprobarea ei prin Legea nr. 189/2000, ordonanța a devenit un act normativ de

sine stătător, însuși titlul fiind schimbat.

Astfel, persoanelor persecutate din

motive etnice li se aplică dispozițiile Legii nr. 189/2000, în timp ce

drepturile persoanelor persecutate din motive politice rămân în continuare

reglementate de Decretul-lege nr. 118/1990.

În consecință, întrucât cererile

formulate în baza Decretului-lege nr. 118/1990 nu sunt date în competența

expresă a curților de apel, judecarea contestațiilor împotriva deciziilor emise

de direcțiile județene de muncă și solidaritate socială, aparține tribunalelor.

În raport de cele expuse mai sus,

Curtea va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalului

Cluj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare

a litigiului privind pe F.M. și Direcția de Muncă și Solidaritate Socială a

județului Cluj, în favoarea Tribunalului Cluj.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 septembrie 2003.