ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1443/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 154/ COM din 26 ianuarie 2001, pronunțată în ședința publică, din 26 ianuarie 2001, de Tribunalul Constanța, secția comercială, a fost respinsă excepția privind lipsa calității procesuale pasive, invocată de pârâta A.S.R. S.A., sucursala Constanța, ca nefondată. A fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanta S.C. S. S.R.L. Constanța, în sensul că a obligat pe pârâta A.S.R. S.A., sucursala Constanța, la plata sumei de 34.584.485 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor auto și 2.723.099 lei cheltuieli de judecată, către reclamanta S.C. .S. S.R.L. Constanța. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că organele de poliție au constatat că pârâtul B.M., conducând autoturismul Dacia 1310, nu s-a asigurat de schimbarea direcției de mers prin viraj la stânga, intrând în coliziune cu autoturismul proprietatea S.C.

S. S.R.L., fiind încheiat procesul-verbal seria Z nr. 2961392 din 2 martie 2000. Autoturismul avariat a fost reparat de reclamantă, valoarea reparațiilor ridicându-se la suma de 34.584.958 lei, conform facturilor depuse la dosar. Pârâtul B.M. este posesorul asigurării obligatorii de răspundere civilă auto la S.C. A.S.R., sucursala Constanța. Excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâtă, a fost respinsă, ca nefondată, cu motivarea că, potrivit art. 57 din Legea nr. 136/1995, drepturile persoanelor păgubite prin producerea accidentelor de autovehicule se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei. Aceste drepturi se pot exercita și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei.

Curtea de Apel Constanța, secția comercială, prin decizia civilă nr. 490/ COM din 10 mai 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta A.S.R., sucursala Constanța, împotriva sentinței civile nr. 154/ COM din 26 ianuarie 2001, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția comercială. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că s-a dat o interpretare corectă prevederilor Decretului nr. 328/1966, privind circulația pe drumurile publice, deoarece, din procesul verbal încheiat de organele de poliție, rezultă că asiguratul conducând autoturismul nu s-a asigurat la schimbarea direcției de mers, intrând în coliziune cu un alt autoturism. Așadar, vinovat de producerea accidentului este persoana asigurată, despre care s-a și menționat că a săvârșit fapta prevăzută de art. 25/2/112 din Regulamentul aprobat prin Decretul nr. 328/1996.

Fiind dovedită culpa persoanei asigurate, obligarea asigurătorului la plata de despăgubiri, pentru daunele provocate prin accidentul de circulație, este legală, toate criticile aduse soluției primei instanțe fiind nefondate. Împotriva deciziei civile nr. 490/ COM din 10 mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială, a declarat recurs A.S.R. S.A., sucursala Constanța, care a criticat hotărârea instanței de apel pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că au fost aplicate greșit prevederile Decretului nr. 328/1966, republicat, privind circulația pe drumurile publice, în realitate, fiind antrenată și culpa reclamantei, care nu trebuia să circule pe linia de tramvai și să păstreze, față de autoturismul din fața sa, o distanță corespunzătoare pentru a evita coliziunea, invocând ca motiv de casare art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport de criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente. Printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, instanțele judecătorești anterioare au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc în cadrul contractului de asigurare obligatorie de răspundere civilă auto, răspunderea care se instituie în cazul încălcării clauzelor, precum și normele de drept aplicabile litigiului.

Justificat s-a constatat că vinovat de producerea accidentului este persoana asigurată – numitul B.M., din conținutul actului constatator, respectiv procesul-verbal seria Z nr. 2967392 din 2 martie 2000 întocmit de Poliția Constanța, rezultând că intimatul-pârât a condus autoturismul, fără a se asigura la schimbarea direcției de mers, provocând coliziunea cu un alt autoturism Relevant este și aspectul că acest proces-verbal de constatare și sancționare contravențională, sub aspectul art. 25/2/112 din Regulamentul aprobat prin Decretul nr. 328/1966 a fost semnat de conducătorul auto B.M., care și-a asumat astfel întreaga răspundere.

În acest context, s-a dat eficiență juridică maximă dispozițiilor art. 49 din Legea nr. 136/1995, respectiv că asigurătorul acordă despăgubiri pentru prejudiciile de care asigurații răspund față de terțe persoane păgubite prin accidente de autovehicule, iar conform art. 51 alin. (1), despăgubirile se acordă și în cazul în care cel care conduce autovehiculul, răspunzător de producerea accidentului, este o altă persoană decât asiguratul. Astfel fiind, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta A.S.R. Constanța, nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304/ COM din 10 mai 2001, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul formulat de pârâta A.S.R. S.A. Constanța, împotriva deciziei nr. 490 din 10 mai 2001 a Curții de Apel Constanța, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 7 martie 2003.