ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2102/2003

La data de 16 aprilie 2003 s-a luat în examinare

recursul declarat de Consiliul Local al Comunei Albești, județul Mureș,

împotriva deciziei civile nr.28 A din 12 aprilie 2001 a Curții de Apel Târgu

Mureș – Secția civilă.

Dezbaterile au fost

consemnate în încheierea cu data de 16 aprilie 2003 iar pronunțarea s-a amânat

la 8 mai apoi la 22 mai 2003.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la Judecătoria Sighișoara la data de         19 ianuarie 1999, reclamantul

Consiliul local al comunei Albești, județul Mureș a solicitat, în contradictoriu

cu pârâtul Consiliul local al municipiului Sighișoara, județul Mureș, a se

constata că delimitarea teritorială a celor două localități este cea prevăzută

de Legea nr.2/1968, a se dispune obligarea pârâtei să respecte această

delimitare și să-i permită reclamantei a-și exercita toate atribuțiile pe

întreg teritoriul comunei Albești și a se constata inaplicabilitatea în cauză a

Decretului prezidențial nr.63/1976, act care este nul de drept.

În motivarea cererii

reclamantul a arătat că atât anterior cât și după apariția Legii nr.2/1968

linia de demarcație dintre cele două localități a constituit-o pârâul Valea

Dracului, iar prin Decretul prezidențial nr.63/1976 nu s-a făcut decât să se

includă terenul aferent actualei platforme industriale a municipiului în

perimetrul construibil al acestei localități. Astfel, s-a ajuns la o măsură

ilegală dată în contradicție cu Legea nr.2/1968. Oricum, potrivit art.75 din

Constituția  din 1965, președintele țării putea emite decrete prezidențiale în

exercitarea a treisprezece atribuții, dar nici una dintre ele nu privea

posibilitatea luării unor măsuri în domeniul organizării

administrativ-teritoriale.

Prin sentința civilă nr.643

din 5 martie 1999, Judecătoria Sighișoara a respins acțiunea. Pentru a hotărî

astfel instanța a reținut în esență că delimitarea comunelor, orașelor și

județelor se stabilește prin lege și că orice modificare a limitelor

teritoriale ale acestora se poate efectua numai în temeiul legii, astfel încât

soluționarea unor astfel de probleme nu este dată în competența instanțelor

judecătorești.

Împotriva acestei hotărâri

reclamantul Consiliul local al comunei Albești a declarat apel, admis prin

decizia nr.388 din 27 martie 2000 a Tribunalului Mureș, secția civilă, care a

desființat integral sentința atacată și a trimis cauza pentru soluționare în

primă instanță la Tribunalul Mureș.

La termenul din 19 mai

2000, reprezentantul reclamantului a precizat că nu dorește să facă o

modificare a delimitării teritoriale, ci respectarea vechii linii dintre cele

două localități.

La același termen

reprezentantul pârâtului a invocat excepția necompetenței materiale generale a

instanțelor judecătorești în soluționarea cauzei, excepție respinsă de tribunal

la termenul din          16 iunie 2000.

Reprezentantul pârâtului a

mai invocat excepția netimbrării acțiunii de către reclamant.

Prin sentința civilă nr.361

din 17 iulie 2000, Tribunalul Mureș a admis acțiunea, a respins excepția

netimbrării acțiunii, a obligat pârâtul să-i recunoască reclamantului toate prerogativele

dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 66,64 ha respectându-se

delimitarea administrativ-teritorială stabilită prin Legea nr. 2/1968 precum și

granița dintre localitățile Albești și Sighișoara, punctul de hotar

constituindu-l conform singurei legi care a avut ca obiect această delimitare –

pârâul Valea Dracului.

Pentru a hotărî astfel

instanța a stabilit că acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru

în baza Legii nr.146/1997.

În ce privește fondul

cauzei, instanța a reținut în esență că Decretul nr.63/1976 nu a modificat

Legea nr.2/1968, așa încât linia de demarcație dintre cele două localități o

constituie  pârâul Valea Dracului.

Împotriva acestei sentințe,

pârâtul Consiliul local al municipiului Sighișoara a formulat apel, criticând

hotărârea pentru că a depășit atribuțiile puterii judecătorești, instanțele

judecătorești nefiind competente în a soluționa pricina. De altfel, se arată în

motivarea apelului, instanța a soluționat altceva decât obiectul strict al investirii

ei, acordând mai mult decât s-a cerut.

Prin decizia nr.28/A din 12

aprilie 2001, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, a admis apelul, a

schimbat în tot hotărârea atacată și în fond a respins acțiunea.

Pentru a hotărî astfel

instanța a reținut în esență că obiect al litigiului este delimitarea

administrativ-teritorială, acesta fiind atributul exclusiv al puterii

legislative și executive.

Împotriva acestei decizii,

Consiliul Local al comunei Albești a formulat recurs, invocând motivul de

casare prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ. și criticând hotărârea pentru că

a aplicat greșit la cauza dedusă judecății prevederile Decretului nr. 63/1976,

instanța a reținut că acesta a modificat granița administrativă dintre comuna

Albești și municipiul Sighișoara și pentru că nu s-a pronunțat asupra unor

dovezi administrate care erau hotărâtoare în dezlegarea pricinii, anume

raportul de expertiză topografică, planșele din dosarul nr.3661/2000 și

evidențele oficiului de cadastru.

Recursul este nefondat și

urmează a se respinge.

Instanța a fost investită

cu soluționarea acțiunii având ca obiect constatarea că delimitarea teritorială

a comunei Albești și municipiului Sighișoara este cea prevăzută de Legea

nr.2/1968, a obliga pârâta să respecte această delimitare și a constata

inaplicabilitatea Decretului nr.63/1976, care a inclus platforma industrială în

perimetrul construibil al pârâtei.

Cu referire la obiectul

acțiunii, art.3 alin.1 din Legea nr.69/1991 a administrației publice locale, în

vigoare la data sesizării instanței, prevedea că delimitarea comunelor,

orașelor și județelor se stabilește prin lege, iar art.72 alin.3 lit.”o” din

Constituție statuează că organizarea administrației locale, a teritoriului,

precum și regimul general privind autonomia locală, se reglementează prin lege

organică.

Din dispozițiile legale

evocate rezultă fără echivoc că delimitarea unităților

administrativ-teritoriale care implică stabilirea limitelor teritoriale

înlăuntrul cărora ființează și își exercită competențele autoritățile publice

este de atributul puterii legislative, care numai prin lege organică o poate

reglementa.

Legiuitorul a prevăzut și

posibilitatea unei modificări ulterioare a limitelor unităților

administrativ-teritoriale stabilite mai înainte prin lege, precizând în art.3

alin.1 din Legea nr.69/1991 că orice modificare se poate efectua numai în

temeiul legii și cu consultarea prealabilă a cetățenilor din unitățile

administrativ-teritoriale respective, prin referendum care se organizează

potrivit legii.

Dispoziția legală amintită

este menită să precizeze că nu numai delimitarea comunelor, orașelor și

județelor, dar și modificarea delimitării se poate efectua doar în temeiul

legii, cu condiția consultării prealabile a cetățenilor prin referendum.

Pronunțând o hotărâre

asupra delimitării teritoriale a comunei Albești, în sensul că această

delimitare este cea prevăzută de Legea nr.2/1968, a obliga pârâta să o respecte

și a constata inaplicabilitatea în cauză a Decretului nr.63/1976, care a inclus

platforma industrială în perimetrul construibil al localității Sighișoara,

instanța ar depăși atribuțiile puterii judecătorești, ceea ce ar constitui o

imixtiune în sfera activității legislative sau executive, un exces de putere,

prin trecerea abuzivă a barierelor dintre funcțiile care revin autorităților

publice.

Față de dispozițiile legale

care stabilesc că numai prin lege se determină delimitarea comunelor, orașelor,

județelor, tot prin lege se poate modifica delimitarea anterioară, cu cerința

consultării prealabile prin referendum a cetățenilor, se apreciază că instanța

nu are nici competența de a interpreta conținutul legii sau a altor acte

normative care reglementează această problemă și nici nu are calitatea de a

constata inaplicabilitatea unui asemenea act normativ.

Obiectul pricinii, așa cum

a fost formulat și cu care instanța a fost investită, nu intră în sfera de

jurisdicție a instanțelor judecătorești, organizarea administrativ-teritorială

și delimitarea administrativă a localităților sunt atribute care aparțin în

exclusivitate puterii legislative și executive.

Această constatare, a

necompetenței instanțelor judecătorești în soluționarea cauzei, face inutilă

cercetarea motivelor de recurs învederate de reclamant, anume că instanța de

apel a aplicat greșit prevederile Decretului nr.63/1976 și nu a analizat

înscrisurile la care recurentul se referă, tocmai pentru că, neavând competența

să judece cauza, nu o avea nici pe aceea de a verifica probele oferite de părți

și de a interpreta dispozițiile actului normativ amintit.

Pentru aceste considerente,

urmează a se respinge recursul reclamantului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul Consiliul Local al Comunei Albești, Județul Mureș împotriva

deciziei nr.28/A din 12 aprilie 2001 a Curții de Apel Tg.Mureș, secția civilă.

Obligă pe reclamant la

25.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 mai 2003.