Sari la conținut
ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 22.05.2003
respins

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2102/2003

HOTĂRÂRE
22.05.2003
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2102/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

La data de 16 aprilie 2003 s-a luat în examinare recursul declarat de Consiliul Local al Comunei Albești, județul Mureș, împotriva deciziei civile nr.28 A din 12 aprilie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș – Secția civilă.

Dezbaterile au fost consemnate în încheierea cu data de 16 aprilie 2003 iar pronunțarea s-a amânat la 8 mai apoi la 22 mai 2003. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sighișoara la data de 19 ianuarie 1999, reclamantul Consiliul local al comunei Albești, județul Mureș a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul local al municipiului Sighișoara, județul Mureș, a se constata că delimitarea teritorială a celor două localități este cea prevăzută de Legea nr.2/1968, a se dispune obligarea pârâtei să respecte această delimitare și să-i permită reclamantei a-și exercita toate atribuțiile pe întreg teritoriul comunei Albești și a se constata inaplicabilitatea în cauză a Decretului prezidențial nr.63/1976, act care este nul de drept.

În motivarea cererii reclamantul a arătat că atât anterior cât și după apariția Legii nr.2/1968 linia de demarcație dintre cele două localități a constituit-o pârâul Valea Dracului, iar prin Decretul prezidențial nr.63/1976 nu s-a făcut decât să se includă terenul aferent actualei platforme industriale a municipiului în perimetrul construibil al acestei localități. Astfel, s-a ajuns la o măsură ilegală dată în contradicție cu Legea nr.2/1968. Oricum, potrivit art.75 din Constituția din 1965, președintele țării putea emite decrete prezidențiale în exercitarea a treisprezece atribuții, dar nici una dintre ele nu privea posibilitatea luării unor măsuri în domeniul organizării administrativ-teritoriale.

Prin sentința civilă nr.643 din 5 martie 1999, Judecătoria Sighișoara a respins acțiunea. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că delimitarea comunelor, orașelor și județelor se stabilește prin lege și că orice modificare a limitelor teritoriale ale acestora se poate efectua numai în temeiul legii, astfel încât soluționarea unor astfel de probleme nu este dată în competența instanțelor judecătorești. Împotriva acestei hotărâri reclamantul Consiliul local al comunei Albești a declarat apel, admis prin decizia nr.388 din 27 martie 2000 a Tribunalului Mureș, secția civilă, care a desființat integral sentința atacată și a trimis cauza pentru soluționare în primă instanță la Tribunalul Mureș.

La termenul din 19 mai 2000, reprezentantul reclamantului a precizat că nu dorește să facă o modificare a delimitării teritoriale, ci respectarea vechii linii dintre cele două localități. La același termen reprezentantul pârâtului a invocat excepția necompetenței materiale generale a instanțelor judecătorești în soluționarea cauzei, excepție respinsă de tribunal la termenul din 16 iunie 2000. Reprezentantul pârâtului a mai invocat excepția netimbrării acțiunii de către reclamant.

Prin sentința civilă nr.361 din 17 iulie 2000, Tribunalul Mureș a admis acțiunea, a respins excepția netimbrării acțiunii, a obligat pârâtul să-i recunoască reclamantului toate prerogativele dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 66,64 ha respectându-se delimitarea administrativ-teritorială stabilită prin Legea nr. 2/1968 precum și granița dintre localitățile Albești și Sighișoara, punctul de hotar constituindu-l conform singurei legi care a avut ca obiect această delimitare – pârâul Valea Dracului. Pentru a hotărî astfel instanța a stabilit că acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru în baza Legii nr.146/1997. În ce privește fondul cauzei, instanța a reținut în esență că Decretul nr.63/1976 nu a modificat Legea nr.2/1968, așa încât linia de demarcație dintre cele două localități o constituie pârâul Valea Dracului.

Împotriva acestei sentințe, pârâtul Consiliul local al municipiului Sighișoara a formulat apel, criticând hotărârea pentru că a depășit atribuțiile puterii judecătorești, instanțele judecătorești nefiind competente în a soluționa pricina. De altfel, se arată în motivarea apelului, instanța a soluționat altceva decât obiectul strict al investirii ei, acordând mai mult decât s-a cerut. Prin decizia nr.28/A din 12 aprilie 2001, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, a admis apelul, a schimbat în tot hotărârea atacată și în fond a respins acțiunea. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în esență că obiect al litigiului este delimitarea administrativ-teritorială, acesta fiind atributul exclusiv al puterii legislative și executive.

Împotriva acestei decizii, Consiliul Local al comunei Albești a formulat recurs, invocând motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 C.proc.civ. și criticând hotărârea pentru că a aplicat greșit la cauza dedusă judecății prevederile Decretului nr. 63/1976, instanța a reținut că acesta a modificat granița administrativă dintre comuna Albești și municipiul Sighișoara și pentru că nu s-a pronunțat asupra unor dovezi administrate care erau hotărâtoare în dezlegarea pricinii, anume raportul de expertiză topografică, planșele din dosarul nr.3661/2000 și evidențele oficiului de cadastru. Recursul este nefondat și urmează a se respinge.

Instanța a fost investită cu soluționarea acțiunii având ca obiect constatarea că delimitarea teritorială a comunei Albești și municipiului Sighișoara este cea prevăzută de Legea nr.2/1968, a obliga pârâta să respecte această delimitare și a constata inaplicabilitatea Decretului nr.63/1976, care a inclus platforma industrială în perimetrul construibil al pârâtei. Cu referire la obiectul acțiunii, art.3 alin.1 din Legea nr.69/1991 a administrației publice locale, în vigoare la data sesizării instanței, prevedea că delimitarea comunelor, orașelor și județelor se stabilește prin lege, iar art.72 alin.3 lit.”o” din Constituție statuează că organizarea administrației locale, a teritoriului, precum și regimul general privind autonomia locală, se reglementează prin lege organică.

Din dispozițiile legale evocate rezultă fără echivoc că delimitarea unităților administrativ-teritoriale care implică stabilirea limitelor teritoriale înlăuntrul cărora ființează și își exercită competențele autoritățile publice este de atributul puterii legislative, care numai prin lege organică o poate reglementa. Legiuitorul a prevăzut și posibilitatea unei modificări ulterioare a limitelor unităților administrativ-teritoriale stabilite mai înainte prin lege, precizând în art.3 alin.1 din Legea nr.69/1991 că orice modificare se poate efectua numai în temeiul legii și cu consultarea prealabilă a cetățenilor din unitățile administrativ-teritoriale respective, prin referendum care se organizează potrivit legii.

Dispoziția legală amintită este menită să precizeze că nu numai delimitarea comunelor, orașelor și județelor, dar și modificarea delimitării se poate efectua doar în temeiul legii, cu condiția consultării prealabile a cetățenilor prin referendum. Pronunțând o hotărâre asupra delimitării teritoriale a comunei Albești, în sensul că această delimitare este cea prevăzută de Legea nr.2/1968, a obliga pârâta să o respecte și a constata inaplicabilitatea în cauză a Decretului nr.63/1976, care a inclus platforma industrială în perimetrul construibil al localității Sighișoara, instanța ar depăși atribuțiile puterii judecătorești, ceea ce ar constitui o imixtiune în sfera activității legislative sau executive, un exces de putere, prin trecerea abuzivă a barierelor dintre funcțiile care revin autorităților publice.

Față de dispozițiile legale care stabilesc că numai prin lege se determină delimitarea comunelor, orașelor, județelor, tot prin lege se poate modifica delimitarea anterioară, cu cerința consultării prealabile prin referendum a cetățenilor, se apreciază că instanța nu are nici competența de a interpreta conținutul legii sau a altor acte normative care reglementează această problemă și nici nu are calitatea de a constata inaplicabilitatea unui asemenea act normativ. Obiectul pricinii, așa cum a fost formulat și cu care instanța a fost investită, nu intră în sfera de jurisdicție a instanțelor judecătorești, organizarea administrativ-teritorială și delimitarea administrativă a localităților sunt atribute care aparțin în exclusivitate puterii legislative și executive.

Această constatare, a necompetenței instanțelor judecătorești în soluționarea cauzei, face inutilă cercetarea motivelor de recurs învederate de reclamant, anume că instanța de apel a aplicat greșit prevederile Decretului nr.63/1976 și nu a analizat înscrisurile la care recurentul se referă, tocmai pentru că, neavând competența să judece cauza, nu o avea nici pe aceea de a verifica probele oferite de părți și de a interpreta dispozițiile actului normativ amintit. Pentru aceste considerente, urmează a se respinge recursul reclamantului, ca nefondat.

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul Consiliul Local al Comunei Albești, Județul Mureș împotriva deciziei nr.28/A din 12 aprilie 2001 a Curții de Apel Tg.Mureș, secția civilă. Obligă pe reclamant la 25.000.000 lei cheltuieli de judecată către intimat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ
0,98
ÎCCJ, decizie (scj.ro #82640)
Competența de delimitare și modificare teritorială a localităților În raport cu dispozițiile Legii nr.69/1991, în vigoare la data soluționării cauzei delimitarea comunelor, orașelor, județelor, precum și modificarea hotarelor acestora se di
ÎCCJ 2012-12-13
0,91
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4965/2012
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 197 din 4 februarie 2011, Tribunalul Comercial Mureș, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC N. SA prin administrator
ÎCCJ 2012-06-11
0,91
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4285/2012
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 2017 din 09 decembrie 2010, Tribunalul Mureș a respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamantul Municipiul Sighișoara, prin reprezentant, în contradictoriu cu pâr
ÎCCJ 2007-09-17
0,91
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5746/2007
că ar exista, dar a căror existență nu este dovedită în nici un fel. Cu privire la momentul la care a contestat dispoziția, reclamantul a arătat că a depus o contestație la Prefectura Mureș prin care a arătat că nu este de acord cu soluția
ÎCCJ 2006-12-08
0,91
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10181/2006
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația formulată de reclamantul H.W.J. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Sighișoara anularea dispoziției nr. 679 d
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă