ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4965/2012

Asupra recursului

de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

comercială nr. 197 din 4 februarie 2011, Tribunalul Comercial Mureș, a respins acțiunea

formulată de reclamanta SC N. SA prin administrator judiciar general M.C. SPRL Târgu

Mureș, în contradictoriu cu pârâtele SC P. SRL Sighișoara respectiv SC G.A.S.R.

SRL Sighișoara, având ca obiect constatarea nulității absolute parțiale a contractului

de vânzare-cumpărare din 8 iulie 1998, precum și obligarea pârâtei SC G.A.S.R. SRL,

la plata sumei de 201.996 RON, reprezentând contravaloarea terenului în suprafață

de 1629 m.p.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța a reținut că între reclamanta SC N. SA și SC P. SRL s-a

încheiat contractul de vânzare-cumpărare din 8 iulie 1998, prin care reclamanta,

în calitate de vânzătoare, a vândut pârâtei, în calitate de cumpărătoare, imobilul

construcție și teren, situat în Sighișoara, individualizat în trei corpuri.

Reclamanta susține

că pârâta a ocupat o suprafață de teren în plus de 1.774 m.p., această suprafață

identificându-se cu parcarea în suprafață de 1.107 m.p. și cale de acces în suprafață

de 667 m.p..

Situația acestui

teren a mai fost analizată prin sentința civilă nr. 186 din 22 ianuarie 2003 a Judecătoriei

Sighișoara, prin care au fost stabilite liniile de hotar dintre proprietățile limitrofe

ale celor două societăți.

Prin sentința

nr. 380 din 19 august 2008, Tribunalul Comercial Cluj, a fost respinsă acțiunea

în revendicarea aceleiași suprafețe de teren promovată de reclamantă și s-a reținut

că pârâta respectă liniile de hotar stabilite prin sentința civilă nr. 186/2003

a Judecătoriei Sighișoara.

S-a reținut că

nu există nicio neregularitate a contractului de vânzare-cumpărare din 8 iulie 1998,

care să atragă nulitatea absolută a acestuia.

Cu privire la

cererea de acordare a sumei de 201.996 RON, reprezentând contravaloarea suprafeței

de teren de 1.629 m.p., instanța a reținut că reclamanta și-a întemeiat acțiunea

pe îmbogățirea fără just temei, ori în condițiile în care între părți a fost încheiată

o convenție, mijlocul juridic folosit de către reclamantă este exclus. Reclamanta

avea exercițiul acțiunii judiciare în complinirea prețului, acțiune reglementată

prin dispozițiile art. 1.328 – 1.329 C. civ..

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel reclamanta SC N. SA, solicitând schimbarea în tot a hotărârii,

în sensul admiterii acțiunii așa cum este formulată.

În motivarea apelului

se arată că instanța a dat o interpretare greșită obiectului acțiunii deduse judecății,

întrucât prin această acțiune a înțeles să solicite obligarea pârâtei să predea

suprafața de teren ce nu a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat

între SC N. SA și SC P. SRL.

Prin decizia

nr. 1/A din 16 ianuarie 2012, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă,

de contencios administrativ și fiscal, a respins apelul declarat de reclamantă și

a obligat-o pe aceasta la plata cheltuielilor de judecată către intimată.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de Apel a reținut în esență că transferul dreptului de proprietate

asupra terenurilor s-a făcut cu respectarea condițiilor instituite de legiuitor.

Prin sentința

civilă nr. 186 din 23 ianuarie 2003 a Judecătoriei Sighișoara s-a stabilit în mod

irevocabil linia de hotar dintre cele două proprietăți, nefiind făcută dovada că

pârâta ar ocupa vreo suprafață de teren în afara acestei linii de hotar.

În legătură cu

cererea reclamantei de obligarea pârâtelor la plata sumei de 201.996 RON, cerere

întemeiată pe îmbogățirea fără just temei, instanța de control apreciază că, în

mod temeinic și legal prima instanță a stabilit că în speță nu este incident acest

principiu, atâta timp cât între părți a fost încheiată o convenție, îmbogățirea

fără just temei presupune mărirea patrimoniului unei persoane pe seama patrimoniului

alteia, fără a exista vreun temei juridic.

Împotriva acestei

decizii a formulat recurs reclamanta SC N. SA, criticând-o sub următoarele motive

de nelegalitate:

Hotărârea a fost

dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii art. 304 pct. 9 C. proc. civ..

În perimetrul

îngrădit inițial de SC P. SRL a fost cuprinsă o suprafață de teren cu 2.709 m.p.

mai mare decât cea care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare.

Judecătoria Sighișoara,

prin sentința civilă nr. 186/2003, a dispus ca linia de hotar să fie astfel cum

aceasta a fost stabilită, cu acceptul SC N. SA, la încheierea contractului de vânzare-cumpărare

și cum și-a împrejmuit proprietatea SC P. SRL.

Această linie

de hotar s-a stabilit conform expertizei întocmite de expert D.R., expertiza care

face parte integrantă din hotărâre, și în care, limitele de hotar stabilite includ

parte din terenul proprietate a SC N. SA.

Persoanele împuternicite

de SC N. SA pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare au avut un mandat

precis și strict determinat și puteau să angajeze societatea în limitele activelor

- construcții și teren - care au fost înstrăinate, respectiv a suprafețelor de teren

de 6.292 m.p, 3.956 m.p. și 11.129 m.p..

Orice convenție

cu privire la limitele terenului înstrăinat peste suprafața totală de 21.377 m.p.

a fost încheiată de persoane tară un mandat special în acest sens.

Predarea unei

suprafețe de teren mai mare decât cea efectiv cumpărată, cu ocazia înțelegerii privind

traseul liniei de hotar este o convenție lovită de nulitate și face ca terenul excedentar,

de 1.629 m.p., să fie deținut de pârâte fără un titlu valabil.

Persoanele împuternicite

pentru semnarea actului de vânzare-cumpărare au semnat pentru 21.377 m.p., dar predarea

unui teren în plus s-a făcut tară mandat.

Întrucât a fost

respinsă acțiunea având ca obiect revendicarea, s-a solicitat plata contravalorii

terenului, întemeiat pe principiul îmbogățirii fără justă cauză, singurul mijloc

juridic, în opinia reclamantei pe care aceasta l-ar avea la îndemână pentru repararea

pierderii pe care a suferit-o.

În cauză, intimata

SC G.A.S.R. SRL a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat

și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

De asemenea, intimata

SC P. SRL a depus concluzii scrise și a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul

prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta

este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente: între recurenta-reclamantă

SC N. SA și intimata-pârâtă SC P. SRL s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare

sub semnătură privată la 20 iunie 1998, contract care cuprinde 6 anexe.

Dintre anexele

contractului de vânzare-cumpărare face parte și planul de dezmembrare care cuprinde

delimitarea terenului aferent activelor vândute de către SC N. SA.

Ulterior, s-a

încheiat între aceleași părți, contractul de vânzare-cumpărare din 1996 în formă

autentică, contract în care s-a menționat că actul de vânzare-cumpărare sub semnătură

privată din 1998 face parte integrantă din actul autentic.

Instanța de apel

a reținut în mod corect faptul că aceste contracte de vânzare-cumpărare au fost

încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în materie, astfel că nu există niciun

motiv să se constate nulitatea acestora.

Problema suprafeței

de teren în litigiu a fost tranșată în mod irevocabil prin sentința civilă nr. 186/2003

a Judecătoriei Sighișoara, prin care s-a stabilit linia de hotar care desparte proprietatea

societății recurente de cea a intimatei SC P. SRL.

De asemenea, acțiunea

în revendicare formulată de recurenta-reclamantă a fost respinsă în mod irevocabil.

Prin hotărârile

judecătorești sus - menționate s-a stabilit că părțile, cu ocazia încheierii contractelor

de vânzare-cumpărare au procedat la individualizarea activelor și terenului și s-a

stabilit linia de hotar prin expertiză.

Vânzarea-cumpărarea

s-a încheiat cu respectarea normelor legale în materie, astfel că nu există motive

pentru anularea acestora.

Nu se poate reține

critica recurentei în ceea ce privește cererea privind obligarea societăților intimate

la plata sumei de 201.996 RON întemeiată pe principiul îmbogățirii fără just temei.

Aceasta deoarece

s-a stabilit că între părți s-a încheiat o convenție care respectă dispozițiile

legale, iar îmbogățirea fără just temei presupune mărirea patrimoniului unei persoane

pe seama patrimoniului alteia, fără să existe vreun temei juridic.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte apreciază că în cauză nu există motive de nelegalitate

care să impună casarea sau modificarea deciziei atacate, și pe cale de consecință,

potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul urmează a fi respins

ca nefondat.

Conform dispozițiilor

art. 274 C. proc. civ. recurenta va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată

în sumă de 7.082,34 RON către intimata SC G.A.S.R. SRL Sighișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC N. SA prin administrator judiciar general M.C. SPRL Târgu

Mureș, împotriva deciziei nr. 1/A din 16 ianuarie 2012, pronunțată de Curtea de

Apel Târgu Mureș, secția a Il-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă

SC N. SA prin administrator judiciar general M.C. SPRL Târgu Mureș la plata sumei

de 7.082,34 RON cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata SC G.A.S.R. SRL

Sighișoara.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședința publică, astăzi 13 decembrie 2012.