ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5836/2012

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1015 din 18 mai 2010, Tribunalul Mureș, secția civilă, a respins cererea formulată de reclamanții S.M. și S.G.M. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Sighișoara și R.E. (în calitate de moștenitoare a pârâtei decedate P.T.), având ca obiect atribuirea unui drept special de folosință asupra terenului înscris în CF nr. EE Sighișoara, nr. top. R; a respins cererea formulată de reclamanții S.M. și S.G.M. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Sighișoara, din dosarul conexat nr. 2902/102/2008, având ca obiect contestație împotriva dispoziției din 07 octombrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Sighișoara. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut că a fost învestit cu soluționarea contestației reclamanților având ca obiect anularea parțială a dispoziției din 7 octombrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Sighișoara, în sensul restituirii în natură a suprafeței de 535 m.p.

din totalul de 714 m.p. teren înscris în CF nr. EE Sighișoara nr. top. R, urmând ca pentru diferența de teren de 179 m.p. să se mențină propunerea de acordare de despăgubiri (dosar conexat), precum și cu cererea de atribuire a unui drept special de folosință asupra terenului din CF nr. EE Sighișoara nr. top. R, în cote de 1 / 2 și respectiv ¼ în favoarea reclamanților. Prin dispoziția contestată din 07 octombrie 2008, s-a dispus acordarea de despăgubiri reclamanților, pentru cota de 1 / 2 parte și respectiv 1 / 4 parte din terenul intravilan situat în Sighișoara, strada A.P., înscris în CF nr. EE Sighișoara nr. top. P în suprafață de 714 m.p., reținându-se că acest teren este ocupat de construcții și căi de acces.

Prezenta contestație vizează doar imobilul teren de la nr. top. P, CF nr. EE Sighișoara, respectiv forma măsurilor reparatorii cuvenite reclamanților pentru acest imobil. Inițial, terenul menționat a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. GG/2005, încheiat între Consiliul Local Sighișoara și P.T., în prezent decedată, a cărei moștenitoare este pârâta R.E. Acest contract a fost anulat și s-a dispus restabilirea situației de carte funciară, prin sentința civilă nr. 694/2007 a Tribunalului Mureș, irevocabilă prin decizia civilă nr. 975/R/2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, astfel că în prezent terenul a revenit în proprietatea Statului Român. Din înscrierile în CF rezultă că pârâta R.E.

este proprietară asupra casei, șopronului și latrinei, dreptul de proprietate asupra acestor construcții fiind dobândit în temeiul Legii nr. 112/1995. Expertul tehnic judiciar F.M. a poziționat aceste construcții pe planul de situație anexa 1 la raportul de expertiză topo, precizând că, față de poziția și amplasamentul construcțiilor în cadrul terenului de 714 m.p., nu există teren liber. În completarea la raportul de expertiză topo, expertul precizează că și construcțiile anexe casei nu sunt demontabile și sunt construite din cărămidă. Chiar și în urma obiecțiunilor stabilite din oficiu de instanță, în sensul de a se stabili dacă există posibilitatea amenajării unei alte căi de acces, expertul a precizat că nu se poate stabili nicio suprafață de teren liber, care să poată fi restituit în natură.

Din coroborarea înscrierilor de carte funciară cu concluziile expertului topo desemnat în cauză, Tribunalul a concluzionat că întregul teren în litigiu, identificat din punct de vedere topografic în CF nr. EE Sighișoara, nr. top. P, este afectat de construcțiile care au format obiectul vânzării în temeiul Legii nr. 112/1995, situație în care nu poate fi restituit în natură, ci doar prin echivalent, cum corect s-a dispus prin dispoziția contestată. Prin decizia nr. 75/A din 29 iunie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței susmenționate, pentru următoarele considerente: În prezenta cauză, instanța este învestită cu soluționarea petitului referitor la stabilirea dreptului special de folosință asupra terenului în suprafață de 714 m.p., înscris în CF nr. EE Sighișoara nr. top.

R. La 15 ianuarie 2009, s-a conexat la prezenta cauză Dosarul nr. 2902/102/2008 al Tribunalului Mureș, în care s-a solicitat anularea în parte a dispoziției din 07 octombrie 2008, în sensul acordării suprafeței de 535 m.p. din totalul de 714 m.p. în natură, iar pentru diferența de 179 m.p. s-au solicitat despăgubiri. În susținerea acțiunii, reclamanții au precizat că prin sentința civilă nr. 694/2007 a Tribunalului Mureș, irevocabilă prin decizia civilă nr. 975/2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. GG/2005 și s-a dispus restabilirea situației anterioare în CF. Reclamanții, în aceste condiții, solicită acordarea dreptului special de folosință asupra imobilului în litigiu, susținând că este teren liber.

Conform expertizei efectuate și a completării de expertiză, atât instanța de fond, cât și instanța de apel apreciază că terenul în litigiu este afectat de construcții care nu sunt demontabile, construcții dobândite în baza Legii nr. 112/1995 de către numita R.E. La dosarul de apel, în planul de situație apare cu claritate faptul că poziționarea casei și a anexelor în curtea imobilului face imposibilă stabilirea unei suprafețe de teren liberă, întrucât este necesară menținerea căilor de acces ale proprietarei clădirilor. La dosar s-au depus și planșele foto, dovedindu-se că întregul teren solicitat de către reclamanți este afectat de construcțiile dobândite în baza Legii nr. 112/1995, respectiv șopron și latrină, astfel că modalitatea de reparație stabilită de către Primăria Sighișoara, prin dispoziția atacată din 7 octombrie 2008, este corectă.

Decizia Curții de Apel a fost atacată cu recurs, în termen legal, de către reclamanți, care au formulat următoarele critici: 1. Instanța de apel nu a ținut cont de completarea la raportul de expertiză efectuată de expertul tehnic judiciar F.M., prin care s-a identificat o suprafață liberă de 1.204,5 m.p., ce se identifică sub nr. top. V și R, evidențiată prin culoarea galbenă în planul de situație redat în anexa 1 la completarea raportului de expertiză. Terenul liber de construcții, înscris în CF nr. EE Sighișoara, poate fi împărțit conform anexei 1A în trei loturi, lotul 1 putând fi atribuit reclamanților.

De asemenea, expertul precizează faptul că există posibilitatea instituirii servituții de trecere în favoarea lotului 3, pe care se află construcțiile anexe ale familiei P. 2. Instanța de apel a reținut, în mod eronat, că reclamanții au solicitat acordarea dreptului de folosință asupra întregului imobil, când de fapt au solicitat atribuirea acestui drept asupra unei cote de 1 / 3 din imobil, interpretând astfel greșit actul juridic dedus judecății. În situația în care s-a solicitat atribuirea unei cote de 1 / 3 din imobil, această cotă putea fi atribuită în natură, așa cum rezultă și din completarea la raportul de expertiză. 3. Instanța de apel, aplicând greșit legea, consideră ca fiind afectat de construcții înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 terenul pe care expertul îl identifică drept liber de construcții.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Intimații-pârâți au depus întâmpinări, solicitând respingerea recursului. Examinând recursul sub aspect formal, din punctul de vedere al posibilității de încadrare a criticilor formulate în dispozițiile art. 304 C. proc. civ., chestiune asupra căreia a rămas în pronunțare în ședința publică din 01 octombrie 2012, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc.

civ. Per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului. În speță, deși recurenții-reclamanți au indicat prin cererea de recurs motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., din dezvoltarea criticilor formulate nu rezultă niciun element care să se subsumeze ipotezelor reglementate de acestea. Astfel, niciuna dintre critici nu vizează nemotivarea hotărârii atacate, motivarea contradictorie sau străină de natura pricinii, situație față de care motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., care reglementează aceste ipoteze, apare ca fiind invocat numai formal. Dezvoltarea criticilor formulate nu permite încadrarea recursului nici în motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., care reglementează interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, înțeles ca operațiune juridică (negotium juris), iar nu a actelor ca înscrisuri probatorii (pct. 8), respectiv lipsa de temei legal a hotărârii atacate ori pronunțarea acesteia cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (pct. 9). Aceasta deoarece, nemulțumirea exprimată de recurenți vizează exclusiv greșita stabilire de către instanță a situației de fapt, raportat la probele administrate. Astfel, recurenții susțin că instanța de apel a reținut greșit că terenul litigios nu este liber, în opinia lor expertiza administrată în cauză și completarea la raportul de expertiză evidențiind că fiind liberă cota de teren solicitată.

Și atunci când se referă la interpretarea greșită de către instanță a cererii deduse judecății, care ar viza atribuirea dreptului special de folosință nu asupra întregului teren notificat, ci doar asupra unei cote de 1 / 3 din imobil, recurenții impută de fapt instanței tot greșita stabilire a situației de fapt, în raport de probe, susținând că din completarea la raportul de expertiză ar rezulta că terenul solicitat este liber, iar nu afectat de construcții, cum a reținut instanța. Prin urmare, recurenții contestă concluzia instanței de apel potrivit căreia terenul litigios nu este liber, sens în care aduc în discuție probele administrate, tinzând la schimbarea situației de fapt prin reaprecierea probelor.

Or, modul în care instanța de apel interpretează probele administrate și stabilește pe baza acestora o anumită situație de fapt nu mai constituie motiv de recurs după abrogarea, prin O.U.G. nr. 138/2000, a pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., singurul care permitea cenzurarea în recurs a greșelilor grave de fapt, consecutive aprecierii eronate a probelor. În actuala reglementare, art. 304 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu și de netemeinicie, astfel că instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop probele, așa cum urmăresc în realitate recurenții.

Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ., iar criticile formulate de reclamanți nu se circumscriu acestui cadru legal, ridicând o problemă ce ține de temeinicia, iar nu de legalitatea hotărârii atacate, Înalta Curte urmează să constate nulitatea recursului, conform art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanții S.M., S.G.M. împotriva deciziei nr. 75/A din 29 iunie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2012.