ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5836/2012

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 1015 din 18 mai 2010, Tribunalul Mureș, secția civilă, a

respins cererea formulată de reclamanții S.M. și S.G.M. în contradictoriu cu

pârâții Consiliul Local Sighișoara și R.E. (în calitate de moștenitoare a

pârâtei decedate P.T.), având ca obiect atribuirea unui drept special de folosință

asupra terenului înscris în CF nr. EE Sighișoara, nr. top. R; a respins cererea

formulată de reclamanții S.M. și S.G.M. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului

Sighișoara, din dosarul conexat nr. 2902/102/2008, având ca obiect contestație

împotriva dispoziției din 07 octombrie 2008 emisă de Primarul Municipiului

Sighișoara.

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a

reținut că a fost învestit cu soluționarea contestației reclamanților având ca

obiect anularea parțială a dispoziției din 7 octombrie 2008 emisă de Primarul Municipiului

Sighișoara, în sensul restituirii în natură a suprafeței de 535 m.p. din

totalul de 714 m.p. teren înscris în CF nr. EE Sighișoara nr. top. R, urmând ca

pentru diferența de teren de 179 m.p. să se mențină propunerea de acordare de

despăgubiri (dosar conexat), precum și cu cererea de atribuire a unui drept

special de folosință asupra terenului din CF nr. EE Sighișoara nr. top. R, în

cote de

1

/

2

și respectiv ¼ în favoarea

reclamanților.

Prin dispoziția contestată din 07 octombrie

2008, s-a dispus acordarea de despăgubiri reclamanților, pentru cota de

1

/

2

parte și respectiv

1

/

4

parte din terenul intravilan

situat în Sighișoara, strada A.P., înscris în CF nr. EE Sighișoara nr. top. P

în suprafață de 714 m.p., reținându-se că acest teren este ocupat de

construcții și căi de acces.

Prezenta contestație vizează doar

imobilul teren de la nr. top. P, CF nr. EE Sighișoara, respectiv forma

măsurilor reparatorii cuvenite reclamanților pentru acest imobil.

Inițial, terenul menționat a format

obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. GG/2005,

încheiat între Consiliul Local Sighișoara și P.T., în prezent decedată, a cărei

moștenitoare este pârâta R.E. Acest contract a fost anulat și s-a dispus

restabilirea situației de carte funciară, prin sentința civilă nr. 694/2007 a

Tribunalului Mureș, irevocabilă prin decizia civilă nr. 975/R/2007 a Curții de

Apel Târgu Mureș, astfel că în prezent terenul a revenit în proprietatea

Statului Român.

Din înscrierile în CF rezultă că pârâta

R.E. este proprietară asupra casei, șopronului și latrinei, dreptul de

proprietate asupra acestor construcții fiind dobândit în temeiul Legii nr. 112/1995.

Expertul tehnic judiciar F.M. a

poziționat aceste construcții pe planul de situație anexa 1 la raportul de

expertiză topo, precizând că, față de poziția și amplasamentul construcțiilor

în cadrul terenului de 714 m.p., nu există teren liber.

În completarea la raportul de

expertiză topo, expertul precizează că și construcțiile anexe casei nu sunt demontabile

și sunt construite din cărămidă.

Chiar și în urma obiecțiunilor

stabilite din oficiu de instanță, în sensul de a se stabili dacă există

posibilitatea amenajării unei alte căi de acces, expertul a precizat că nu se

poate stabili nicio suprafață de teren liber, care să poată fi restituit în

natură.

Din coroborarea înscrierilor de carte

funciară cu concluziile expertului topo desemnat în cauză, Tribunalul a

concluzionat că întregul teren în litigiu, identificat din punct de vedere

topografic în CF nr. EE Sighișoara, nr. top. P, este afectat de construcțiile

care au format obiectul vânzării în temeiul Legii nr. 112/1995, situație în

care nu poate fi restituit în natură, ci doar prin echivalent, cum corect s-a

dispus prin dispoziția contestată.

Prin decizia nr. 75/A din 29 iunie 2011,

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale,

pentru minori și familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanți

împotriva sentinței susmenționate, pentru următoarele considerente:

În prezenta cauză, instanța este învestită

cu soluționarea petitului referitor la stabilirea dreptului special de

folosință asupra terenului în suprafață de 714 m.p., înscris în CF nr. EE

Sighișoara nr. top. R.

La 15 ianuarie 2009, s-a conexat la

prezenta cauză Dosarul nr. 2902/102/2008 al Tribunalului Mureș, în care s-a

solicitat anularea în parte a dispoziției din 07 octombrie 2008, în sensul

acordării suprafeței de 535 m.p. din totalul de 714 m.p. în natură, iar pentru

diferența de 179 m.p. s-au solicitat despăgubiri.

În susținerea acțiunii, reclamanții au

precizat că prin sentința civilă nr. 694/2007 a Tribunalului Mureș, irevocabilă

prin decizia civilă nr. 975/2007 a Curții de Apel Târgu Mureș, s-a constatat

nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. GG/2005 și s-a

dispus restabilirea situației anterioare în CF.

Reclamanții, în aceste condiții,

solicită acordarea dreptului special de folosință asupra imobilului în litigiu,

susținând că este teren liber.

Conform expertizei efectuate și a completării

de expertiză, atât instanța de fond, cât și instanța de apel apreciază că

terenul în litigiu este afectat de construcții care nu sunt demontabile,

construcții dobândite în baza Legii nr. 112/1995 de către numita R.E.

La dosarul de apel, în planul de

situație apare cu claritate faptul că poziționarea casei și a anexelor în

curtea imobilului face imposibilă stabilirea unei suprafețe de teren liberă,

întrucât este necesară menținerea căilor de acces ale proprietarei clădirilor.

La dosar s-au depus și planșele foto,

dovedindu-se că întregul teren solicitat de către reclamanți este afectat de

construcțiile dobândite în baza Legii nr. 112/1995, respectiv șopron și

latrină, astfel că modalitatea de reparație stabilită de către Primăria

Sighișoara, prin dispoziția atacată din 7 octombrie 2008, este corectă.

Decizia Curții de Apel a fost atacată

cu recurs, în termen legal, de către reclamanți,

care au formulat următoarele critici:

completarea la raportul de expertiză efectuată de expertul tehnic judiciar F.M.,

prin care s-a identificat o suprafață liberă de 1.204,5 m.p., ce se identifică

sub nr. top. V și R, evidențiată prin culoarea galbenă în planul de situație

redat în anexa 1 la completarea raportului de expertiză.

Terenul liber de construcții, înscris

în CF nr. EE Sighișoara, poate fi împărțit conform anexei 1A în trei loturi,

lotul 1 putând fi atribuit reclamanților.

De asemenea, expertul precizează

faptul că există posibilitatea instituirii servituții de trecere în favoarea

lotului 3, pe care se află construcțiile anexe ale familiei P.

eronat, că reclamanții au solicitat acordarea dreptului de folosință asupra

întregului imobil, când de fapt au solicitat atribuirea acestui drept asupra

unei cote de

1

/

3

din imobil, interpretând astfel greșit

actul juridic dedus judecății.

În situația în care s-a solicitat

atribuirea unei cote de

1

/

3

din imobil, această cotă

putea fi atribuită în natură, așa cum rezultă și din completarea la raportul de

expertiză.

legea, consideră ca fiind afectat de construcții înstrăinate în baza Legii nr.

112/1995 terenul pe care expertul îl identifică drept liber de construcții.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ.

Intimații-pârâți au depus întâmpinări,

solicitând respingerea recursului.

Examinând recursul sub aspect formal,

din punctul de vedere al posibilității de încadrare a criticilor formulate în

dispozițiile art. 304 C. proc. civ., chestiune asupra căreia a rămas în

pronunțare în ședința publică din 01 octombrie 2012, Înalta Curte reține

următoarele:

Potrivit art. 302

1

alin. (1)

lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității,

motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar

potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greșită a motivelor de recurs

nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea

lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Per a contrario,

dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din

cazurile de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc.

civ., sancțiunea care intervine este nulitatea recursului.

În speță, deși recurenții-reclamanți au

indicat prin cererea de recurs motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304

pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., din dezvoltarea criticilor formulate nu rezultă niciun

element care să se subsumeze ipotezelor reglementate de acestea.

Astfel, niciuna dintre critici nu vizează

nemotivarea hotărârii atacate, motivarea contradictorie sau străină de natura pricinii,

situație față de care motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care reglementează

aceste ipoteze, apare ca fiind invocat numai formal.

Dezvoltarea criticilor formulate nu permite

încadrarea recursului nici în motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ., care reglementează interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății,

înțeles ca operațiune juridică (negotium juris), iar nu a actelor ca înscrisuri

probatorii (pct. 8), respectiv lipsa de temei legal a hotărârii atacate ori pronunțarea

acesteia cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (pct. 9). Aceasta deoarece,

nemulțumirea exprimată de recurenți vizează exclusiv greșita stabilire de către

instanță a situației de fapt, raportat la probele administrate.

Astfel, recurenții susțin că instanța de

apel a reținut greșit că terenul litigios nu este liber, în opinia lor expertiza

administrată în cauză și completarea la raportul de expertiză evidențiind că fiind

liberă cota de teren solicitată. Și atunci când se referă la interpretarea greșită

de către instanță a cererii deduse judecății, care ar viza atribuirea dreptului

special de folosință nu asupra întregului teren notificat, ci doar asupra unei cote

de

1

/

3

din imobil, recurenții impută de fapt instanței tot

greșita stabilire a situației de fapt, în raport de probe, susținând că din completarea

la raportul de expertiză ar rezulta că terenul solicitat este liber, iar nu afectat

de construcții, cum a reținut instanța.

Prin urmare, recurenții contestă concluzia

instanței de apel potrivit căreia terenul litigios nu este liber, sens în care aduc

în discuție probele administrate, tinzând la schimbarea situației de fapt prin reaprecierea

probelor.

Or, modul în care instanța de apel interpretează

probele administrate și stabilește pe baza acestora o anumită situație de fapt nu

mai constituie motiv de recurs după abrogarea, prin O.U.G. nr. 138/2000, a pct.

11 al art. 304 C. proc. civ., singurul care permitea cenzurarea în recurs a greșelilor

grave de fapt, consecutive aprecierii eronate a probelor.

În actuala reglementare, art. 304 C.

proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate,

nu și de netemeinicie, astfel că instanța de recurs nu mai are competența de a cenzura

situația de fapt stabilită prin hotărârea atacată și de a reevalua în acest scop

probele, așa cum urmăresc în realitate recurenții.

Având în vedere că recursul nu poate fi

analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ., iar criticile formulate

de reclamanți nu se circumscriu acestui cadru legal, ridicând o problemă ce ține

de temeinicia, iar nu de legalitatea hotărârii atacate, Înalta Curte urmează să

constate nulitatea recursului, conform art. 302

1

alin. (1) lit. c)

C. proc. civ. coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată

nul recursul declarat de reclamanții S.M., S.G.M. împotriva deciziei nr. 75/A din

29 iunie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, azi 1 octombrie 2012.