ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5344/2011

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu la 18 iulie 2008, reclamanții C.A. și C.J. au solicitat, în contradictoriu cu Primăria orașului C.M., modificarea dispoziției nr. 265/2006 emisă de primar, în sensul completării art. 1 al acesteia, cu indicarea nr. top X și Y înscrise în C:F. C.M. În motivarea cererii s-a arătat că, în mod greșit, în dispoziția atacată n-au fost cuprinse și nr. top menționate, ci numai nr. top Z. În drept, au fost indicate dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001. Prin sentința civilă nr. 1210/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată. În considerentele sentinței s-a reținut că din studiul cărților funciare a rezultat cu claritate faptul că imobilul cu nr. top.

Z din CF C.M. a fost dezmembrat în cele două nr. top X de 774 mp și Y de 283 mp care, însumate, dau suprafața totală a nr. top Z, respectiv 1.057 mp. S-a constatat că nu există alt teren care să se fi desprins din nr. top Z, iar cel cu nr. top W rămas în CF C.M., a fost restituit reclamanților în natură, prin dispoziția emisă de Primarul orașului C.M. A concluzionat instanța de fond că nu există decât un singur teren pentru care s-au acordat și se pot acorda despăgubiri, cel de 1.057 mp, care s-a aflat în CF și s-a transcris în CF A. și că terenul este unul și același, reclamanții beneficiind de despăgubiri. Ca atare, s-a apreciat că dispoziția atacată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 1 și art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 iar contestația este neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții. În criticile formulate, s-a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit că reclamanții nu sunt moștenitori pe întreg imobilul deoarece nu a observat din cuprinsul extrasului CF faptul că părinții lor au moștenit tot imobilul, în cotă de 1/1 și nu numai o cotă parte. Au mai arătat apelanții că au depus la dosar sentința nr. 1409/1991 a Judecătoriei Mediaș prin care s-a stabilit că părinții lor au dobândit prin moștenire imobilul din CF C.M., cu nr. top W, Z, X și Y. Că, atât această sentință cât și extrasele CF și expertizele efectuate cu privire la acest imobil, fac referire la patru numere topografice, cu suprafețe distincte, astfel că în dispoziția atacată trebuiau cuprinse și celelalte două numere topografice și anume X și Y. Apelul a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 130/A din 25 septembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, în mod corect, tribunalul a constatat, analizând înscrierile din C.F., că antecesorii reclamanților au deținut în proprietate imobilul înscris în C.F. C.M., cu nr. top Z și că nr. topografice X și Y au luat naștere ca urmare a dezmembrării nr. top inițial Z. De aceea, nu se poate susține cu temei că suprafețele cu nr. top X și Y sunt suprafețe în plus față de cea cu nr. top Z, ci doar că este vorba despre aceeași suprafață, dezmembrată în două parcele noi. Chiar antecesoarea reclamanților, numita C.E. a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul înscris în C.F. C.M. cu nr. top Z și W care a aparținut părinților săi, aceasta specificând faptul că a intervenit dezmembrarea nr. top Z în două parcele noi cu nr. top X loc de casă în suprafață de 774 mp și Y loc de casă de 283 mp.

În raport de toate acestea, Curtea a apreciat că în mod corect s-au stabilit, prin dispoziția contestată, măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri pentru imobilul din C.F. cu nr. top Z, neexistând nicio rațiune și nicio justificare a includerii în dispoziție a nr. top X și Y pentru că altfel, s-ar ajunge la acordarea unei duble reparații pentru una și aceeași suprafață. Înscrisurile depuse de apelanți în susținerea motivelor de apel nu au putut conduce la o altă concluzie în condițiile în care, pe de o parte, sentința civilă de care se prevalează contestatorii a fost desființată, așa cum de altfel chiar ei au precizat, și pe de altă parte, înscrierile din C.F. sunt în sensul lor reținute de prima instanță.

Reclamanții nu au contestat cotele stabilite prin dispoziția atacată iar prezentul litigiu nu a adus în discuție aceste cote, ci includerea în cuprinsul dispoziției, a celor două nr. topografice rezultate în urma dezmembrării nr. top Z. În aceste condiții, și având în vedere faptul că prima instanță nu a modificat dispoziția atacată sub aspectul cotelor moștenitorilor notificatoarei C.E., s-a concluzionat ca fiind lipsită de orice relevanță critica apelanților vizând reținerea de către prima instanță a faptului că reclamanții nu ar fi moștenitori pe întreg imobilul.

Decizia a fost atacată cu recurs de către reclamanți care, prin două memorii separate, au adus aceleași critici soluției, respectiv: În toate actele emise atât înaintate de anul 1990 cât și ulterior, cu privire la imobilul în litigiu, se face referire la patru numere topografice distincte și anume W, Z, X și Y, astfel încât în cuprinsul dispoziției atacate trebuiau cuprinse și celelalte două numere topografice adică, X și Y. De aceea, prin pronunțarea soluției instanța de apel nu a avut în vedere toată starea de fapt și de drept, așa încât decizia nu este în conformitate cu dispozițiile legale în materie, ceea ce atrage incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Instanța de apel a considerat că imobilul înscris în C.F.

C.M. cu nr. top Z a fost dezmembrat în două numere topografice noi (X și Y) dar cu mențiunea că nu sunt suprafețe în plus față de suprafața imobilului înscris sub nr. top Z, deși ar fi putut observa că suprafețele de teren alăturate acestor două numere topografice n-au fost incluse în dispoziția atacată. Contrar celor rezultate din actele dosarului, instanța de apel reține că antecesoarea apelanților a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul înscris în C.F. C.M. deși, în realitate, s-a solicitat restituirea în natură iar nu măsuri reparatorii. În cauză nu a fost formulată întâmpinare. Analizând criticile deduse judecății, Înalta Curte constată următoarele: Deși în mod formal recurenții invocă motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., în realitate, aceștia nu indică norma de drept material care și-ar fi găsit o greșită aplicare la speță și nici nu dezvoltă argumente încadrabile în drept și susceptibile de un control de legalitate pe calea recursului. Prin modalitatea de formulare a criticilor, recurenții tind de fapt la o devoluare a fondului, aducând judecății în recurs aspecte legate de mijloacele de probă și de felul în care acestea au fost evaluate de către instanțele fondului, ignorând astfel, că în cadrul recursului se poate realiza doar un control de legalitate și nu unul al elementelor de fapt.

În acest sens, se face trimitere la „toate actele emise înainte și după anul 1990” care ar menționa nr. top X și Y alături de nr. top inițial Z și la faptul că nu s-ar fi „stabilit cu exactitate starea de fapt și de drept”, fără să se combată, de o manieră susceptibilă de critică, statuarea instanțelor fondului potrivit căreia nr. top X și Y au luat naștere ca urmare a realizării dezmembrării nr. top inițial Z, fiind vorba de aceeași suprafață, dezmembrată în două parcele noi. De asemenea, de o manieră generală, recurenții se limitează la a afirma că „hotărârea nu este conformă cu prevederile legale în materie”, fără să arate însă, în concret, care anume normă ar fi fost nesocotită pentru ca aspectul să constituie obiect de cenzură în recurs.

Tot astfel, fără legătură cu ceea ce au dedus judecății în fazele procesuale anterioare, recurenții susțin că instanța de apel nu ar fi observat că aceștia nu au solicitat „măsuri reparatorii” ci restituirea în natură a imobilului. Or, cadrul judecății, așa cum a fost el stabilit prin contestația promovată, a vizat modificarea dispoziției primarului – care a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent – prin adăugarea a două numere top la cel indicat inițial, iar nu modalitatea de realizare a reparației. De aceea, o asemenea critică formulată direct în recurs se situează în afara limitelor de desfășurare a judecății și în afara criticilor de nelegalitate susceptibile de control. Pentru toate aceste considerente, văzând că dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea în vreunul din cazurile prev. de art. 304 C. proc.

civ., nefiind identificabil nici vreun motiv de ordine publică [în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.], prin aplicarea art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și prin interpretarea a contrario, a dispoz. art. 306 alin. (3) C. proc. civ., se va constata nulitatea recursurilor exercitate în condițiile procedurale menționate anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nule recursurile declarate de reclamanții C.A. și C.J. împotriva deciziei nr. 130/A din 25 septembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2011.