ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5344/2011

Asupra cauzei de față,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

pe rolul Tribunalului Sibiu la 18 iulie 2008, reclamanții C.A. și C.J. au solicitat,

în contradictoriu cu Primăria orașului C.M., modificarea dispoziției nr. 265/2006

emisă de primar, în sensul completării art. 1 al acesteia, cu indicarea nr. top

X și Y înscrise în C:F. C.M.

În motivarea cererii s-a

arătat că, în mod greșit, în dispoziția atacată n-au fost cuprinse și nr. top menționate,

ci numai nr. top Z.

În drept, au fost indicate

dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă

nr. 1210/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu, a fost respinsă acțiunea, ca neîntemeiată.

În considerentele sentinței

s-a reținut că din studiul cărților funciare a rezultat cu claritate faptul că imobilul

cu nr. top. Z din CF C.M. a fost dezmembrat în cele două nr. top X de 774 mp și

Y de 283 mp care, însumate, dau suprafața totală a nr. top Z, respectiv 1.057 mp.

S-a constatat că nu există

alt teren care să se fi desprins din nr. top Z, iar cel cu nr. top W rămas în CF

C.M., a fost restituit reclamanților în natură, prin dispoziția emisă de Primarul

orașului C.M.

A concluzionat instanța

de fond că nu există decât un singur teren pentru care s-au acordat și se pot acorda

despăgubiri, cel de 1.057 mp, care s-a aflat în CF și s-a transcris în CF A. și

că terenul este unul și același, reclamanții beneficiind de despăgubiri. Ca atare,

s-a apreciat că dispoziția atacată a fost emisă cu respectarea dispozițiilor

art. 1 și art. 11 alin. (4) din Legea nr. 10/2001 iar contestația este neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apel reclamanții.

În criticile formulate,

s-a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit că reclamanții nu sunt moștenitori

pe întreg imobilul deoarece nu a observat din cuprinsul extrasului CF faptul că

părinții lor au moștenit tot imobilul, în cotă de 1/1 și nu numai o cotă parte.

Au mai arătat apelanții

că au depus la dosar sentința nr. 1409/1991 a Judecătoriei Mediaș prin care s-a

stabilit că părinții lor au dobândit prin moștenire imobilul din CF C.M., cu

nr. top W, Z, X și Y. Că, atât această sentință cât și extrasele CF și expertizele

efectuate cu privire la acest imobil, fac referire la patru numere topografice,

cu suprafețe distincte, astfel că în dispoziția atacată trebuiau cuprinse și celelalte

două numere topografice și anume X și Y.

Apelul a fost respins

ca nefondat prin decizia nr. 130/A din 25 septembrie 2009 a Curții de Apel Alba

Iulia, secția civilă.

Pentru a decide astfel,

instanța de apel a reținut că, în mod corect, tribunalul a constatat, analizând

înscrierile din C.F., că antecesorii reclamanților au deținut în proprietate imobilul

înscris în C.F. C.M., cu nr. top Z și că nr. topografice X și Y au luat naștere

ca urmare a dezmembrării nr. top inițial Z.

De aceea, nu se poate

susține cu temei că suprafețele cu nr. top X și Y sunt suprafețe în plus față de

cea cu nr. top Z, ci doar că este vorba despre aceeași suprafață, dezmembrată în

două parcele noi.

Chiar antecesoarea reclamanților,

numita C.E. a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul înscris în C.F. C.M.

cu nr. top Z și W care a aparținut părinților săi, aceasta specificând faptul că

a intervenit dezmembrarea nr. top Z în două parcele noi cu nr. top X loc de casă

în suprafață de 774 mp și Y loc de casă de 283 mp.

În raport de toate acestea,

Curtea a apreciat că în mod corect s-au stabilit, prin dispoziția contestată, măsuri

reparatorii sub formă de despăgubiri pentru imobilul din C.F. cu nr. top Z, neexistând

nicio rațiune și nicio justificare a includerii în dispoziție a nr. top X și Y pentru

că altfel, s-ar ajunge la acordarea unei duble reparații pentru una și aceeași suprafață.

Înscrisurile depuse de

apelanți în susținerea motivelor de apel nu au putut conduce la o altă concluzie

în condițiile în care, pe de o parte, sentința civilă de care se prevalează contestatorii

a fost desființată, așa cum de altfel chiar ei au precizat, și pe de altă parte,

înscrierile din C.F. sunt în sensul lor reținute de prima instanță.

Reclamanții nu au contestat

cotele stabilite prin dispoziția atacată iar prezentul litigiu nu a adus în discuție

aceste cote, ci includerea în cuprinsul dispoziției, a celor două nr. topografice

rezultate în urma dezmembrării nr. top Z.

În aceste condiții, și

având în vedere faptul că prima instanță nu a modificat dispoziția atacată sub aspectul

cotelor moștenitorilor notificatoarei C.E., s-a concluzionat ca fiind lipsită de

orice relevanță critica apelanților vizând reținerea de către prima instanță a faptului

că reclamanții nu ar fi moștenitori pe întreg imobilul.

Decizia a fost atacată

cu recurs de către reclamanți care, prin două memorii separate, au adus aceleași

critici soluției, respectiv:

În toate actele emise

atât înaintate de anul 1990 cât și ulterior, cu privire la imobilul în litigiu,

se face referire la patru numere topografice distincte și anume W, Z, X și Y, astfel

încât în cuprinsul dispoziției atacate trebuiau cuprinse și celelalte două numere

topografice adică, X și Y.

De aceea, prin pronunțarea

soluției instanța de apel nu a avut în vedere toată starea de fapt și de drept,

așa încât decizia nu este în conformitate cu dispozițiile legale în materie, ceea

ce atrage incidența art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Instanța de apel a considerat

că imobilul înscris în C.F. C.M. cu nr. top Z a fost dezmembrat în două numere topografice

noi (X și Y) dar cu mențiunea că nu sunt suprafețe în plus față de suprafața imobilului

înscris sub nr. top Z, deși ar fi putut observa că suprafețele de teren alăturate

acestor două numere topografice n-au fost incluse în dispoziția atacată.

Contrar celor rezultate

din actele dosarului, instanța de apel reține că antecesoarea apelanților a solicitat

măsuri reparatorii pentru imobilul înscris în C.F. C.M. deși, în realitate, s-a

solicitat restituirea în natură iar nu măsuri reparatorii.

În cauză nu a fost formulată

întâmpinare.

Analizând criticile deduse

judecății, Înalta Curte constată următoarele:

Deși în mod formal recurenții

invocă motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în realitate, aceștia

nu indică norma de drept material care și-ar fi găsit o greșită aplicare la speță

și nici nu dezvoltă argumente încadrabile în drept și susceptibile de un control

de legalitate pe calea recursului.

Prin modalitatea de formulare

a criticilor, recurenții tind de fapt la o devoluare a fondului, aducând judecății

în recurs aspecte legate de mijloacele de probă și de felul în care acestea au fost

evaluate de către instanțele fondului, ignorând astfel, că în cadrul recursului

se poate realiza doar un control de legalitate și nu unul al elementelor de fapt.

În acest sens, se face

trimitere la „toate actele emise înainte și după anul 1990” care ar menționa

nr. top X și Y alături de nr. top inițial Z și la faptul că nu s-ar fi „stabilit

cu exactitate starea de fapt și de drept”, fără să se combată, de o manieră susceptibilă

de critică, statuarea instanțelor fondului potrivit căreia nr. top X și Y au luat

naștere ca urmare a realizării dezmembrării nr. top inițial Z, fiind vorba de aceeași

suprafață, dezmembrată în două parcele noi.

De asemenea, de o manieră

generală, recurenții se limitează la a afirma că „hotărârea nu este conformă cu

prevederile legale în materie”, fără să arate însă, în concret, care anume normă

ar fi fost nesocotită pentru ca aspectul să constituie obiect de cenzură în recurs.

Tot astfel, fără legătură

cu ceea ce au dedus judecății în fazele procesuale anterioare, recurenții susțin

că instanța de apel nu ar fi observat că aceștia nu au solicitat „măsuri reparatorii”

ci restituirea în natură a imobilului.

Or, cadrul judecății,

așa cum a fost el stabilit prin contestația promovată, a vizat modificarea dispoziției

primarului – care a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent – prin

adăugarea a două numere top la cel indicat inițial, iar nu modalitatea de realizare

a reparației.

De aceea, o asemenea critică

formulată direct în recurs se situează în afara limitelor de desfășurare a judecății

și în afara criticilor de nelegalitate susceptibile de control.

Pentru toate aceste considerente,

văzând că dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea în vreunul

din cazurile prev. de art. 304 C. proc. civ., nefiind identificabil nici vreun motiv

de ordine publică [în condițiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.], prin aplicarea

art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ. și prin interpretarea a contrario,

a dispoz. art. 306 alin. (3) C. proc. civ., se va constata nulitatea recursurilor

exercitate în condițiile procedurale menționate anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nule recursurile

declarate de reclamanții C.A. și C.J. împotriva deciziei nr. 130/A din 25 septembrie

2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 22 iunie 2011.