ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4409/2010

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul Sibiu

la 11 ianuarie 2008, reclamanții S.S.V., S.M.T., T.F., A.P.N., S.D., B.C.M.,

Ș.C., Ș.M.S.P.A. și D.M. au solicitat, în contradictoriu cu Primarul

Municipiului Sibiu și Comisia Sibiu de aplicare a Legii nr. 10/2001, anularea

dispoziției nr. 16339/2007 emise de Primarul Municipiului Sibiu și obligarea

acestuia de a emite o nouă dispoziție prin care să le restituie în natură

suprafețele de teren libere de 4.733 mp și 3.387 mp din CF 3632 Sibiu și,

respectiv, CF 3631 Sibiu.

S-a solicitat, totodată,

să se constate calitatea de persoană îndreptățită și a contestatoarei D.M., în

calitate de moștenitoare a defunctului C.T.V., la rândul său moștenitorul lui

C.M.L.. De asemenea, s-a solicitat ca pentru diferența de teren nerestituită să

fie obligat pârâtul să propună Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, acordarea de despăgubiri pentru suprafața de teren nerestituită

din aceleași cărți funciare.

În motivarea cererii,

întemeiate în drept pe dispozițiile art. 10 și 26 din Legea nr. 10/2001, art.

112, 201 - 214 C. proc. civ., art. 1170 C. civ. și art. 1 din Primul Protocol

adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale, reclamanții au arătat că au depus cereri de restituire în natură

a terenului din CF 3631 Sibiu în suprafață de 32.514 mp. și nr. 3632 Sibiu în

suprafață de 28.616 mp., iar prin dispoziția contestată acestea au fost

respinse, propunându-se acordarea de despăgubiri pentru cotele de 1749/1920

părți din CF 3631 Sibiu, nr. top 4043, 4044, 4045, 4046, 4042/2, 4037/1/1/2/2

și 1893/1920 părți din celălalt imobil, respectiv cel din CF nr. 3632 Sibiu,

nr. top 4047, 4037/1/1/2/3.

S-a precizat că

motivul respingerii cererii l-a constituit faptul că terenurile nu au fost

considerate libere, fiind afectate de rețelele de transport apă și gaz.

Reclamanții au mai

susținut că, prin maniera de soluționare a notificării, li s-a încălcat grav

dreptul de proprietate și nu au fost efectuate demersurile necesare pentru

identificarea terenului liber de amenajări de interes public, chiar și în

ipoteza în care acesta era traversat de rețele de apă și gaze, putându-se

institui servituți în favoarea proprietarilor acestor rețele.

Tribunalul Sibiu,

secția civilă, prin Sentința civilă nr. 483 din 28 mai 2009, a admis contestația

și a anulat dispoziția nr. 16.339/2007 emisă de Primarul Municipiului Sibiu.

S-a dispus

dezmembrarea imobilului înscris în CF 15601 Sibiu, nr. top 4040/1/1/1/1/1/1/1

în trei corpuri funciare, conform expertizei întocmite de expert F.I.D., respectiv

nr. top 4040/1/1/1/1/1/1/1/1, nr. top 4040/1/1/1/1/1/1/1/2 și nr. top

4040/1/1/1/1/1/1/1/3 cu menținerea dreptului de proprietate al Statului Român.

A fost obligat

Primarul Municipiului Sibiu să emită o nouă dispoziție de soluționare a

notificărilor contestatorilor în care să dispună restituirea în natură a

suprafeței de teren de 7.566 mp., corespunzătoare nr. top 4040/1/1/1/1/1/1/1/2

de mai sus, pe numele tuturor contestatorilor și să propună acordarea de

despăgubiri doar pentru diferența de teren reținută în dispoziția atacată, din

cotele de 1749/1920 părți din imobilul din CF 3631, nr. top 4043, 4044, 4045,

4046, 4042/2, 4037/1/1/2/2 și cota de 1893/1920 părți din imobilul teren din CF

nr. 3632 Sibiu, nr. top 4047, 4037/1/1/2/3.

S-au respins

celelalte cereri și acțiunea în raport cu Comisia Sibiu de aplicare a Legii nr.

10/2001.

A fost obligat

pârâtul la 1.200 RON cheltuieli de judecată către reclamanți.

Pentru a pronunța

această hotărâre, prima instanță a reținut că, așa cum a rezultat din raportul

de expertiză efectuat în cauză și din cercetarea locală, terenul cu nr. top nou

4040/1/1/1/1/1/1/1/3 este afectat pe toată lungimea de conducte subterane

pentru gaz și apă, precum și de o parcare amenajată, astfel încât nu poate fi

considerat liber, conform dispozițiilor punctului 10.3 din Normele metodologice

de aplicare a Legii nr. 10/2001.

În ceea ce privește

terenul cu nr. top 4040/1/1/1/1/1/1/1/2 s-a reținut că acesta este liber, fiind

afectat de conducta de apă doar pe un colț și putând fi restituit, fără

afectarea accesului și utilizării normale a conductei.

S-a constatat că și

reclamanta D.M. are calitatea de persoană îndreptățită, ca succesoare a lui

C.V.T., moștenitorul lui C.M.L.. S-a reținut că aceasta din urmă a fost

succesoarea lui Ș.M., în calitate de fiică, dar și a lui R.A. și S.I., în

calitate de soră.

Împotriva sentinței

menționate a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Sibiu, susținând că

ambele nr. top sunt afectate de rețele subterane precum și de o parcare

amenajată, astfel că motivarea soluției primei instanțe este contradictorie, de

vreme ce s-a dispus restituirea în natură pentru unul dintre terenuri și

acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru celălalt.

Un alt motiv de apel

a vizat greșita reținere a calității de persoană îndreptățită a reclamantei

D.M., în condițiile în care aceasta nu a făcut dovada calității de moștenitoare

a lui C.V.T.

Curtea de Apel Alba

Iulia, secția civilă, prin Decizia civilă nr. 141/A din 1 octombrie 2009, a

respins ca nefondat apelul pârâtului și l-a obligat pe acesta la 2.000 RON

cheltuieli de judecată către S.S.V.

Prin considerentele

deciziei menționate, instanța de apel a reținut că, așa cum a rezultat din

concluziile expertului și schițele anexă, tribunalul a aplicat corect

dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și ale art. 10.3 din

Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 250/2007.

S-a constatat,

astfel, că terenul cu nr. top nou 4040/1/1/1/1/1/1/1/2, în suprafață de 7.566

mp este afectat de conducta de apă doar pe un colț, putând fi restituit în

natură, fără a se împiedica accesul și utilizarea normală a conductei.

S-a considerat că

situația celor două terenuri în litigiu nu este identică și, prin urmare, nici

măsurile reparatorii acordate nu pot fi identice.

În ceea ce privește

motivele de apel vizând calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei D.M.,

instanța de apel a reținut netemeinicia criticilor apelantului pârât cu

motivarea că imobilul în litigiu a fost proprietatea mai multor persoane,

printre care și a numitei Ș.M. (născută V.), decedată în 1967 și având ca

moștenitori legali pe Ș.B., fiu, S.I., C.L. și R.A., fiice.

S-a avut în vedere că

numita C.M.L. este moștenitoare legală a defunctelor S.I. și R.A., în calitate

de soră, iar conform certificatului de moștenitor nr. 3/1997, a fost moștenită

de soțul său, C.V.T., în calitate de legatar universal, reclamanta fiind

moștenitoare testamentară a acestuia din urmă și, prin urmare, dovedindu-și

astfel calitatea de persoană îndreptățită.

Împotriva deciziei

menționate a declarat recurs în termenul legal pârâtul Primarul Municipiului

Sibiu, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ. și solicitând modificarea hotărârilor atacate și respingerea

contestației ca neîntemeiate.

Prima critică

invocată de recurent a vizat greșita restituire a unuia dintre terenurile

solicitate prin notificare, deși așa cum a rezultat din raportul de expertiză

efectuat în cauză, ce se coroborează cu concluziile procesului-verbal de

cercetare locală din 1 aprilie 2009, terenul cu nr. top 4040/1/1/1/1/1/1/1/2

este ocupat de o parcare și este străbătută de o conductă de apă.

Prin motivele de

recurs, pârâtul recurent a mai susținut că soluția primei instanțe de

restituire în natură a terenului cu nr. top 4040/1/1/1/1/1/1/1/2 încalcă

dispozițiile art. 10.3 din H.G. nr. 250/2007.

Prin cel de-al

treilea motiv de recurs s-a invocat lipsa calității de persoană îndreptățită în

sensul Legii nr. 10/2001 a contestatoarei D.M., ai cărei antecesori nu și-au

dovedit calitatea de moștenitori față de foștii coproprietari.

Intimații reclamanți

au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și

obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată.

În faza recursului nu

s-au administrat probe noi.

Examinând criticile

formulate prin motivele invocate de pârâtul recurent, raportat la motivul de

nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că

recursul este nefondat pentru considerentele ce succed.

Instanțele de fond și

apel au aplicat corect dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și

ale art. 10.3 din Normele Metodologice de aplicare unitară a acesteia, aprobate

prin H.G. nr. 250/2007, potrivit cărora restituirea în natură se va limita

numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele

suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a

amenajărilor subterane.

Așa cum a rezultat

din schița anexă la raportul de expertiză efectuat de expert tehnic F.I.D.,

terenul în suprafață de 7.566 mp cu nr. top 4040/1/1/1/1/1/1/1/2 este afectat

doar pe un colț de existența unei conducte de apă, fiind un teren liber în

accepțiunea Legii nr. 10/2001, care poate fi restituit în natură, fără a fi

afectate accesul și utilizarea normală a conductei de apă.

De altfel în vederea

normalei exploatări a acestei conducte se poate institui o servitute de trecere

asupra imobilului.

Așa cum rezultă din

considerentele încheierii de ședință de la 5 martie 2009, pârâtul nu a formulat

obiecțiuni la expertiză în condițiile art. 212 alin. (2) C. proc. civ.,

expunându-și doar punctul de vedere privind pertinența și concludența probei cu

cercetare locală, pusă în dezbaterea contradictorie a părților.

Aceeași situație de

fapt, respectiv împrejurarea că terenul în discuție este liber în sensul

dispozițiilor Legii nr. 10/2001, a rezultat și din proba cu cercetare locală,

consemnată în procesul-verbal încheiat de prima instanță la 1 aprilie 2009.

Astfel, în spatele

blocului nr. 8A de pe Str. Siretului se află o parcare asfaltată, pentru care

nu s-a depus nicio autorizație legală, iar lângă aceasta, spre Valea Săpunului

mai multe magazii sau garaje, construcții improvizate din metal și plasă,

acoperite cu plăci de azbociment, precum și grădini improvizate.

Critica invocată prin

ultimul motiv de recurs, vizând greșita reținere a calității de persoană

îndreptățită a reclamantei D.M. este nefondată.

Această intimată

reclamantă are calitatea de moștenitoare testamentară a lui C.T.V., decedat la

2 aprilie 2003, legatar universal al defunctei C.M.L., conform certificatului

de moștenitor nr. 3 din 15 iulie 1997.

La rândul său, C.M.L.

a fost moștenitoarea proprietarei inițiale Ș.M., în calitate de fiică,

moștenindu-le și pe surorile sale S.I. și R.A., conform certificatelor de

moștenitor depuse la dosarul primei instanțe.

Prin urmare aceasta a

făcut dovada calității de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor

reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, recursul fiind și sub acest aspect

neîntemeiat.

Pentru toate aceste

considerente, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. să se respingă ca nefondat recursul pârâtului.

Văzând și

dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, recursul

declarat de pârâtul Primarul Municipiului Sibiu împotriva Deciziei nr. 141/A

din 1 octombrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, ca nefondat.

Obligă pe

recurentul-pârât la 4.500 RON cheltuieli de judecată către intimații

contestatori.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 14 septembrie 2010.

Procesat de GGC - AM