ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4409/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Sibiu la 11 ianuarie 2008, reclamanții S.S.V., S.M.T., T.F., A.P.N., S.D., B.C.M., Ș.C., Ș.M.S.P.A. și D.M. au solicitat, în contradictoriu cu Primarul Municipiului Sibiu și Comisia Sibiu de aplicare a Legii nr. 10/2001, anularea dispoziției nr. 16339/2007 emise de Primarul Municipiului Sibiu și obligarea acestuia de a emite o nouă dispoziție prin care să le restituie în natură suprafețele de teren libere de 4.733 mp și 3.387 mp din CF 3632 Sibiu și, respectiv, CF 3631 Sibiu. S-a solicitat, totodată, să se constate calitatea de persoană îndreptățită și a contestatoarei D.M., în calitate de moștenitoare a defunctului C.T.V., la rândul său moștenitorul lui C.M.L..

De asemenea, s-a solicitat ca pentru diferența de teren nerestituită să fie obligat pârâtul să propună Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, acordarea de despăgubiri pentru suprafața de teren nerestituită din aceleași cărți funciare. În motivarea cererii, întemeiate în drept pe dispozițiile art. 10 și 26 din Legea nr. 10/2001, art. 112, 201 - 214 C. proc. civ., art. 1170 C. civ. și art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, reclamanții au arătat că au depus cereri de restituire în natură a terenului din CF 3631 Sibiu în suprafață de 32.514 mp.

și nr. 3632 Sibiu în suprafață de 28.616 mp., iar prin dispoziția contestată acestea au fost respinse, propunându-se acordarea de despăgubiri pentru cotele de 1749/1920 părți din CF 3631 Sibiu, nr. top 4043, 4044, 4045, 4046, 4042/2, 4037/1/1/2/2 și 1893/1920 părți din celălalt imobil, respectiv cel din CF nr. 3632 Sibiu, nr. top 4047, 4037/1/1/2/3. S-a precizat că motivul respingerii cererii l-a constituit faptul că terenurile nu au fost considerate libere, fiind afectate de rețelele de transport apă și gaz. Reclamanții au mai susținut că, prin maniera de soluționare a notificării, li s-a încălcat grav dreptul de proprietate și nu au fost efectuate demersurile necesare pentru identificarea terenului liber de amenajări de interes public, chiar și în ipoteza în care acesta era traversat de rețele de apă și gaze, putându-se institui servituți în favoarea proprietarilor acestor rețele.

Tribunalul Sibiu, secția civilă, prin Sentința civilă nr. 483 din 28 mai 2009, a admis contestația și a anulat dispoziția nr. 16.339/2007 emisă de Primarul Municipiului Sibiu. S-a dispus dezmembrarea imobilului înscris în CF 15601 Sibiu, nr. top 4040/1/1/1/1/1/1/1 în trei corpuri funciare, conform expertizei întocmite de expert F.I.D., respectiv nr. top 4040/1/1/1/1/1/1/1/1, nr. top 4040/1/1/1/1/1/1/1/2 și nr. top 4040/1/1/1/1/1/1/1/3 cu menținerea dreptului de proprietate al Statului Român.

A fost obligat Primarul Municipiului Sibiu să emită o nouă dispoziție de soluționare a notificărilor contestatorilor în care să dispună restituirea în natură a suprafeței de teren de 7.566 mp., corespunzătoare nr. top 4040/1/1/1/1/1/1/1/2 de mai sus, pe numele tuturor contestatorilor și să propună acordarea de despăgubiri doar pentru diferența de teren reținută în dispoziția atacată, din cotele de 1749/1920 părți din imobilul din CF 3631, nr. top 4043, 4044, 4045, 4046, 4042/2, 4037/1/1/2/2 și cota de 1893/1920 părți din imobilul teren din CF nr. 3632 Sibiu, nr. top 4047, 4037/1/1/2/3. S-au respins celelalte cereri și acțiunea în raport cu Comisia Sibiu de aplicare a Legii nr. 10/2001. A fost obligat pârâtul la 1.200 RON cheltuieli de judecată către reclamanți.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, așa cum a rezultat din raportul de expertiză efectuat în cauză și din cercetarea locală, terenul cu nr. top nou 4040/1/1/1/1/1/1/1/3 este afectat pe toată lungimea de conducte subterane pentru gaz și apă, precum și de o parcare amenajată, astfel încât nu poate fi considerat liber, conform dispozițiilor punctului 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001. În ceea ce privește terenul cu nr. top 4040/1/1/1/1/1/1/1/2 s-a reținut că acesta este liber, fiind afectat de conducta de apă doar pe un colț și putând fi restituit, fără afectarea accesului și utilizării normale a conductei. S-a constatat că și reclamanta D.M.

are calitatea de persoană îndreptățită, ca succesoare a lui C.V.T., moștenitorul lui C.M.L.. S-a reținut că aceasta din urmă a fost succesoarea lui Ș.M., în calitate de fiică, dar și a lui R.A. și S.I., în calitate de soră. Împotriva sentinței menționate a declarat apel pârâtul Primarul Municipiului Sibiu, susținând că ambele nr. top sunt afectate de rețele subterane precum și de o parcare amenajată, astfel că motivarea soluției primei instanțe este contradictorie, de vreme ce s-a dispus restituirea în natură pentru unul dintre terenuri și acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru celălalt. Un alt motiv de apel a vizat greșita reținere a calității de persoană îndreptățită a reclamantei D.M., în condițiile în care aceasta nu a făcut dovada calității de moștenitoare a lui C.V.T.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin Decizia civilă nr. 141/A din 1 octombrie 2009, a respins ca nefondat apelul pârâtului și l-a obligat pe acesta la 2.000 RON cheltuieli de judecată către S.S.V. Prin considerentele deciziei menționate, instanța de apel a reținut că, așa cum a rezultat din concluziile expertului și schițele anexă, tribunalul a aplicat corect dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și ale art. 10.3 din Normele Metodologice aprobate prin H.G. nr. 250/2007. S-a constatat, astfel, că terenul cu nr. top nou 4040/1/1/1/1/1/1/1/2, în suprafață de 7.566 mp este afectat de conducta de apă doar pe un colț, putând fi restituit în natură, fără a se împiedica accesul și utilizarea normală a conductei.

S-a considerat că situația celor două terenuri în litigiu nu este identică și, prin urmare, nici măsurile reparatorii acordate nu pot fi identice. În ceea ce privește motivele de apel vizând calitatea de persoană îndreptățită a reclamantei D.M., instanța de apel a reținut netemeinicia criticilor apelantului pârât cu motivarea că imobilul în litigiu a fost proprietatea mai multor persoane, printre care și a numitei Ș.M. (născută V.), decedată în 1967 și având ca moștenitori legali pe Ș.B., fiu, S.I., C.L. și R.A., fiice. S-a avut în vedere că numita C.M.L. este moștenitoare legală a defunctelor S.I. și R.A., în calitate de soră, iar conform certificatului de moștenitor nr. 3/1997, a fost moștenită de soțul său, C.V.T., în calitate de legatar universal, reclamanta fiind moștenitoare testamentară a acestuia din urmă și, prin urmare, dovedindu-și astfel calitatea de persoană îndreptățită.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs în termenul legal pârâtul Primarul Municipiului Sibiu, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și solicitând modificarea hotărârilor atacate și respingerea contestației ca neîntemeiate. Prima critică invocată de recurent a vizat greșita restituire a unuia dintre terenurile solicitate prin notificare, deși așa cum a rezultat din raportul de expertiză efectuat în cauză, ce se coroborează cu concluziile procesului-verbal de cercetare locală din 1 aprilie 2009, terenul cu nr. top 4040/1/1/1/1/1/1/1/2 este ocupat de o parcare și este străbătută de o conductă de apă. Prin motivele de recurs, pârâtul recurent a mai susținut că soluția primei instanțe de restituire în natură a terenului cu nr. top 4040/1/1/1/1/1/1/1/2 încalcă dispozițiile art. 10.3 din H.G.

nr. 250/2007. Prin cel de-al treilea motiv de recurs s-a invocat lipsa calității de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001 a contestatoarei D.M., ai cărei antecesori nu și-au dovedit calitatea de moștenitori față de foștii coproprietari. Intimații reclamanți au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată. În faza recursului nu s-au administrat probe noi. Examinând criticile formulate prin motivele invocate de pârâtul recurent, raportat la motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed. Instanțele de fond și apel au aplicat corect dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 și ale art. 10.3 din Normele Metodologice de aplicare unitară a acesteia, aprobate prin H.G.

nr. 250/2007, potrivit cărora restituirea în natură se va limita numai la acele suprafețe de teren libere sau, după caz, numai la acele suprafețe de teren care nu afectează accesul și utilizarea normală a amenajărilor subterane. Așa cum a rezultat din schița anexă la raportul de expertiză efectuat de expert tehnic F.I.D., terenul în suprafață de 7.566 mp cu nr. top 4040/1/1/1/1/1/1/1/2 este afectat doar pe un colț de existența unei conducte de apă, fiind un teren liber în accepțiunea Legii nr. 10/2001, care poate fi restituit în natură, fără a fi afectate accesul și utilizarea normală a conductei de apă. De altfel în vederea normalei exploatări a acestei conducte se poate institui o servitute de trecere asupra imobilului.

Așa cum rezultă din considerentele încheierii de ședință de la 5 martie 2009, pârâtul nu a formulat obiecțiuni la expertiză în condițiile art. 212 alin. (2) C. proc. civ., expunându-și doar punctul de vedere privind pertinența și concludența probei cu cercetare locală, pusă în dezbaterea contradictorie a părților. Aceeași situație de fapt, respectiv împrejurarea că terenul în discuție este liber în sensul dispozițiilor Legii nr. 10/2001, a rezultat și din proba cu cercetare locală, consemnată în procesul-verbal încheiat de prima instanță la 1 aprilie 2009. Astfel, în spatele blocului nr. 8A de pe Str. Siretului se află o parcare asfaltată, pentru care nu s-a depus nicio autorizație legală, iar lângă aceasta, spre Valea Săpunului mai multe magazii sau garaje, construcții improvizate din metal și plasă, acoperite cu plăci de azbociment, precum și grădini improvizate.

Critica invocată prin ultimul motiv de recurs, vizând greșita reținere a calității de persoană îndreptățită a reclamantei D.M. este nefondată. Această intimată reclamantă are calitatea de moștenitoare testamentară a lui C.T.V., decedat la 2 aprilie 2003, legatar universal al defunctei C.M.L., conform certificatului de moștenitor nr. 3 din 15 iulie 1997. La rândul său, C.M.L. a fost moștenitoarea proprietarei inițiale Ș.M., în calitate de fiică, moștenindu-le și pe surorile sale S.I. și R.A., conform certificatelor de moștenitor depuse la dosarul primei instanțe. Prin urmare aceasta a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, recursul fiind și sub acest aspect neîntemeiat.

Pentru toate aceste considerente, urmează ca, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. să se respingă ca nefondat recursul pârâtului. Văzând și dispozițiile art. 274 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Sibiu împotriva Deciziei nr. 141/A din 1 octombrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă, ca nefondat. Obligă pe recurentul-pârât la 4.500 RON cheltuieli de judecată către intimații contestatori. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2010. Procesat de GGC - AM