ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1656/2012

Deliberând asupra

cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 31 ianuarie

2007 pe rolul Tribunalului Mureș, reclamanta B.M. a chemat în judecată

Municipiul Sighișoara prin Primar și a solicitat instanței ca, prin hotărârea

pe care o va pronunța, în temeiul Legii nr. 10/2001, să dispună anularea

dispoziției nr. 268 din 23 ianuarie 2007 emisă de pârât, restituirea în natură

a suprafeței de 1.000 m.p. teren neconstruit și acordarea de despăgubiri pentru

terenul în suprafață de 503 m.p., ocupat de construcții.

Prin sentința civilă nr.

622 din 01 aprilie 2010, Tribunalul Mureș a admis în parte contestația

formulată de B.M., a anulat dispoziția nr. 268 din 23 ianuarie 2007 emisă de

Primarul Municipiului Sighișoara și a constatat calitatea petentei de persoană

îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, potrivit

Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru imobilul teren intravilan în

suprafață de 1.529 m.p., înscris inițial în CF Sighișoara, situat în

Sighișoara, str. N.T., județul Mureș, transcris apoi în CF Sighișoara;

Tribunalul Mureș a

reținut următoarele:

Imobilul înscris în

C.F. Sighișoara, teren intravilan în suprafață reală de 1.529 m.p., a aparținut

antecesorilor contestatoarei, fiind preluat de stat prin donație, în anul 1965.

Dreptul de

proprietate a fost înscris în cartea funciară în favoarea Statului Român, cu

drept de administrare operativă în favoarea Întreprinderii Textile 8 martie din

Sighișoara. Terenul a fost dezmembrat în mai multe parcele și transcris în alte

cărți funciare. Pe acest teren a fost edificat un bloc de locuințe, situat

administrativ pe str. N.T., suprafața ocupată de construcție fiind de 503 m.p.

Diferența de 1.110 m.p. este destinată folosinței blocului, reprezentând curte,

alei de acces, parțial fiind ocupată de construcții provizorii (garaje ale

locatarilor).

Restituirea în natură

a imobilului nu este posibilă deoarece pe terenul în cauză s-a edificat un bloc

de locuință, suprafața ocupată de construcție fiind de 503 m.p., iar diferența

de teren fiind destinată folosirii normale a imobilului reprezentând curte,

alei de acces pietonal.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel reclamanta, iar prin decizia nr. 34/ A din 01 martie 2011,

Curtea de Apel Târgu Mureș a respins, ca nefundat, apelul formulat.

Instanța de apel a

avut în vedere următoarele considerente:

Cu ocazia judecării

apelului, s-au solicitat informații suplimentare cu privire la blocul de

locuințe amplasat pe str. N.T. și s-a dispus efectuarea unei completări la

raportul de expertiză. Prin aceste probe, s-a dovedit faptul că, atât în partea

din față a blocului de locuințe cât și în partea din spate, sunt amenajate căi

de acces către cele două intrări ale imobilului.

De asemenea, terenul

din jurul blocului de locuințe este afectat de servituți ca urmare a faptului

că, în partea din față, sunt amplasate branșamente la rețeaua de canal și apă.

Totodată, este amplasată o conductă de alimentare cu gaz, poziționată aerian,

până la blocul de locuințe.

Este adevărat că în

curtea blocului de locuințe, au fost ridicate garaje, de către locatari, însă

terenul ocupat de aceste garaje are o destinație publică fiind folosit de către

majoritatea locatarilor.

Împotriva acestei

decizii, în termen legal a declarat și motivat recurs reclamanta B.M.

Prin motivele de

recurs întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se formulează

următoarele critici de nelegalitate:

Instanța de apel a

interpretat în mod greșit dispozițiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001

și dispozițiile. art. 10 pct. 2 din H.G. nr. 250/2007.

S-a apreciat greșit

că suprafața de 1000 mp nu este un teren liber. Din nici o probă din dosar nu

rezultă că terenul este afectat de servituți legale și de amenajări de

utilitate publica. Doar în partea din față sunt amplasate branșamentele la

rețeaua de canal și apă precum și o conductă de alimentare cu gaz poziționată

aerian care însă nu pot justifica respingerea cererii reclamantei de restituire

a terenului liber. Garajele au fost construite în mod abuziv de către locatari,

nu au avut autorizație prevăzută de lege și nici certificat de urbanism.

Analizând decizia

recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte

constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele

considerente:

Criticile formulate

în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează greșita aplicare a

prevederilor Legii 10/2001 sub aspectul măsurii de restituire în natură a unei

părți din imobilul în litigiu. Față de natura controlului judiciar efectuat pe

calea recursului și care este exclusiv una de legalitate, instanța de recurs urmează

a verifica dacă, la situația de fapt reținută de instanța de apel și pe care nu

o mai poate reaprecia, s-au aplicat și interpretat corect aceste dispoziții

legale.

Prevederile art. 9

din Legea 10/2001 consacră, într-adevăr, regula instituită de acest act

normativ, și care se regăsește și în cuprinsul art. 1 și art. 7 din Lege,

constând în prevalența restituirii în natură a imobilelor al căror regim

juridic intră în sfera sa de reglementare.

Însă, de la acest

principiu al prevalenței restituirii în natură a imobilelor preluate în mod

abuziv de stat în perioada de referință a legii, sunt reglementate situații, în

care, prin excepție, restituirea bunului nu poate fi dispusă decât sub forma

măsurilor reparatorii prin echivalent constând în compensare cu alte bunuri sau

servicii sau în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale.

Una dintre aceste

situații de excepție este cea prevăzută de art. 10 alin. (2) din Legea 10/2001

potrivit cu care „în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții

preluate abuziv s/au edificat construcții autorizate, persoana îndreptățită va

obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru

suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor

amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile

reparatorii se stabilesc în echivalent”.

Punctul 10.3 din

Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001, aprobate prin H.G.

nr. 250 din 07 martie 2007, prevede că sintagma „amenajări de utilitate publică

ale localităților urbane și rurale” are în vedere acele suprafețe de teren

afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor

amenajări destinate a deservi nevoile comunității, amenajări de spații verzi,

precum și grădini publice, urmând a fi avute în vedere, de la caz la caz, atât

servituțile legale cât și documentațiile de amenajare a teritoriului și de

urbanism.

Din perspectiva

acestor norme legale, prezența (reținută de instanța de apel pe baza probelor

administrate în cauză și care nu mai pot fi reapreciate în calea de atac a

recursului, față de prevederile art. 304 C. proc. civ.) a unor căi de acces

către cele două intrări ale imobilului, a unor branșamente la rețeaua de canal

și apă și a unei conducte de alimentare cu gaz, face imposibilă restituirea în

natură a suprafeței solicitate, constituindu-se în utilități publice care, în

condițiile art. 10 alin. (3) din Legea 10/2001, înlătură posibilitatea

restituirii în natură a terenului în suprafață de 1.000 m.p.

Respingerea cererii

de restituire în natură a terenului în litigiu nu împiedică însă accesul

reclamantei la beneficiul celorlalte măsurii reparatorii prevăzute de Legea

10/2001 în cadrul procedurii pe care a declanșat-o prin formularea notificării.

Înalta Curte reține

totodată că prezența utilităților publice menționate împiedică restituirea în

natură a imobilului, independent de existența pe teren a unor garaje, astfel

încât susținerile formulate prin motivele de recurs prin care se arată că

aceste construcții nu împiedică restituirea în natură a terenului, nu vor mai

fi analizate de instanța de recurs.

Prin urmare,

constatând că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 10

alin. (3) din Legea 10/2001 în raport de situația de fapt reținută, în temeiul art.

312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ce nefondat recursul

declarat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de reclamanta B.M. împotriva deciziei nr. 34/ A din

1 martie 2011 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și

asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 08 martie 2012.