ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.06.2012

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4285/2012

HOTĂRÂRE
11.06.2012
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4285/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin

sentința civilă nr. 2017 din 09 decembrie 2010, Tribunalul Mureș a respins ca

inadmisibilă cererea formulată de reclamantul Municipiul Sighișoara, prin

reprezentant, în contradictoriu cu pârâta comuna D.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond

a reținut că prin cererea introductivă reclamantul a solicitat instanței să

dispună în sensul următor: - că delimitarea administrativ-teritorială dintre

Municipiul Sighișoara și comuna D. s-a făcut prin Legea nr. 2/1968 cu privire

la organizarea administrativ-teritorială a R.S.R.; - inaplicabilitatea în cauză

a cadastrului agricol, în temeiul căruia, suprafața de 603 ha, situat în

extravilanul Municipiului Sighișoara, ce constituie obiect al disputei privind

delimitarea administrativ-teritorială dintre Municipiu - Comună, a fost

folosită de pârâta Comuna D., în mod nelegal și fraudulos; - obligarea

pârâților să respecte delimitarea administrativ-teritorială stabilită prin lege

și pe cale de consecință să permită reclamantului, Municipiul Sighișoara,

exercitarea tuturor atribuțiilor administrative pe care acesta le are pe întreg

teritoriul administrativ; - cu cheltuieli de judecată.

După examinarea susținerilor părților, prin raportare

la înscrisurile existente la dosarul cauzei, instanța de fond a reținut că,

pentru stabilirea delimitării administrativ-teritoriale dintre reclamant și

prim-pârâtă, cu consecința lămuririi situației juridice a suprafeței de 603 ha

teren (teren care potrivit susținerilor reclamantului, intră sub incidența

legilor fondului funciar și care în prezent este la dispoziția Comisiei locale

de fond funciar D.), reclamantul a solicitat concursul Instituției Prefectului Județului

Mureș. Prin Ordinul nr. AA/2008 emis de Prefect s-a dispus constituirea unei

comisii pentru delimitarea cadastrală a celor două localități și s-a precizat

că această delimitare va urma procedurile prevăzute de Ordinul nr. 534/2001 al

Ministrului Administrației și Internelor.

Din cuprinsul adresei din 25 noiembrie 2010 a reieșit

că nu există un proces-verbal de recepție finală după efectuarea măsurătorilor

cadastrale, tocmai din cauza acestui conflict cu privire la suprafața de teren

amintită.

Potrivit prevederilor art. 14.3.9 și art. 14.4.3 ale

Ordinului 534/2001 al Ministrului Administrației și Internelor, data

definitivării lucrărilor cadastrale coincide cu data încheierii

procesului-verbal de recepție finală, iar la consiliul local al unității

administrativ-teritoriale se va transmite dosarul de delimitare cadastrală a

hotarului administrativ, procesul-verbal de recepție finală, registre și copii

de pe planurile cadastrale.

Prima instanță a concluzionat că la acest moment nu

s-au definitivat lucrările de delimitare cadastrală dintre cele două

localități. Procedura specială de delimitare cadastrală începută în baza

Ordinului Prefectului cuprinde mai multe etape, potrivit prevederilor art.

14.3.6 din Ordin, fiind necesară procedura de afișare a datelor rezultate în

urma măsurătorilor cadastrale, cu dreptul persoanelor nemulțumite de a formula

contestație ca după soluționarea contestațiilor, persoanele nemulțumite să aibă

deschisă calea acțiunii în justiție.

S-a reținut că reclamantul este persoană juridică de

drept public, conform art. 21 din Legea nr. 215/2001, astfel că dispozițiile

legale amintite îi sunt aplicabile.

S-a mai avut în vedere că această procedură prealabilă

nu a fost urmată și că în aceste condiții reclamantul nu a îndeplinit o

condiție specială, motiv pentru care s-a admis excepția inadmisibilității.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel

reclamantul iar prin decizia civilă nr. 59 din 11 mai 2011 a Curții de Apel

Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale pentru minori și

familii, s-a respins ca nefondat apelul reținându-se următoarele considerente:

În mod temeinic și legal prima instanță a reținut că

pentru stabilirea delimitării administrativ-teritoriale dintre părțile

împrocesuate este necesară parcurgerea etapelor reglementate prin Ordinul emis

de Ministrul Administrației și Internelor. Astfel, prin Ordinul emis de

Prefectul Județului Mureș, nr. AA/2008, s-a dispus constituirea unei comisii

pentru delimitarea cadastrală a celor două localități și s-a precizat că

această delimitare va urma procedurile prevăzute de Ordinul nr. 534/2001 al

Ministrului Administrației și Internelor.

Reprezentanții celor două unități

administrativ-teritoriale nu au fost de acord în privința delimitării și în

consecință s-a încheiat procesul-verbal din 04 decembrie 2008 a Comisiei de

Delimitare și Marcare a Hotarelor Administrative a Municipiului Sighișoara și a

Comunei D. în condițiile dispozițiilor Ordinului Ministrului Administrației și Internelor,

se impunea analizarea acestei situații de către o comisie de divergență.

Instanța de apel a mai a reținut că nu s-au parcurs

toate etapele prevăzute în Regulamentul de organizare și funcționare a

comisiilor de delimitare și marcare a hotarelor unităților

administrativ-teritoriale, aprobat prin Ordinul nr. 534/2001 al Ministrului

Administrației și Internelor. Contrar susținerilor apelantei, în speță sunt

aplicabile dispozițiile art. 14.3.9, 14.4.3 și 14.3.6 din Ordin. Prezentul

litigiu a fost declanșat în timpul desfășurării procedurii începute în baza

Ordinului Prefectului Județului Mureș. Reclamanta avea posibilitatea de a

formula contestație în condițiile art. 14.3.6 din Ordin și abia în urma

rezolvării contestațiilor persoanele nemulțumite pot apela la acțiuni

judecătorești, recepția finală urmând a se face cu menționarea situațiilor

litigioase care vor fi soluționate în instanță.

Fiind o procedură specială, prevăzută într-o normă specială,

nu se pot aplica dispozițiile legii de drept comun, în respectarea principiului

de drept „specialibus generalibus derogant". Ambele părți au obligația de a

respecta aceste etape, inclusiv procedura de afișare a datelor rezultate în urma

măsurătorilor cadastrale, de formulare ulterioară a contestațiilor iar după soluționarea

contestațiilor au deschisă calea acțiunii în justiție. La acest moment, este evident

că instanța de judecată nu beneficiază de prerogativa dată de lege pentru a soluționa

prezenta cauză.

Reținând corect lipsa condiției speciale de exercițiu

a dreptului la acțiune, nu se mai impunea analizarea fondului cauzei deduse judecății,

excepția inadmisibilității acțiunii fiind temeinic motivată și legal admisă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Municipiul

Sighișoara solicitând modificarea ei în sensul admiterii apelului și pe cale de

consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Criticile aduse hotărârii instanței de apel vizează nelegalitatea

ei sub următoarele aspecte în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Se susține astfel greșita aplicare și interpretare a legii

față de obiectul dedus judecății, în condițiile în care dispozițiile art. 14.3.6

din Ordinul nr. 534/2001 al Ministerului Administrației și Internelor reglementează

delimitarea cadastrală a unităților administrativ teritoriale în ce privește doar

implementarea prevederilor Legii cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996.

În

aceeași idee

se mai arată că în mod greșit s-a reținut că era necesară derularea întregii proceduri

prevăzute de Ordinul nr. 534/2001 în condițiile în care s-a urmat procedura, care

însă a fost suspendată, motiv pentru care se susține că nu este incidență excepția

inadmisibilității acțiunii.

Pe fondul cauzei, recurentul susține că în cauză sunt

incidente dispozițiile art. 20 și art. 73 alin. (3) din Constituție și dispozițiile

Legii nr. 2/1968, motiv pentru care se solicită respectarea liniei de hotar dintre

Municipiul Sighișoara și comuna D., care este podul ce traversează Valea Crișului,

astfel cum a fost stabilit în urma adoptării Legii nr. 2/1968, motiv pentru care

se solicită obligarea pârâtei la respectarea delimitării administrativ - teritoriale

stabilită prin lege și să permită Municipiului Sighișoara exercitarea tuturor atribuțiilor

administrative pe care acesta le are pe întreg teritoriul administrativ.

Examinând hotărârea instanței de apel prin prisma motivelor

de recurs invocate și ale dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta

Curte reține următoarele:

Față de obiectul dedus judecății, instanța de apel a făcut

o legală interpretare a raporturilor juridice dintre părți, în condițiile în care

fiind incidente dispozițiile Ordinului nr. 534/2001 a Ministerului Administrației

și Internelor, procedura specială prevăzută de art. 14.3.9, 14.4.3 și respectiv

14.3.6 ale actului normativ sus menționat nu a fost finalizată, deși prin Ordinul

nr. AA/2008 emis de Prefect s-a dispus constituirea unei comisii pentru delimitarea

cadastrală acelor localități.

Dispozițiile sus evocate ale Ordinului nr. 5334/2001 sunt

incidente în cauză în condițiile în care chiar prin Ordinul nr. AA/2008 emis de

Prefect s-a menționat că delimitarea cadastrală urmează a parcurge procedurile prevăzute

de Ordinul nr. 534/2001 a Ministerului Administrației și Internelor.

Este real că, fiind reglementată o procedură specială

prevăzută de Regulamentul de Organizare și funcționare a comisiilor de delimitare

și marcare a hotarelor unităților administrativ teritoriale aprobat prin Ordinul

nr. 534/2001 a Ministerului Administrației și Internelor, nu sunt incidente dispozițiile

dreptului comun, impunându-se respectarea principiului „specialibus generalibus

derogant".

Din perspectiva celor expuse instanța de apel și cea de

fond a făcut o legală interpretare și aplicare a legii și nefiind incidente

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul

urmează a fi respins ca nefondat.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul

Municipiul Sighișoara împotriva deciziei nr. 59/A din 11 mai 2011 a Curții de Apel

Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 iunie 2012.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-10-21
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4619/2013
i formulate. În ceea ce privește terenul înscris în C.F. Sighișoara, cu suprafața de 2.877 mp, și cu suprafața de 2.300 mp, acest teren figurează printre terenurile din titlurile de proprietate din 10 iunie 2004 emise de Comisia județeană p
ÎCCJ 2015-10-01
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2986/2015
; - prin soluția pronunțată, instanță a ignorat împrejurarea că Agenția Domeniilor Statului nu mai este titulara drepturilor de folosință și exploatare asupra unor terenuri cu destinație agricolă ce au aparținut SC C. SA, pe teritoriul admi
ÎCCJ 2014-03-19
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1391/2014
tic nr. 17 C., pe baza hărților și a amenajamentelor silvice deținute, a actelor de proprietate (titluri de proprietate și adeverințe eliberate de primării la solicitarea asociației) și a semnăturilor membrilor asociației, așadar fără nicio
ÎCCJ
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2230/2018
a solicitat, în instanță, anularea hotărârii Comisiei județene Mureș prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea comunei Chiheru de Jos, pentru suprafața de 10,5482 ha, și, de asemenea, a solicitat să se constat
ÎCCJ 2017-04-04
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1360/2017
pe suprafața de 2,67 ha. Această eroare este speculată și în recurs, cu toate că din probatoriul administrat reiese o cu totul altă stare de fapt. În concluzie, intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. II. Considerentele Î
Sursă