ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3479/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3479/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
La apelul nominal au
lipsit toți intimații reclamanți, intimatul pârât Parchetul de pe lângă
Tribunalul Bistrița Năsăud și intimata chemată în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.
Procedura completă.
Reprezentanta
Ministerului Public, în baza disp. art.314 C.proc.civ., solicită admiterea
recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate și, pe fond, respingerea
acțiunii, cu precizarea de a se lua act de renunțarea la judecată a reclamantei
D.N.
C U R T E A
Asupra recursului în anulare de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.2011/2002,
reclamanții I.G., R.D., B.F., C. T.M., C.S., S.E.R., F.M., P.I., S.F., M. I.I.,
B.A., L.I., C.D., S.A., D.L., M.L., I. Z., P.G., S.D., P.R., N.E.D., M.T.,
J.L., N.G., G.M., I.O.D., B.D., M.V., D.P., M. A., M.I.M., V.M., U.C., I.G.,
A.I., D.M., C.L., U.M., D. A. și D.N.au chemat în judecată pe pârâții Parchetul
de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă
de Justiție, pentru a fi obligați la restituirea sumelor de bani încasate pe
nedrept prin reținerea nelegală, pe ștatul de plată, din drepturile lor
salariale, a cuantumului de 7% în cazul fiecăruia, reprezentând contribuția la
asigurările sociale de sănătate, începând cu data de 1 ianuarie 2000 până la 30
martie 2001 inclusiv, actualizată la data efectuării plăților, prin aplicarea
coeficientului de inflație pentru fiecare sumă reținută lunar, corespunzător
datei la care acestea au fost încasate pe nedrept.
Reclamanții și-au motivat acțiunea arătând că toți
au fost salariați în cadrul Parchetelor de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud,
Judecătoria Bistrița, Judecătoria Năsăud și Judecătoria Beclean, unde își
desfășoară activitatea și în prezent în calitate de procurori și personal
auxiliar de specialitate.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că, în
conformitate cu prevederile art.99 și, respectiv art.141 din Legea 92/1992
privind organizarea judecătorească au dreptul să beneficieze de gratuitatea
asistenței medicale, a medicamentelor și protezelor.
Mai arată reclamanții că acest drept implică lipsa
oricărei contribuții cu titlul de asigurări sociale de sănătate și că, în
situația contrară, acest drept ar fi lipsit de conținut.
Prin sentința nr.126 din 23 mai 2002, Tribunalul
Bistrița Năsăud – Secția civilă a admis acțiunea, a obligat pârâții să
restituie fiecărui reclamant suma reținută cu titlu de asigurări sociale de
sănătate în procent de 7%, raportat la salariul lunar brut pentru perioada 1
ianuarie 2000 – 30 martie 2001, actualizată la data efectuării plăților, a
admis cererea de chemare în garanție a Casei de Asigurări de Sănătate a
Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești.
S-a luat act de renunțarea la judecată
a reclamantei Daneș Florica.
Instanța de fond a reținut, în esență,
că, în conformitate cu prevederile art.99 și art.141 din Legea nr.92/1992,
magistrații în activitate sau pensionari, precum și soțul sau soția și copiii
aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de asistență
medicală, medicamente și proteze, astfel că legea nu condiționează acordarea
asistenței medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de
sănătate, iar modificarea intervenită în materie, prin inserarea acestei
condiții, se referă la perioada ulterioară celei pentru care s-au solicitat
drepturile bănești respective.
Curtea de Apel Cluj – Secția civilă,
prin decizia nr.1813 din 17 septembrie 2002, a respins ca nefondate recursurile
declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de
Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud și chemata în
garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., menținând soluția primei instanțe.
În conformitate cu
prevederile art.27 lit.f din Legea nr.92/1992 și ale art.330 pct.2 din
C.proc.civ., Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de
Justiție a declarat recurs în anulare împotriva sentinței civile nr.129 din 23
mai 2002 a Tribunalului Bistrița-Năsăud și a deciziei nr.1813 din 17 septembrie
2002 a Curții de Apel Cluj – secția civilă, considerând că hotărârile criticate
au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o
soluționare greșită a cauzei pe fond.
În acest sens se arată că,
în conformitate cu art.99 din Legea 92/1992 magistrații beneficiază în mod
gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, iar condițiile în care
acestea se acordă au fost stabilite prin H.G. nr.409/1998, precum și Normele
emise pentru aplicarea acestei hotărâri în sensul că acordarea gratuității lor
se face în condițiile prevăzute de legea 145/1997.
Se susține în recursul în
anulare că, printr-o interpretare sistemică a tuturor actelor normative
menționate, în ordinea lor cronologică, rezultă că magistrații și personalul
auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă
fac dovada că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de
sănătate.
Se invocă că, în Legea
145/1997 se prevede obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români, cu
domiciliul în țară, pentru cetățenii străini și apatrizii care au reședință în
România și, totodată, și obligația acestora de a plăti contribuția lunară; cei
exceptați de la plata contribuției sunt nominalizați în mod expres în mai multe
texte de lege, iar în aceste categorii de persoane nu figurează magistrații și
personalul auxiliar de specialitate.
Se
concluzionează în recursul în anulare că, prin tăcerea legiuitorului, care nu a
prevăzut în categoriile exceptate și pe magistrați, se deduce intenția ca
aceștia să nu fie scutiți de plata contribuției pentru fondul de asigurări
sociale de sănătate.
Ca atare, se
apreciază că, prin hotărârile criticate, instanțele au interpretat și au
aplicat greșit actele normative în vigoare când au apreciat că magistrații nu
trebuie să plătească contribuția lunară, iar această încălcare esențială a
legii a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.
În consecință,
pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea
hotărârilor criticate și, pe fond, respingerea acțiunii reclamanților.
Recursul în
anulare este fondat.
Este de reținut
în primul rând că, atât în considerentele hotărârilor criticate, cât și în
motivele formulate în recursul în anulare, sunt invocate aceleași prevederi
legale, interpretarea lor fiind însă total diferită.
Astfel,
printr-o interpretare sistematică a tuturor dispozițiilor cuprinse în actele
normative care vor fi analizate, urmează a reține:
Este de
necontestat că, în conformitate cu prevederile art.99 și 141 din Legea
nr.92/1992, republicată la data de 30 septembrie 1997, magistrații și
personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistență
medicală, medicamente și proteze.
Condițiile de
acordare a acestora se stabilesc însă prin hotărâre a guvernului, se precizează
în aliniatul al doilea al art.99.
În acest sens,
Guvernul a emis la data de 20 iulie 1998 Hotărârea nr.409, care, în art.1,
arată fără echivoc că, de aceste gratuități se beneficiază în condițiile legii
asigurărilor sociale de sănătate nr.145/1997 (intrată în vigoare la 1 ianuarie
1998), același lucru fiind prevăzut și în Normele comune nr.318/F.B. – 64 –
807/C din 26 mai 1999, emise de Ministerul Justiției, Curtea Supremă de
Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție pentru aplicarea
H.G. 409/1998.
În articolele 6
și 55 din Legea nr.145/1997, sunt arătate categoriile de persoane care
beneficiază de asigurare fără plata contribuției și cele care sunt scutite de
această plată.
Deci, din
interpretarea acestor prevederi legale rezultă că legiuitorul a arătat în mod
explicit care este voința sa și anume ca beneficiul gratuităților pentru
magistrați și personalul auxiliar de specialitate „să se facă în condițiile
legii 145/1997”.
Dacă
legiuitorul ar fi dorit ca cei prevăzuți în art.99 și 141 din Legea 92/1992 să
aibă calitatea de asigurați fără plata contribuției sau să fie scutiți de ea,
nu ar fi făcut trimiterea la „condițiile legii 145/1997” și ar fi menționat-o
expres, incluzându-i în categoriile prevăzute de art.6 sau 55 din această lege.
Legiuitorul nu
a dorit acest lucru, pentru că, în categoria exceptaților, au fost cuprinse
persoanele care nu au venituri sau nu pot dobândi venituri într-o anumită
perioadă.
Per a contrario, în situția
când aceste persoane realizează și alte venituri, urmează să beneficieze de
calitatea de asigurat, numai dacă plătesc contribuția prevăzută de Legea
145/1997.
Distinct de
cele menționate, urmează a mai reține că, înainte de soluționarea irevocabilă a
cauzei, prin legea 118 din 30 martie 2001 pentru aprobarea O.U.G. nr.179 din 11
noiembrie 1999 privind modificarea și completarea legii 92/1992, aliniatul 1 al
articolului 99 a căpătat următorul cuprins: „magistrații în activitate sau
pensionarii, precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea
acestora beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și
proteze, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata
contribuției de asigurări sociale de sănătate”, ceea ce demonstrează în plus că
voința legiuitorului a fost constantă în sensul ca gratuitățile să se acorde cu
condiția plății contribuției lunare pentru asigurările sociale de sănătate.
Astfel fiind,
față de considerentele mai înainte arătate și văzând dispozițiile art.314
C.proc.civ., urmează a admite recursul în anulare, a casa hotărârile criticate
și, pe fond, a respinge acțiunea reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul
general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței
civile nr.129 din 23.05.2002 a Tribunalului Bistrița-Năsăud și deciziei nr.1813
din 17.09.2002 a Curții de Apel Cluj – secția civilă.
Casează aceste hotărâri și,
rejudecând, respinge acțiunea formulată de reclamanți.
Ia act de renunțarea
la judecată a reclamantei D.N.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică, astăzi
19 septembrie 2003.