ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3479/2003

La apelul nominal au lipsit toți intimații reclamanți, intimatul pârât Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud și intimata chemată în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J. Procedura completă. Reprezentanta Ministerului Public, în baza disp. art.314 C.proc.civ., solicită admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate și, pe fond, respingerea acțiunii, cu precizarea de a se lua act de renunțarea la judecată a reclamantei D.N.

C U R T E A Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr.2011/2002, reclamanții I.G., R.D., B.F., C. T.M., C.S., S.E.R., F.M., P.I., S.F., M. I.I., B.A., L.I., C.D., S.A., D.L., M.L., I. Z., P.G., S.D., P.R., N.E.D., M.T., J.L., N.G., G.M., I.O.D., B.D., M.V., D.P., M. A., M.I.M., V.M., U.C., I.G., A.I., D.M., C.L., U.M., D. A. și D.N.au chemat în judecată pe pârâții Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, pentru a fi obligați la restituirea sumelor de bani încasate pe nedrept prin reținerea nelegală, pe ștatul de plată, din drepturile lor salariale, a cuantumului de 7% în cazul fiecăruia, reprezentând contribuția la asigurările sociale de sănătate, începând cu data de 1 ianuarie 2000 până la 30 martie 2001 inclusiv, actualizată la data efectuării plăților, prin aplicarea coeficientului de inflație pentru fiecare sumă reținută lunar, corespunzător datei la care acestea au fost încasate pe nedrept.

Reclamanții și-au motivat acțiunea arătând că toți au fost salariați în cadrul Parchetelor de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud, Judecătoria Bistrița, Judecătoria Năsăud și Judecătoria Beclean, unde își desfășoară activitatea și în prezent în calitate de procurori și personal auxiliar de specialitate. În motivarea acțiunii reclamanții arată că, în conformitate cu prevederile art.99 și, respectiv art.141 din Legea 92/1992 privind organizarea judecătorească au dreptul să beneficieze de gratuitatea asistenței medicale, a medicamentelor și protezelor. Mai arată reclamanții că acest drept implică lipsa oricărei contribuții cu titlul de asigurări sociale de sănătate și că, în situația contrară, acest drept ar fi lipsit de conținut.

Prin sentința nr.126 din 23 mai 2002, Tribunalul Bistrița Năsăud – Secția civilă a admis acțiunea, a obligat pârâții să restituie fiecărui reclamant suma reținută cu titlu de asigurări sociale de sănătate în procent de 7%, raportat la salariul lunar brut pentru perioada 1 ianuarie 2000 – 30 martie 2001, actualizată la data efectuării plăților, a admis cererea de chemare în garanție a Casei de Asigurări de Sănătate a Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești. S-a luat act de renunțarea la judecată a reclamantei Daneș Florica.

Instanța de fond a reținut, în esență, că, în conformitate cu prevederile art.99 și art.141 din Legea nr.92/1992, magistrații în activitate sau pensionari, precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de asistență medicală, medicamente și proteze, astfel că legea nu condiționează acordarea asistenței medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, iar modificarea intervenită în materie, prin inserarea acestei condiții, se referă la perioada ulterioară celei pentru care s-au solicitat drepturile bănești respective. Curtea de Apel Cluj – Secția civilă, prin decizia nr.1813 din 17 septembrie 2002, a respins ca nefondate recursurile declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud și chemata în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., menținând soluția primei instanțe.

În conformitate cu prevederile art.27 lit.f din Legea nr.92/1992 și ale art.330 pct.2 din C.proc.civ., Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare împotriva sentinței civile nr.129 din 23 mai 2002 a Tribunalului Bistrița-Năsăud și a deciziei nr.1813 din 17 septembrie 2002 a Curții de Apel Cluj – secția civilă, considerând că hotărârile criticate au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. În acest sens se arată că, în conformitate cu art.99 din Legea 92/1992 magistrații beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, iar condițiile în care acestea se acordă au fost stabilite prin H.G.

nr.409/1998, precum și Normele emise pentru aplicarea acestei hotărâri în sensul că acordarea gratuității lor se face în condițiile prevăzute de legea 145/1997. Se susține în recursul în anulare că, printr-o interpretare sistemică a tuturor actelor normative menționate, în ordinea lor cronologică, rezultă că magistrații și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă fac dovada că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de sănătate. Se invocă că, în Legea 145/1997 se prevede obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români, cu domiciliul în țară, pentru cetățenii străini și apatrizii care au reședință în România și, totodată, și obligația acestora de a plăti contribuția lunară; cei exceptați de la plata contribuției sunt nominalizați în mod expres în mai multe texte de lege, iar în aceste categorii de persoane nu figurează magistrații și personalul auxiliar de specialitate.

Se concluzionează în recursul în anulare că, prin tăcerea legiuitorului, care nu a prevăzut în categoriile exceptate și pe magistrați, se deduce intenția ca aceștia să nu fie scutiți de plata contribuției pentru fondul de asigurări sociale de sănătate. Ca atare, se apreciază că, prin hotărârile criticate, instanțele au interpretat și au aplicat greșit actele normative în vigoare când au apreciat că magistrații nu trebuie să plătească contribuția lunară, iar această încălcare esențială a legii a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond. În consecință, pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate și, pe fond, respingerea acțiunii reclamanților.

Recursul în anulare este fondat. Este de reținut în primul rând că, atât în considerentele hotărârilor criticate, cât și în motivele formulate în recursul în anulare, sunt invocate aceleași prevederi legale, interpretarea lor fiind însă total diferită. Astfel, printr-o interpretare sistematică a tuturor dispozițiilor cuprinse în actele normative care vor fi analizate, urmează a reține: Este de necontestat că, în conformitate cu prevederile art.99 și 141 din Legea nr.92/1992, republicată la data de 30 septembrie 1997, magistrații și personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze. Condițiile de acordare a acestora se stabilesc însă prin hotărâre a guvernului, se precizează în aliniatul al doilea al art.99.

În acest sens, Guvernul a emis la data de 20 iulie 1998 Hotărârea nr.409, care, în art.1, arată fără echivoc că, de aceste gratuități se beneficiază în condițiile legii asigurărilor sociale de sănătate nr.145/1997 (intrată în vigoare la 1 ianuarie 1998), același lucru fiind prevăzut și în Normele comune nr.318/F.B. – 64 – 807/C din 26 mai 1999, emise de Ministerul Justiției, Curtea Supremă de Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție pentru aplicarea H.G. 409/1998. În articolele 6 și 55 din Legea nr.145/1997, sunt arătate categoriile de persoane care beneficiază de asigurare fără plata contribuției și cele care sunt scutite de această plată. Deci, din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că legiuitorul a arătat în mod explicit care este voința sa și anume ca beneficiul gratuităților pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate „să se facă în condițiile legii 145/1997”.

Dacă legiuitorul ar fi dorit ca cei prevăzuți în art.99 și 141 din Legea 92/1992 să aibă calitatea de asigurați fără plata contribuției sau să fie scutiți de ea, nu ar fi făcut trimiterea la „condițiile legii 145/1997” și ar fi menționat-o expres, incluzându-i în categoriile prevăzute de art.6 sau 55 din această lege. Legiuitorul nu a dorit acest lucru, pentru că, în categoria exceptaților, au fost cuprinse persoanele care nu au venituri sau nu pot dobândi venituri într-o anumită perioadă. Per a contrario, în situția când aceste persoane realizează și alte venituri, urmează să beneficieze de calitatea de asigurat, numai dacă plătesc contribuția prevăzută de Legea 145/1997. Distinct de cele menționate, urmează a mai reține că, înainte de soluționarea irevocabilă a cauzei, prin legea 118 din 30 martie 2001 pentru aprobarea O.U.G.

nr.179 din 11 noiembrie 1999 privind modificarea și completarea legii 92/1992, aliniatul 1 al articolului 99 a căpătat următorul cuprins: „magistrații în activitate sau pensionarii, precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea acestora beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata contribuției de asigurări sociale de sănătate”, ceea ce demonstrează în plus că voința legiuitorului a fost constantă în sensul ca gratuitățile să se acorde cu condiția plății contribuției lunare pentru asigurările sociale de sănătate. Astfel fiind, față de considerentele mai înainte arătate și văzând dispozițiile art.314 C.proc.civ., urmează a admite recursul în anulare, a casa hotărârile criticate și, pe fond, a respinge acțiunea reclamanților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.129 din 23.05.2002 a Tribunalului Bistrița-Năsăud și deciziei nr.1813 din 17.09.2002 a Curții de Apel Cluj – secția civilă. Casează aceste hotărâri și, rejudecând, respinge acțiunea formulată de reclamanți. Ia act de renunțarea la judecată a reclamantei D.N. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 19 septembrie 2003.