ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.09.2003

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3479/2003

HOTĂRÂRE
19.09.2003
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3479/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

La apelul nominal au

lipsit toți intimații reclamanți, intimatul pârât Parchetul de pe lângă

Tribunalul Bistrița Năsăud și intimata chemată în garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J.

Procedura completă.

Reprezentanta

Ministerului Public, în baza disp. art.314 C.proc.civ., solicită admiterea

recursului în anulare, casarea hotărârilor criticate și, pe fond, respingerea

acțiunii, cu precizarea de a se lua act de renunțarea la judecată a reclamantei

D.N.

Asupra recursului în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.2011/2002,

reclamanții I.G., R.D., B.F., C. T.M., C.S., S.E.R., F.M., P.I., S.F., M. I.I.,

A.I., D.M., C.L., U.M., D. A. și D.N.au chemat în judecată pe pârâții Parchetul

de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă

de Justiție, pentru a fi obligați la restituirea sumelor de bani încasate pe

nedrept prin reținerea nelegală, pe ștatul de plată, din drepturile lor

salariale, a cuantumului de 7% în cazul fiecăruia, reprezentând contribuția la

asigurările sociale de sănătate, începând cu data de 1 ianuarie 2000 până la 30

martie 2001 inclusiv, actualizată la data efectuării plăților, prin aplicarea

coeficientului de inflație pentru fiecare sumă reținută lunar, corespunzător

datei la care acestea au fost încasate pe nedrept.

Reclamanții și-au motivat acțiunea arătând că toți

au fost salariați în cadrul Parchetelor de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud,

Judecătoria Bistrița, Judecătoria Năsăud și Judecătoria Beclean, unde își

desfășoară activitatea și în prezent în calitate de procurori și personal

auxiliar de specialitate.

În motivarea acțiunii reclamanții arată că, în

conformitate cu prevederile art.99 și, respectiv art.141 din Legea 92/1992

privind organizarea judecătorească au dreptul să beneficieze de gratuitatea

asistenței medicale, a medicamentelor și protezelor.

Mai arată reclamanții că acest drept implică lipsa

oricărei contribuții cu titlul de asigurări sociale de sănătate și că, în

situația contrară, acest drept ar fi lipsit de conținut.

Prin sentința nr.126 din 23 mai 2002, Tribunalul

Bistrița Năsăud – Secția civilă a admis acțiunea, a obligat pârâții să

restituie fiecărui reclamant suma reținută cu titlu de asigurări sociale de

sănătate în procent de 7%, raportat la salariul lunar brut pentru perioada 1

ianuarie 2000 – 30 martie 2001, actualizată la data efectuării plăților, a

admis cererea de chemare în garanție a Casei de Asigurări de Sănătate a

Apărării, Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești.

S-a luat act de renunțarea la judecată

a reclamantei Daneș Florica.

Instanța de fond a reținut, în esență,

că, în conformitate cu prevederile art.99 și art.141 din Legea nr.92/1992,

magistrații în activitate sau pensionari, precum și soțul sau soția și copiii

aflați în întreținerea acestora, beneficiază, în mod gratuit, de asistență

medicală, medicamente și proteze, astfel că legea nu condiționează acordarea

asistenței medicale gratuite de plata unor contribuții de asigurări sociale de

sănătate, iar modificarea intervenită în materie, prin inserarea acestei

condiții, se referă la perioada ulterioară celei pentru care s-au solicitat

drepturile bănești respective.

Curtea de Apel Cluj – Secția civilă,

prin decizia nr.1813 din 17 septembrie 2002, a respins ca nefondate recursurile

declarate de Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție, Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud și chemata în

garanție C.A.S.A.O.P.S.N.A.J., menținând soluția primei instanțe.

În conformitate cu

prevederile art.27 lit.f din Legea nr.92/1992 și ale art.330 pct.2 din

C.proc.civ., Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție a declarat recurs în anulare împotriva sentinței civile nr.129 din 23

mai 2002 a Tribunalului Bistrița-Năsăud și a deciziei nr.1813 din 17 septembrie

2002 a Curții de Apel Cluj – secția civilă, considerând că hotărârile criticate

au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o

soluționare greșită a cauzei pe fond.

În acest sens se arată că,

în conformitate cu art.99 din Legea 92/1992 magistrații beneficiază în mod

gratuit de asistență medicală, medicamente și proteze, iar condițiile în care

acestea se acordă au fost stabilite prin H.G. nr.409/1998, precum și Normele

emise pentru aplicarea acestei hotărâri în sensul că acordarea gratuității lor

se face în condițiile prevăzute de legea 145/1997.

Se susține în recursul în

anulare că, printr-o interpretare sistemică a tuturor actelor normative

menționate, în ordinea lor cronologică, rezultă că magistrații și personalul

auxiliar de specialitate au dreptul la asistență medicală gratuită doar dacă

fac dovada că li se fac rețineri în contul contribuției lunare de asigurări de

sănătate.

Se invocă că, în Legea

145/1997 se prevede obligativitatea asigurării pentru toți cetățenii români, cu

domiciliul în țară, pentru cetățenii străini și apatrizii care au reședință în

România și, totodată, și obligația acestora de a plăti contribuția lunară; cei

exceptați de la plata contribuției sunt nominalizați în mod expres în mai multe

texte de lege, iar în aceste categorii de persoane nu figurează magistrații și

personalul auxiliar de specialitate.

Se

concluzionează în recursul în anulare că, prin tăcerea legiuitorului, care nu a

prevăzut în categoriile exceptate și pe magistrați, se deduce intenția ca

aceștia să nu fie scutiți de plata contribuției pentru fondul de asigurări

sociale de sănătate.

Ca atare, se

apreciază că, prin hotărârile criticate, instanțele au interpretat și au

aplicat greșit actele normative în vigoare când au apreciat că magistrații nu

trebuie să plătească contribuția lunară, iar această încălcare esențială a

legii a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

În consecință,

pentru aceste motive, s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea

hotărârilor criticate și, pe fond, respingerea acțiunii reclamanților.

Recursul în

anulare este fondat.

Este de reținut

în primul rând că, atât în considerentele hotărârilor criticate, cât și în

motivele formulate în recursul în anulare, sunt invocate aceleași prevederi

legale, interpretarea lor fiind însă total diferită.

Astfel,

printr-o interpretare sistematică a tuturor dispozițiilor cuprinse în actele

normative care vor fi analizate, urmează a reține:

Este de

necontestat că, în conformitate cu prevederile art.99 și 141 din Legea

nr.92/1992, republicată la data de 30 septembrie 1997, magistrații și

personalul auxiliar de specialitate beneficiază în mod gratuit de asistență

medicală, medicamente și proteze.

Condițiile de

acordare a acestora se stabilesc însă prin hotărâre a guvernului, se precizează

în aliniatul al doilea al art.99.

În acest sens,

Guvernul a emis la data de 20 iulie 1998 Hotărârea nr.409, care, în art.1,

arată fără echivoc că, de aceste gratuități se beneficiază în condițiile legii

asigurărilor sociale de sănătate nr.145/1997 (intrată în vigoare la 1 ianuarie

1998), același lucru fiind prevăzut și în Normele comune nr.318/F.B. – 64 –

807/C din 26 mai 1999, emise de Ministerul Justiției, Curtea Supremă de

Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție pentru aplicarea

În articolele 6

și 55 din Legea nr.145/1997, sunt arătate categoriile de persoane care

beneficiază de asigurare fără plata contribuției și cele care sunt scutite de

această plată.

Deci, din

interpretarea acestor prevederi legale rezultă că legiuitorul a arătat în mod

explicit care este voința sa și anume ca beneficiul gratuităților pentru

magistrați și personalul auxiliar de specialitate „să se facă în condițiile

legii 145/1997”.

Dacă

legiuitorul ar fi dorit ca cei prevăzuți în art.99 și 141 din Legea 92/1992 să

aibă calitatea de asigurați fără plata contribuției sau să fie scutiți de ea,

nu ar fi făcut trimiterea la „condițiile legii 145/1997” și ar fi menționat-o

expres, incluzându-i în categoriile prevăzute de art.6 sau 55 din această lege.

Legiuitorul nu

a dorit acest lucru, pentru că, în categoria exceptaților, au fost cuprinse

persoanele care nu au venituri sau nu pot dobândi venituri într-o anumită

perioadă.

Per a contrario, în situția

când aceste persoane realizează și alte venituri, urmează să beneficieze de

calitatea de asigurat, numai dacă plătesc contribuția prevăzută de Legea

145/1997.

Distinct de

cele menționate, urmează a mai reține că, înainte de soluționarea irevocabilă a

cauzei, prin legea 118 din 30 martie 2001 pentru aprobarea O.U.G. nr.179 din 11

noiembrie 1999 privind modificarea și completarea legii 92/1992, aliniatul 1 al

articolului 99 a căpătat următorul cuprins: „magistrații în activitate sau

pensionarii, precum și soțul sau soția și copiii aflați în întreținerea

acestora beneficiază în mod gratuit de asistență medicală, medicamente și

proteze, în condițiile respectării dispozițiilor legale privind plata

contribuției de asigurări sociale de sănătate”, ceea ce demonstrează în plus că

voința legiuitorului a fost constantă în sensul ca gratuitățile să se acorde cu

condiția plății contribuției lunare pentru asigurările sociale de sănătate.

Astfel fiind,

față de considerentele mai înainte arătate și văzând dispozițiile art.314

C.proc.civ., urmează a admite recursul în anulare, a casa hotărârile criticate

și, pe fond, a respinge acțiunea reclamanților.

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței

civile nr.129 din 23.05.2002 a Tribunalului Bistrița-Năsăud și deciziei nr.1813

din 17.09.2002 a Curții de Apel Cluj – secția civilă.

Casează aceste hotărâri și,

rejudecând, respinge acțiunea formulată de reclamanți.

Ia act de renunțarea

la judecată a reclamantei D.N.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică, astăzi

19 septembrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-06-17
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2593/2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.116 D din 13 mai 2002 a Tribunalului Satu Mare și deciziei civile nr.966 R din 11 s
ÎCCJ 2003-06-04
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2352/2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr.10185 din 22 decembrie 2000 a Judecătoriei Cluj Napoca, deciziei civile nr. 487 A d
ÎCCJ 2003-04-11
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1500/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții H.I.și H.M.împotriva deciziei nr.26 din 13 februarie 2002 a Curții de Apel Cluj, Secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurenții-pârâți H.I.și H.M., prin avocat D.G., intimații-
ÎCCJ 2003-10-07
0,93
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3061/2003
La apelul nominal s-au prezentat: intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța reprezentat de procurorul de la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, lipsind recurentul-reclamant R.Ș.. Procedura completă. După expun
ÎCCJ 2003-06-10
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2481/2003
S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.1620 din 23 iulie 2002 a Curții de Apel Cluj – Secția Civilă și a sentinței civile nr.519 d
Sursă