ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 154/2003

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată și

înregistrată la Curtea de Apel București, reclamanta N.E. a chemat în judecată

pe părâții SC C.C. SA și Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor,

pentru ca instanța prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea parțială

a certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria M 07 nr. 288 din

4 decembrie 1996 pentru suprafața de 50 mp din curtea imobilului din str.

Maltopol, precum și obligarea pârâtei SC C.C. SA, să-i restituie această

suprafață.

În motivarea acțiunii, reclamanta a

arătat că în calitate de moștenitoare a numiților P.C. și P.S., i-a fost

restituit imobilul din str. Maltopol și că pârâtul ocupă 50 mp din curtea

imobilului, fără drept.

Curtea de Apel București, prin

sentința civilă nr. 1277/2001, a admis în parte acțiunea reclamantei și a

anulat parțial certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M 07

nr. 288/1996, în sensul că a exclus din suprafața totală de 29996 mp, suprafața

de 50 mp din curtea imobilului situat în str. Maltopol. Instanța a respins

capătul de cerere privind revendicarea, ca fiind inadmisibil.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut că suprafața de 50 mp aparține reclamantei, în baza

certificatului de moștenitor pe care îl deține și că din expertiza efectuată în

cauză rezultă că această suprafață a fost greșit inclusă în certificatul de

atestare a dreptului de proprietate eliberat pârâtei SC C.C. SA.

Împotriva acestei sentințe au

declarat recurs pârâții Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și

SC C.C. SA.

I. În recursul declarat de

Ministerul Agriculturii, Alimentațieie și Pădurilor se susține că certificatul

de atestare a dreptului de proprietate eliberat pârâtului SC C.C. SA, a fost

emis corect, conform dispozițiilor H.G. nr. 834/1991, cu obținerea avizelor

legale, pe baza documentației depuse.

II. Recurenta-pârâtă SC C.C. SA a

susținut în recursul său că:

- în mod greșit s-a respins excepția

necompetenței materiale a Curții de Apel București;

- greșit s-a dispus admiterea

acțiunii pe baza expertizei efectuate în cauză, terenul în discuție fiind

singura cale de acces în incintă.

Curtea, analizând ambele recursuri,

urmează a le respinge ca nefondate pentru următoarele considerente:

Din ansamblul probelor administrate

în cauză rezultă cu certitudine că intimata-reclamantă, în calitate de

moștenitoare a numiților P.C. și P.S., a dobândit imobilul din str. Maltopol,

cu o suprafață de teren de 470 mp (certificatul de moștenitor nr. 130 din 18

iunie 1996; sentința civilă nr. 397/1999). De precizat este faptul că recurenta

SC C.C. SA a depus documentația pentru eliberarea certificatului de atestare a

dreptului de proprietate contestat, la o dată ulterioară datei la care intimata

făcuse cerere de revendicare a imobilului (cererea cu documentația se depune la

24 septembrie .1996, iar cererea pentru revendicare se depune la 2 februarie

1996).

Imobilul din str. Maltopol a avut o

suprafață de teren de 470 mp, din care 360 mp aparține proprietarilor,

diferența de 100 mp fiind greșit inclusă în certificatul de atestare, a cărui

anulare s-a solicitat. Din cei 100 mp, intimata-reclamantă a obținut

restituirea a 50 mp, prin sentința civilă nr. 397/1999, rămasă definitivă și

irevocabilă, restul de 50 mp fiind deținuți în continuare de recurenta SC C.C.

SA.

Această suprafață, individualizată

de expertiza tehnică efectuată în cauză, se identifică cu suprafața ce aparține

intimatei-reclamante, motiv pentru care în mod corect instanța a dispus

anularea parțială a certificatului de atestare.

Susținerea recurentei SC C.C. SA, în

sensul că instanța nu avea competența materială în soluționarea cauzei, este

lipsită de un suport legal, în raport de obiectul acțiunii, natura actului a

cărui anulare se solicită (act administrativ), aplicabile fiind dispozițiile

art. 3 C. proc. civ. și art. 1 din Legea nr. 29/1990.

Tot astfel, nefondată este și

susținerea făcută în legătură cu faptul că porțiunea de 50 mp este singura cale

de acces în incinta SC C.C. SA, deoarece în această situație recurenta poate

solicita pe calea unei acțiuni de drept comun, acordarea unui drept de

servitute.

În aceste condiții, recurentu  pârât

Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor în mod greșit a inclus la

eliberarea certificatului de atestare seria M 07 nr. 288/1996, în suprafață de

2996 mp, și suprafața de 50 mp din curtea imobilului din str. Maltopol, ce

aparține intimatei-reclamante.

Susținerea acestei recurente, în

sensul că nu are nici o culpă în legătură cu includerea suprafeței de 50 mp, în

suparafața totală pretinsă de SC C.C. SA, este irelevantă, scopul urmărit prin

dispozițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, fiind acela de a restabili o

situație de fapt, în concordanță cu cea de drept.

În consecință, în raport cu cele mai

sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., cele două

recursuri vor fi respinse, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de

Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor și SC C.C. SA București,

împotriva sentinței civile nr. 1277 din 4 octombrie 2001 a Curții de Apel

București, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 21 ianuarie 2003.