ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1863/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 21 martie 1996, la Curtea

de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, a fost

înregistrat dosarul nr. 851/1996, având ca obiect acțiunea în contencios

administrativ formulată de reclamanta Fundația M.S., prin Comunitatea Ortodoxă Sârbă

Timișoara Cetate, pentru anularea parțială a certificatului de atestare a

dreptului de proprietate asupra terenului Seria M 03 nr. 045,9 eliberat la data

de 9 septembrie 1993 de Ministerul Industriilor, în favoarea SC T. SA

Timișoara, care a fost introdusă în cauză, prin precizarea de acțiune depusă la

dosar la termenul din 13 iunie 1996.

În motivarea acțiunii, fundația

reclamantă a susținut, în esență, că actul administrativ atacat este nelegal în

ceea ce privește suprafața de 2186 mp teren, înscrisă în C.F. nr. 61 top. 250

Timișoara, care a aparținut și aparține reclamantei.

Prin încheierea nr. 1385 din 2

septembrie 1996, Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios

administrativ, a strămutat judecarea cauzei la Curtea de Apel Alba Iulia, unde,

la 18 octombrie 1996, a fost înregistrat dosarul nr. 2560/1996.

La 15 octombrie 1996, Consiliul

Local Timișoara a formulat cerere de intervenție în interes propriu, cerând

anularea aceluiași act administrativ, susținând că a fost emis cu încălcarea

prevederilor H.G. nr. 834/1991, deoarece consiliul nu a avizat favorabil

documentația (procesul-verbal de vecinătate).

La termenul din 26 martie 1997,

reclamanta și-a precizat acțiunea, cerând introducerea în cauză a pârâtului

M.M., care apare ca proprietar al terenului, înscris în extrasul de C.F. nr. 61

top. 250 Timișoara.

La data de 26 iunie 1997 a formulat

cerere de intervenție în interes propriu SC A.G. SA Timișoara, cerând anularea

aceluiași act administrativ, susținând că era îndreptățită să primească terenul

respectiv, în parte, pentru motivul că la data respectivă era chiriaș,

împrejurare de care Ministerul Industriilor nu a ținut seama.

La data de 12 mai 1999 au formulat

cereri de intervenție în interes propriu, Agenția Națională pentru Resurse

Minerale – Inspectoratul zonal Timișoara, SC A.G. SA Timișoara, C.S. U.M.

Timișoara, Agenția Națională L.P., agenția Timișoara, SC R. SRL Timișoara, SC

C. SRL Timișoara, SC E. Timișoara, S.C. D. SRL Timișoara, cerând anularea

aceluiași act administrativ, susținând că a fost emis în mod nelegal,

Ministerul Industriilor ignorând faptul că aceste firme interveniente erau

chiriașe în imobilul respectiv, care făcea obiectul unui litigiu în dosarul nr.

17981/1992 al Judecătoriei Timișoara.

Soluționând cauza, Curtea de Apel Alba

Iulia, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 240 din 20

octombrie 1999, a admis acțiunea și toate cererile de intervenție în interes

propriu, dispunând anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului

de proprietate asupra terenului Seria M03 nr. 0459, emis la data de 9

septembrie 1993, în ceea ce privește Anexele nr. 2, 4 și 5, în sensul radierii

suprafeței de 2.186 mp teren, din acest act.

Totodată, a obligat pe pârâți să

plătească reclamantei suma de 10.440.000 lei, și intervenienților SC C. SRL

Timișoara și SC R. SRL Timișoara, câte 1.000.000 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut, în esență, că actul administrativ atacat este

nelegal, fiind emis cu încălcarea prevederilor H.G. nr. 834/1991 și ale Legii

nr. 15/1990, ministerul pârât ignorând avizul negativ al consiliului și

împrejurarea că pe terenul în litigiu se află construcții, aparținând

patrimoniului cultural național, care nu pot face obiectul privatizării, folosit

la data emiterii certificatului de atestare de către societățile comerciale

interveniente.

În considerentele hotărârii, curtea

de apel se referă la excepțiile invocate de pârâta SC T. SA Timișoara, cu

privire la lipsa calității procesuale a reclamantei și cu privire la

autoritatea de lucru judecat, pe care le apreciază ca fiind neîntemeiate,

urmând să fie respinse.

Împotriva acestei soluții au

formulat recursuri:

hotărârea pronunțată, susținând că:

- instanța nu s-a pronunțat asupra

excepțiilor pe care le-a invocat în cursul judecății: excepția lipsei calității

procesuale a reclamantei; excepția de tardivitate a acțiunii; excepția de

neîndeplinire a procedurii prealabile; excepția inexistenței în favoarea

reclamantei, a unui drept recunoscut de lege, care să-i fi fost încălcat prin

actul administrativ atacat;

- hotărârea este netemeinică,

instanța apreciind greșit că certificatul a fost emis cu încălcarea

prevederilor legale în materie.

Prin încheierea din 6 iunie 2002 a

fost încuviințată, în principiu, cererea de intervenție formulată de SC O.G.

SRL Timișoara, în interesul recurentei SC T. SA.

criticat hotărârea, susținând că instanța, admițând cererea de intervenție, a

omis să se pronunțe cu privire la cel de-al doilea capăt al cererii: anularea

tuturor actelor emise, prin care imobilul în litigiu a fost trevut în

patrimoniul SC T. SA Timișoara.

recursul, astfel că potrivit prevederilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se

constată nulitatea acestuia.

Recursul formulat de Consiliul Local

Timișoara urmează să fie respins, pentru că în raport cu obiectul cauzei și cu

soluția adoptată de instanța de fond, cu privire la cererea sa de intervenție,

care a fost admisă, recurentul nu mai justifică un interes procesual pentru

promovarea acestei căi de atac.

Recursul formulat de SC T. SA

Timișoara este întemeiat, pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.

Este necontestat că actul

administrativ atacat, certificatul de atestare a dreptului de proprietate

asupra terenului seria M03 nr. 0459, a fost emis de fostul Minister al

Industriilor, la data de 9 septembrie 1993, iar acțiunea pentru anularea

parțială a acestuia a fost înregistrată la instanța competentă la data de 21

martie 1996, când s-a format dosarul nr. 851/1996 al Curții de Apel Timișoara.

De asemenea, este necontestat că la

termenul din 11 decembrie 1996, recurenta-pârâtă a depus o întâmpinare, prin

care a invocat excepția lipsei calității procesuale a reclamantei, pentru că,

pe de o parte, nu are capacitate juridică și, pe de altă parte, nu justifică un

drept legal care să-i fi fost încălcat, precum și excepțiile de tardivitate a

acțiunii și a autorității de lucru judecat, cerând atașarea dosarului nr. 17981/1992

al Judecătoriei Timișoara, în care s-a depus, între alte acte, certificatul de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, ce a fost comunicat

fundației reclamante.

Potrivit prevederilor art. 137 C.

proc. civ., instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor

de procedură, precum și asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau

în parte, cercetarea în fond a pricinii.

Curtea de apel, deși dosarul nr.

17981/1992 al Judecătoriei Timișoara a fost atașat la dosarul cauzei, nu a

verificat și nu s-a pronunțat cu privire la excepția de nerespectare a

prevederilor art. 5 din Legea nr. 29/1990, privind contenciosul administrativ,

referitor la datele la care s-a adresat organului emitent și instanței de

contencios administrativ, în raport cu data la care intimata-reclamantă a

primit/a luat la cunoștință de actul administrativ atacat.

Procedând în acest mod, instanța de

fond a pronunțat o hotărâre nelegală și casabilă în condițiile prevăzute de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

De fapt, curtea de apel a omis să se

pronunțe și asupra celorlalte excepții dirimante, chiar dacă, în considerentele

hotărârii, le analizează.

Pentru motivele de mai sus, recursul

formulat de SC T. SA Timișoara va fi admis și pe cale de consecință, va fi

admisă și cererea de intervenție formulată de SC O.G. SRL Timișoara, în

interesul recurentei-pârâte.

Astfel fiind, analizarea celorlalte

motive de recurs a devenit de prisos, acestea urmând să fie cercetate ca

apărări de fond, de către instanța de rejudecare, potrivit prevederilor art.

315 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de SC T. SA

Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 240 din 20 octombrie 1999 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite

cauza spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Respinge recursul declarat de

Consiliul Local Timișoara, împotriva aceleiași sentințe, ca lipsit de interes.

Constată nul recursul declarat de

M.M.

Admite cererea de intervenție

formulată de SC O.G. SRL Timișoara, în favoarea SC T. SA Timișoara.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 15 mai 2003.