ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1862/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 21 martie 1996, la Curtea de Apel

Timișoara, secția comercială și contencios administrativ, a fost înregistrat

dosarul nr. 851/1996 având ca obiect acțiunea în contencios administrativ

formulată de reclamanta Fundația M.S., prin Comunitatea Ortodoxă Sârbă Timișoara

Cetate, pentru anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de

proprietate asupra terenului Seria M 03 nr. 0459 eliberat la data de 9

septembrie 1993 de Ministerul Industriilor în favoarea S.C. T. S.A. Timișoara,

care a fost introdusă în cauză prin precizarea de acțiune depusă la dosar la

termenul din 13 iunie 1996.

În motivarea acțiunii, fundația reclamantă a

susținut, în esență, că actul administrativ atacat este nelegal în ceea ce

privește suprafața de 2186 mp teren, care a aparținut și aparține reclamantei.

Prin încheierea nr. 1385 din 2 septembrie 1996,

Curtea Supremă de Justiție, secția contencios administrativ, a strămutat

judecarea cauzei la Curtea de Apel Alba Iulia, unde, la 18 octombrie 1996 a

fost înregistrat dosarul nr. 2560/1996.

La 15 octombrie 1996 Consiliul Local Timișoara a

formulat cerere de intervenție în interes propriu, cerând anularea aceluiași

act administrativ, susținând că a fost emis cu încălcarea prevederilor H.G. nr.

834/1991 deoarece consiliul nu a avizat favorabil documentația (procesul verbal

de vecinătate).

La termenul din 26 martie 1997,

reclamanta și-a precizat acțiunea, cerând introducerea în cauză a pârâtului M.M.

care apare ca proprietar al terenului.

La data de 26 iunie 1997 a formulat

cerere de intervenție în interes propriu S.C. A.G. S.A. Timișoara cerând

anularea aceluiași act administrativ susținând că era îndreptățită să primească

terenul respectiv, în parte, pentru motivul că la data respectivă era chiriaș,

împrejurare de care Ministerul Industriilor nu a ținut seama.

La data de 12 mai 1999 au formulat

cereri de intervenție în interes propriu Agenția Națională pentru Resurse

Minerale, Inspectoratul zonal Timișoara, S.C. A.G. S.A. Timișoara, Clubul

Sportiv Universitar Medicina Timișoara, Agenția Națională LOTO PRONOSPORT, agenția

Timișoara, S.C. R. SRL Timișoara, S.C. C. SRL Timișoara, S.C. E. Timișoara,

S.C. D. SRL Timișoara, cerând anularea aceluiași act administrativ, susținând

că a fost emis în mod nelegal, Ministerul Industriilor ignorând faptul că

aceste firme interveniente erau chiriașe în imobilul respectiv, care făcea

obiectul unui litigiu în dosarul nr. 17981/1992 al Judecătoriei Timișoara.

Soluționând cauza, Curtea de Apel Alba Iulia, secția

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 240 din 20 octombrie 1999, a

admis acțiunea și toate cererile de intervenție în interes propriu, dispunând

anularea parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate

asupra terenului Seria M03 nr. 0459 emis la data de 9 septembrie 1993, în ceea

ce privește anexele nr. 2, 4 și 5, în sensul radierii suprafeței de 2.186 mp teren

din acest act.

Totodată, a obligat pe pârâți să plătească

reclamantei suma de 10.440.000 lei și intervenienților S.C. C. SRL Timișoara și

S.C. R. SRL Timișoara câte 1.000.000 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de

fond a reținut, în esență, că actul administrativ atacat este nelegal, fiind

emis cu încălcarea prevederilor H.G. nr. 834/1991 și ale Legii nr. 15/1990,

ministerul pârât ignorând avizul negativ al consiliului și împrejurarea că pe

terenul în litigiu se află construcții aparținând patrimoniului cultural

național, care nu pot face obiectul privatizării, folosit la data emiterii

certificatului de atestare de către societățile comerciale interveniente.

În considerentele hotărârii, Curtea de apel se

referă la excepțiile invocate de pârâta S.C. T. S.A. Timișoara cu privire la

lipsa calității procesuale a reclamantei și cu privire la autoritatea de lucru

judecat, pe care le apreciază ca fiind neîntemeiate, urmând să fie respinse.

Împotriva acestei soluții au formulat recursuri:

pronunțată susținând că:

- instanța nu s-a pronunțat asupra excepțiilor

pe care le-a invocat în cursul judecății; excepția lipsei calității procesuale

a reclamantei; excepția de tardivitate a acțiunii; excepția de neîndeplinire a

procedurii prealabile; excepția inexistenței în favoarea reclamantei a unui

drept recunoscut de lege care să-i fi fost încălcat prin actul administrativ

atacat;

- hotărârea este netemeinică, instanța apreciind

greșit că certificatul a fost emis cu încălcarea prevederilor legale în

materie.

Prin încheierea din 6 iunie 2002 a fost

încuviințată în principiu cererea de intervenție formulată de S.C. O.G. SRL

Timișoara, în interesul recurentei S.C. T. S.A.

hotărârea susținând că instanța, admițând cererea de intervenție, a omis să se

pronunțe cu privire la cel de-al doilea capăt al cererii: anularea tuturor

actelor emise prin care imobilul în litigiu a fost trecut în patrimoniul S.C. T.

S.A. Timișoara.

că, potrivit prevederilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se constată

nulitatea acestuia.

Recursul formulat de Consiliul Local Timișoara

urmează să fie respins pentru că, în raport de obiectul cauzei și de soluția

adoptată de instanța de fond cu privire la cererea sa de intervenție, care a

fost admisă, recurentul nu mai justifică un interes procesual pentru promovarea

acestei căi de atac.

Recursul formulat de S.C. T. S.A. Timișoara este

întemeiat pentru motivele care vor fi prezentate în continuare.

Este necontestat că actul administrativ atacat,

certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului Seria M03

nr. 0459 a fost emis de fostul Minister al Industriilor la data de 9 septembrie

1993, iar acțiunea pentru anularea parțială a acestuia a fost înregistrată la

instanța competentă la data de 21 martie 1996, când s-a format dosarul nr. 851/1996

al Curții de Apel Timișoara.

De asemenea, este necontestat că la termenul din

11 decembrie 1996 recurenta-pârâtă a depus o întâmpinare prin care a invocat

excepția lipsei calității procesuale a reclamantei pentru că pe de o parte nu

are capacitate juridică și, pe de altă parte, nu justifică un drept legal care

să-i fi fost încălcat, precum și excepțiile de tardivitate a acțiunii și a

autorității de lucru judecat, cerând atașarea dosarului nr. 17981/1992 al

Judecătoriei Timișoara în care s-a depus, între alte acte, certificatul de

atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, ce a fost comunicat

fundației reclamante.

Potrivit prevederilor art. 137 C. proc. civ.,

instanța este obligată să se pronunțe mai întâi asupra excepțiilor de

procedură, precum și asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în

parte, cercetarea în fond a pricinii.

Curtea de apel, deși dosarul nr. 17981/1992 al

Judecătoriei Timișoara a fost atașat la dosarul cauzei, nu a verificat și nu

s-a pronunțat cu privire la excepția de nerespectare a prevederilor art. 5 din

Legea nr. 29/1990 privind contenciosul administrativ, referitor la datele la

care s-a adresat organului emitent și instanței de contencios administrativ în

raport cu data la care intimata-reclamantă a primit / a luat la cunoștință de

actul administrativ atacat.

Procedând în acest mod, instanța de fond a

pronunțat o hotărâre nelegală și casabilă în condițiile prevăzute de art. 304

pct. 9 C. proc. civ.

De fapt, Curtea de apel a omis să se pronunțe și

asupra celorlalte excepții dirimante, chiar dacă, în considerentele hotărârii,

le analizează.

Pentru motivele de mai sus recursul formulat de

S.C. T. S.A. Timișoara va fi admis și pe cale de consecință, va fi admisă și

cererea de intervenție formulată de S.C. O.G. SRL Timișoara în interesul

recurentei-pârâte.

Astfel fiind, analizarea celorlalte motive de

recurs a devenit de prisos, acestea urmând să fie cercetate ca apărări de fond

de către instanța de rejudecare, potrivit prevederilor art. 315 alin. (3) C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de S.C. T.

S.A. Timișoara împotriva sentinței civile nr. 240 din 20 octombrie 1999 a

Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

Respinge recursul declarat de Consiliul Local

Timișoara împotriva aceleiași sentințe, ca lipsit de interes.

Constată nul recursul declarat de M.M.

Admite cererea de intervenție formulată de S.C.

O.G. SRL Timișoara în favoarea S.C. T. S.A. Timișoara.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai

2003.