ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 481/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții V.Vși V.M.împotriva deciziei nr.23/C din 23 ianuarie 2001 a Curții de Apel Constanța, Secția civilă. La apelul nominal s-au prezentat mandatarul H.N.care răspunde pentru recurenții-reclamanți V.Vși V.M., intimații-pârâți G.I., G.M., ambii reprezentați de avocat C.F., lipsind intimații-pârâți Consiliul Local al Municipiului Constanța, Regia Autonomă Exploatarea Domeniului Public și Privat Constanța, Statul Român, prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța. Procedura completă. Nefiind chestiuni prealabile, Curtea a acordat cuvântul în dezbaterea recursului cu care a fost investită, invederând totodată mandatarului recurenților-reclamanți, dispozițiile art.68 alin.4 și 5 din C.proc.civ., care reglementează condițiile în care legea permite punerea de concluzii date în fața instanței de judecată.

Avocat C.F., în reprezentarea intimaților-pârâți G.I. și G.M.solicită respingerea recursului ca nefondat, în temeiul art.312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., cu consecința menținerii ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate de instanțele de fond și apel, care în mod corect au apreciat, că, în indiviziune un coproprietar nu are un drept exclusiv asupra bunului revendicat, astfel că acțiunea în revendicare nu poate fi valorificată ca mijloc de dobândire a imobilului cu încălcarea regulii unanimității. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, pentru aceleași considerații dezvoltate în considerentele deciziei pronunțate de instanța de control judiciar ordinar, cu consecința menținerii ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate.

C U R T E A Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.58/2.02.2002 a Tribunalului Constanța, s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare formulată de reclamanții V.Vși V.M.în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Constanța, R.A.E.D.P.P. Constanța, Statul Român și G.I. și I.; s-a respins ca inadmisibilă acțiunea în revendicare a cotei de ½ din imobilul din Constanța, str.Grozești nr.24 și s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în cererea având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.27161/1996 încheiat între R.A.E.D.P.P. și G.I. și I.; s-a respins cererea având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că imobilul din Constanța nr.24 – construcție și teren în suprafață de 150 m – a fost preluat de stat conform Decretului nr.223/1974, de la reclamanți ca urmare a plecării acestora în străinătate. Instanța a mai reținut că imobilul în litigiu este proprietate indiviză a mai multor coproprietari, iar un coproprietar nu are posibilitatea ca în timpul indiviziunii să revendice de la un terț, cota sa din bunul indiviz, deoarece nu are un drept exclusiv asupra bunului revendicat. Curtea de Apel Constanța prin decizia civilă nr.23/C/23.01.2001, a respins ca nefondat, apelul declarat de reclamanții V.Vși V. M., prin mandatar H. N., împotriva sentinței civile nr.58/2.02.2000, pronunțată de Tribunalul Constanța.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că atâta vreme cât nu s-a pronunțat ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul în litigiu între reclamanți și familia Ș.D.și Ș.E., acțiunea în revendicare, care este o acțiune reală, petitorie și de restituire a lucrului, este inadmisibilă. Împotriva deciziei civile mai sus menționată au declarat recurs reclamanții V.Vși V.M., criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală - invocând art.304 pct.6, 7, 8 C.proc. civ.

– deoarece: - Instanțele nu s-au pronunțat cu precădere și cu prioritate asupra cererii principale, aceea de a se constata înainte de orice, nulitatea titlului în baza căruia statul a preluat imobilul nostru și fără de care cel de-al doilea capăt de cerere nu putea fi adus în discuție, noi devenim proprietari după rezolvarea cererii principale; - În mod greșit s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare, deoarece noi (reclamanții) avem o cotă de ½ din suprafața de 300 m 2, pe care am construit imobilul nostru fără vreo contribuție din partea numiților Ș.D.și E.; - Greșit a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în raport cu chiriașii-cumpărători ai imobilului în litigiu.

Recursul este nefondat. Acțiunea în revendicare privind imobile aflate în indiviziune mai înainte ca această stare să fi luat sfârșit prin împărțeală este inadmisibilă, deoarece revendicarea, fiind acțiunea prin care proprietarul neposesor reclamă bunul de la posesorul neproprietar, este inadmisibilă în raporturile dintre coproprietarii aflați în indiviziune. Într-o asemenea situație atât pârâtul, cât și reclamantul sunt proprietari asupra bunului revendicat, iar exercitarea acțiunii în revendicare presupune un drept de proprietate exclusiv. Singurul drept pe care îl are un coproprietar în astfel de situații este de a cere împărțirea bunului ce alcătuiește obiectul coproprietății. În speță, reclamanții V.Vși M. au revendicat cota de ½ din imobilul situat în Constanța, str.Grozești nr.24 compus din teren în suprafață totală de 300 m 2 și construcții.

Din probele existente la dosarul cauzei rezultă doar dreptul indiviz al reclamanților asupra terenului, nu și a construcției. Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.5734/1966, reclamanții au cumpărat în indiviziune și în părți egale cu numiții Ș.D.și Ș.E., suprafața de 300 m 2 , teren situat în Constanța str.Grozești nr.24. Imobilul indiviz revendicat a fost preluat în proprietatea statului în temeiul Decretului nr.223/1974, prin decizia nr.54/18.02.1986 a fostului Comitet Executiv al Consiliului Popular al județului Constanța, iar această împrejurare nu este de natură să afecteze valabilitatea actului de preluare soarta acestuia depinzând doar de modul în care va fi făcut partajul.

Prin urmare, preluarea distinctă a unei cote indivize din imobil nu înlătură regula unanimității conform căreia, în cazul coproprietății pe cote părți, nici un fel de act, inclusiv formularea unei acțiuni în revendicare nu poate fi înfăptuit cu privire la bun, privit în materialitatea sa, fără acordul unanim al copărtașilor. Față de considerentele reținute se constată că instanțele în mod judicios au statuat că excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare a cotei indivize de ½ din imobilul situat în Constanța, str.Grozești nr.24 este întemeiată, în sensul că acțiunea în revendicare a imobilului în litigiu a fost respinsă ca inadmisibilă. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, se rețin următoarele: Reclamanții au solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.27161/30.09.1996 încheiat între R.A.E.D.P.P.

Constanța în calitate de vânzătoare și numiții G.I. și G.I.în calitate de cumpărători. Obiectul contractului de vânzare-cumpărare l-a constituit imobilul în litigiu. Nulitatea este sancțiunea ce intervine în cazul în care, la încheierea actului juridic civil, nu se respectă dispozițiile legale referitoare la condițiile de validitate a actului juridic civil – indiferent că sunt condiții de fond și de formă. Spre deosebire de nulitatea absolută, care poate fi invocată de orice persoană interesată, acțiunea în anularea unei convenții poate fi exercitată doar de cei care au luat parte la încheierea actului, pe această cale urmărindu-se protecția unui interes particular. În speță, prin cererea de modificare a acțiunii inițiale, formulată la termenul din 7.10.1998 – f.32 dosar 4797/1998 anexat la dosarul cauzei – cu acordul pârâților, reclamanții au solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.2761/30.09.1996.

O atare acțiune nu poate fi solicitată decât de părțile contractante. Reclamanții sunt în eroare cu privire la obiectul cererii din acțiunea principală (introductivă) și precizarea obiectului cererii făcută în “precizările” aflate la f.70 din dosarul de fond, care modifică obiectul acțiunii principale. Cum instanța a fost legal investită cu soluționarea unei acțiuni în nulitate relativă, lipsa calității procesuale active a reclamanților este evidentă, de vreme ce aceștia nu au fost parte în contractul de vânzare-cumpărare a cărei nulitate relativă se solicită. Prin urmare instanțele în mod judicios au statuat respingerea acțiunii având ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.27161/1996, ca fiind introdusă cu o persoană fără calitate procesuală.

Pentru toate aceste considerente, Curtea reține că motivele de recurs invocate nu se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art.304 pct.6, 7, 8 C.proc. civ. și în consecință conform art.312 alin.2 C.proc.civ., se va respinge recursul declarat de reclamanții V.Vși M., împotriva deciziei civile nr.23/C/23 ianuarie 2001 a Curții de Apel București, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanții V.Vși V.M.împotriva deciziei 23 C/23 ianuarie 2001 a Curții de Apel Constanța, Secția Civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2003.