ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 481/2003

S-a luat în

examinare recursul declarat de reclamanții V.Vși V.M.împotriva deciziei nr.23/C

din 23 ianuarie 2001 a Curții de Apel Constanța, Secția civilă.

La apelul nominal

s-au prezentat mandatarul H.N.care răspunde pentru recurenții-reclamanți V.Vși

V.M., intimații-pârâți G.I., G.M., ambii reprezentați de avocat C.F., lipsind

intimații-pârâți Consiliul Local al Municipiului Constanța, Regia Autonomă

Exploatarea Domeniului Public și Privat Constanța, Statul Român, prin

Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția Generală a Finanțelor

Publice Constanța.

Procedura

completă.

Nefiind chestiuni

prealabile, Curtea a acordat cuvântul în dezbaterea recursului cu care a fost

investită, invederând totodată mandatarului recurenților-reclamanți,

dispozițiile art.68 alin.4 și 5 din C.proc.civ., care reglementează condițiile

în care legea permite punerea de concluzii date în fața instanței de judecată.

Avocat C.F., în

reprezentarea intimaților-pârâți G.I. și G.M.solicită respingerea recursului ca

nefondat, în temeiul art.312 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., cu consecința

menținerii ca legale și temeinice a hotărârilor pronunțate de instanțele de

fond și apel, care în mod corect au apreciat, că, în indiviziune un

coproprietar nu are un drept exclusiv asupra bunului revendicat, astfel că

acțiunea în revendicare nu poate fi valorificată ca mijloc de dobândire a

imobilului cu încălcarea regulii unanimității.

Reprezentantul

Ministerului Public pune concluzii de respingere a recursului, pentru aceleași

considerații dezvoltate în considerentele deciziei pronunțate de instanța de

control judiciar ordinar, cu consecința menținerii ca legale și temeinice a

hotărârilor pronunțate.

C U R T E A

Asupra recursului

de față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr.58/2.02.2002 a Tribunalului Constanța, s-a admis excepția

inadmisibilității acțiunii în revendicare formulată de reclamanții V.Vși V.M.în

contradictoriu cu pârâții Consiliul Local Constanța, R.A.E.D.P.P. Constanța,

Statul Român și G.I. și I.; s-a respins ca inadmisibilă acțiunea în revendicare

a cotei de ½ din imobilul din Constanța, str.Grozești nr.24 și s-a admis

excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților în cererea având ca

obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.27161/1996 încheiat între R.A.E.D.P.P.

și G.I. și I.; s-a respins cererea având ca obiect anularea contractului de

vânzare-cumpărare.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut că imobilul din Constanța nr.24 –

construcție și teren în suprafață de 150 m – a fost preluat de stat conform

Decretului nr.223/1974, de la reclamanți ca urmare a plecării acestora în

străinătate.

Instanța a mai

reținut că imobilul în litigiu este proprietate indiviză a mai multor

coproprietari, iar un coproprietar nu are posibilitatea ca în timpul

indiviziunii să revendice de la un terț, cota sa din bunul indiviz, deoarece nu

are un drept exclusiv asupra bunului revendicat.

Curtea de Apel

Constanța prin decizia civilă nr.23/C/23.01.2001, a respins ca nefondat, apelul

declarat de reclamanții V.Vși V. M., prin mandatar H. N., împotriva sentinței

civile nr.58/2.02.2000, pronunțată de Tribunalul Constanța.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de apel a reținut că atâta vreme cât nu s-a pronunțat ieșirea

din indiviziune cu privire la imobilul în litigiu între reclamanți și familia

Ș.D.și  Ș.E., acțiunea în revendicare, care este o acțiune reală, petitorie și

de restituire a lucrului, este inadmisibilă.

Împotriva deciziei

civile mai sus menționată au declarat recurs reclamanții V.Vși V.M.,

criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală - invocând art.304 pct.6, 7, 8

C.proc. civ. – deoarece:

- Instanțele nu

s-au pronunțat cu precădere și cu prioritate asupra cererii principale, aceea

de a se constata înainte de orice, nulitatea titlului în baza căruia statul a

preluat imobilul nostru și fără de care cel  de-al doilea capăt de cerere nu

putea fi adus în discuție, noi devenim proprietari după rezolvarea cererii

principale;

- În mod greșit

s-a admis excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare, deoarece noi

(reclamanții) avem o cotă de ½ din suprafața de 300 m

2,

pe

care am construit imobilul nostru fără vreo contribuție din partea numiților

Ș.D.și E.;

-

Greșit  a  fost  admisă  excepția  lipsei  calității   procesuale

active a reclamanților în raport cu

chiriașii-cumpărători ai imobilului în litigiu.

Recursul este

nefondat.

Acțiunea în

revendicare privind imobile aflate în indiviziune mai înainte ca această stare

să fi luat sfârșit prin împărțeală este inadmisibilă, deoarece revendicarea,

fiind acțiunea prin care proprietarul neposesor reclamă bunul de la posesorul

neproprietar, este inadmisibilă în raporturile dintre coproprietarii aflați în

indiviziune. Într-o asemenea situație atât pârâtul, cât și reclamantul sunt

proprietari asupra bunului revendicat, iar exercitarea acțiunii în revendicare

presupune un drept de proprietate exclusiv. Singurul drept pe care îl are un

coproprietar în astfel de situații este de a cere împărțirea bunului ce alcătuiește

obiectul coproprietății.

În speță,

reclamanții V.Vși M. au revendicat cota de ½ din imobilul situat în

Constanța, str.Grozești nr.24 compus din teren în suprafață totală de 300 m

2

și construcții.

Din probele

existente la dosarul cauzei rezultă doar dreptul indiviz al reclamanților

asupra terenului, nu și a construcției. Prin actul de vânzare-cumpărare

autentificat sub nr.5734/1966, reclamanții au cumpărat în indiviziune și în

părți egale cu numiții Ș.D.și Ș.E., suprafața de 300 m

2

, teren situat

în Constanța str.Grozești nr.24.

Imobilul indiviz

revendicat a fost preluat în proprietatea statului în temeiul Decretului

nr.223/1974, prin decizia nr.54/18.02.1986 a fostului Comitet Executiv al

Consiliului Popular al județului Constanța, iar această împrejurare nu este de

natură să afecteze valabilitatea actului de preluare soarta acestuia depinzând

doar de modul în care va fi făcut partajul.

Prin urmare,

preluarea distinctă a unei cote indivize din imobil nu înlătură regula

unanimității conform căreia, în cazul coproprietății pe cote părți, nici un fel

de act, inclusiv formularea unei acțiuni în revendicare nu poate fi înfăptuit

cu privire la bun, privit în materialitatea sa, fără acordul unanim al

copărtașilor.

Față de

considerentele reținute se constată că instanțele în mod judicios au statuat că

excepția inadmisibilității acțiunii în revendicare a cotei indivize de ½

din imobilul situat în Constanța, str.Grozești nr.24 este întemeiată, în sensul

că acțiunea în revendicare a imobilului în litigiu a fost respinsă ca

inadmisibilă.

Cu privire la

excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților, se rețin

următoarele:

Reclamanții au

solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.27161/30.09.1996

încheiat între R.A.E.D.P.P. Constanța în calitate de vânzătoare și numiții G.I.

și G.I.în calitate de cumpărători. Obiectul contractului de vânzare-cumpărare

l-a constituit imobilul în litigiu.

Nulitatea este

sancțiunea ce intervine în cazul în care, la încheierea actului juridic civil,

nu se respectă dispozițiile legale referitoare la condițiile de validitate a

actului juridic civil – indiferent că sunt condiții de fond și de formă.

Spre deosebire de

nulitatea absolută, care poate fi invocată de orice persoană interesată,

acțiunea în anularea unei convenții poate fi exercitată doar de cei care au

luat parte la încheierea actului, pe această cale urmărindu-se protecția unui

interes particular.

În speță, prin

cererea de modificare a acțiunii inițiale, formulată la termenul din 7.10.1998

– f.32 dosar 4797/1998 anexat la dosarul cauzei – cu acordul pârâților,

reclamanții au solicitat anularea contractului de vânzare-cumpărare

nr.2761/30.09.1996. O atare acțiune nu poate fi solicitată decât de părțile

contractante.

Reclamanții sunt

în eroare cu privire la obiectul cererii din acțiunea principală (introductivă)

și precizarea obiectului cererii făcută în “precizările” aflate la f.70 din

dosarul de fond, care modifică obiectul acțiunii principale.

Cum instanța a

fost legal investită cu soluționarea unei acțiuni în nulitate relativă, lipsa

calității procesuale active a reclamanților este evidentă, de vreme ce aceștia

nu au fost parte în contractul de vânzare-cumpărare a cărei nulitate relativă

se solicită.

Prin urmare

instanțele în mod judicios au statuat respingerea acțiunii având ca obiect

anularea contractului de vânzare-cumpărare nr.27161/1996, ca fiind introdusă cu

o persoană fără calitate procesuală.

Pentru toate

aceste considerente, Curtea reține că motivele de recurs invocate nu se

circumscriu motivelor de casare prevăzute de art.304 pct.6, 7, 8 C.proc. civ.

și în consecință conform art.312 alin.2 C.proc.civ., se va respinge recursul

declarat de reclamanții V.Vși M., împotriva deciziei civile nr.23/C/23 ianuarie

2001 a Curții de Apel București, secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul

declarat de reclamanții V.Vși V.M.împotriva deciziei 23 C/23 ianuarie 2001 a

Curții de Apel Constanța, Secția Civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 11 februarie 2003.