ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1133/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 22 februarie 2001, SC A.M. SRL

a solicitat instanței, în contradictoriu cu M.M., M.F. și C.M. să oblige

pârâtele la plata sumei de 30.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile,

reprezentând beneficiul nerealizat în perioada octombrie 2000 – februarie 2001,

ca urmare a interzicerii folosirii spațiului comercial deținut cu chirie.

Judecătoria Vălenii de Munte, prin sentința civilă nr. 1382

din 19 iulie 2001, a admis acțiunea și a obligat pârâtele la plata sumei de

87.976.127 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reținând, în esență, că, din

declarațiile martorilor audiați și raportul de expertiză tehnică contabilă

efectuat în cauză, rezultă că pretențiile reclamantei sunt întemeiate.

Soluția instanței de fond a rămas definitivă prin decizia nr.

465 din 4 octombrie 2001 a Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios

administrativ, și irevocabilă prin decizia nr. 679 din 5 aprilie 2002 a Curții

de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial.

În temeiul art. 330 pct. 2 C. proc. civ., Procurorul General

a declarat recurs în anulare împotriva hotărârilor menționate, susținând că au

fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, întrucât litigiul având natură

comercială, competența soluționării în primă instanță revenea, potrivit art. 2 pct.

1 lit. a) C. proc. civ., tribunalului.

Prin întâmpinarea formulată SC A.M. SRL a cerut respingerea

recursului în anulare, întrucât închirierea imobilelor nu constituie un act de

comerț, conform art. 3 C. com., iar locatorii, persoane fizice, nu au invocat

necompetența instanțelor, astfel că Procurorul General nu o poate face, fiind

încălcate prevederile art. 45 C. proc. civ.

Recursul în anulare este întemeiat.

Potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ., în redactarea

de la data introducerii acțiunii, februarie 2001, tribunalele judecă, în primă

instanță, procesele și cererile în materie comercială cu o valoare peste

10.000.000 lei.

Întrucât pretențiile reclamantei, referitoare la despăgubiri

reprezentând beneficiu nerealizat, însumează 30.000.000 lei, competența

materială a soluționării cauzei revenea, în primă instanță, Tribunalului, iar

nu judecătoriei.

Susținerea SC A.M. SRL Vălenii de Munte, în sensul că

raporturile juridice de închiriere nu au caracter comercial, este nefondată,

întrucât, chiar în motivarea acțiunii, aceasta arată că, contractul de

închiriere nr. 95 din 1993, încheiat cu autorul pârâtelor, privește un spațiu

comercial cu destinația de vânzare a mărfurilor, în care societatea desfășoară

fapte de comerț aducătoare de profit. De altfel, obiectul cererii privește

profitul nerealizat, prin împiedecarea folosirii spațiului închiriat.

Este nelegală și susținerea reclamantei, în sensul că

Procurorul General nu putea să promoveze recursul în anulare.

În cauză, hotărârile pronunțate în fond, apel și recurs au

nesocotit competența materială a instanțelor judecătorești în materie

comercială, fiind încălcată ordinea publică.

Recursul în anulare declarat de Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție este întemeiat, astfel că

hotărârile atacate urmează să fie casate, cu trimiterea cauzei, pentru

soluționarea în fond, la Tribunalul Prahova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva sentinței nr. 1382

din 19 iunie 2001 a Judecătoriei Vălenii de Munte, a deciziei nr. 465 din 5

octombrie 2001 a Tribunalului Prahova, secția comercială și de contencios administrativ,

și a deciziei nr. 679 din 5 aprilie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția

contencios administrativ și comercial.

Casează decizia nr. 679 din 5 aprilie 2002 a Curții de Apel

Ploiești, modifică decizia Tribunalului Prahova, în sensul că admite apelurile,

desființează sentința nr. 1382 din 19 iunie 2001 a Judecătoriei Vălenii de

Munte și stabilește competența în favoarea Tribunalului Prahova, ca instanță de

fond.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2003.