ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 07.02.2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 510/2003

HOTĂRÂRE
07.02.2003
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 510/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 7 mai

2002, la Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ, sub nr.

2220, reclamantul A.A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta U.A.R., anularea

deciziei nr. 1288 din 14 decembrie 2002, a Consiliului U.A.R., precum și a

deciziei nr. 8745 din 23 martie 2001, a Comisiei Permanente a U.A.R. și

obligarea de a emite decizie de primirea în profesia de avocat, cu scutire de

examen, potrivit art. 14 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 51/1995, modificată

prin Legea nr. 231/2000 și art. 16 lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată.

În motivarea acțiunii s-a precizat

de către reclamant că la data de 25 iunie 2001 a depus cerere la Baroul

Hunedoara, pentru primirea în profesia de avocat, cu scutire de examen, conform

prevederilor art. 16 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 51/1995, republicată,

îndeplinind funcția de judecător timp de aproape 30 ani, însă Consiliul U.A.R.

și Comisia Permanentă a U.A.R. i-au respins cererea, cu motivarea că nu a depus

cu cel puțin 5 ani, anterior împlinirii vârstei standard de pensionare.

S-a mai arătat că o atare motivare

este neîntemeiată față de prevederile art. 68 din Legea de organizare

judecătorească, așa cum a fost modificată prin O.G. nr. 179/1999, text de lege

care prevede că magistrații pot fi menținuți în funcție până la îndeplinirea

vârstei de 65 ani, respectiv 68 la Curtea de Apel, și că se încadrează în

această prevedere, deoarece are vârsta de 62 ani.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 129, pronunțată la 19 iunie

2002, a admis acțiunea formulată de reclamantul A.A., a anulat decizia nr. 1288

din 14 decembrie 2001, emisă de Consiliul U.A.R., precum și decizia nr. 8745

din 23 martie 2002, a Comisiei Permanente a U.A.R. și a obligat să emită

decizia de primire în profesia de avocat, cu scutire de examen.

În baza art. 246 C. proc. civ., s-a

luat act de renunțarea reclamantului la judecarea capătului de cerere privind

obligarea pârâtei la plata daunelor morale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că reclamantul îndeplinește funcția de magistrat din octombrie

1972, că la 26 iunie 2001 a depus cerere pentru aprobarea primirii în profesia

de avocat, cu scutire de examen, invocând prevederile art. 16 alin. (2) din

Legea nr. 51/1995, republicată.

Examinând motivul respingerii

cererii, instanța de fond a constatat că reclamantul nu a împlinit vârsta

standard de pensionare, față de prevederile art. 68 din Legea nr. 92/1992, așa

cum a fost modificată și completată prin O.G. nr. 179/1999, acesta putând fi

menținut în funcția de magistrat până la împlinirea vârstei de 68 ani, astfel

că cererea reclamantului de primire în profesia de avocat, se în cadrează în

art. 28 alin. (9) din Statutul Profesiei de avocat.

Împotriva hotărârii pronunțate de

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ, a declarat

recurs U.A.R., invocând nelegalitatea și netemeinicia acestuia.

În motivarea recursului s-a susținut

că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii în cauză, confundând două

instituții, cea referitoare la menținerea în funcție a unui magistrat la o

limită maximă și cea a datei la care reclamantul îndeplinește vârsta standard

de pensionare.

S-a mai arătat că art. 68 din Legea

nr. 92/1992, reglementează situația limitei maxime de menținere în funcție a

unui magistrat.

Recursul este nefondat.

Criticile formulate de recurentă

sunt nefondate, din actele dosarului rezultând că nu sunt îndeplinite

prevederile art. 28 alin. (9) din Statutul Profesiei de avocat, întrucât

intimatul-reclamant are vârsta de 62 ani, iar față de prevederile art. 68 din

Legea nr. 92/1992, astfel cum a fost modificată și completată prin O.G. nr.

179/1999, poate fi menținut în funcția de magistrat, până la 68 de ani.

În atare împrejurare, intimatul nu a

împlinit vârsta standard de pensionare, astfel că se încadrează în termenul de

5 ani, pentru a putea face cerere de primire în profesia de avocat, cu scutire

de examen.

Respinge recursul declarat de

U.A.R., împotriva sentinței civile nr. 129 din 19 iunie 2002 a Curții de Apel

Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 7 februarie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-01-29
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 321/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 5 februarie 2002, reclamantul N.V. a chemat în judecată pe pârâții U.A.R. și Consiliul Baroului Avocaților Alba, solicitând
ÎCCJ 2005-04-01
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2181/2005
cu titlu de cheltuieli de judecată. La pronunțarea sentinței, instanța de fond a reținut că, în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, se constată că reclamantul a mai formulat o astfel de acțiune, la data de 21 iunie 2001,
ÎCCJ 2003-04-10
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1514/2003
Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul I.P. a solicitat, anularea deciziei nr. 1276 din 14 februarie 2002, emisă de Comisia Permanentă a U.A.R. și a deciziei nr. 8754 din 23 marti
ÎCCJ 2003-01-29
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 320/2003
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 5 februarie 2002, reclamantul R.I. a solicitat anularea deciziei nr. 1065 din 13 iunie 2001 a Comisiei Permanente și
ÎCCJ 2003-06-10
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2276/2003
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 25 martie 2002, A.M. a chemat în judecată U.A.R. și Baroul de avocați Timiș, solicitând anularea deciziei nr. 1282 din 14 decembrie 2001, emisă
Sursă