ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3030/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 8 iulie

2002, la Curtea Supremă de Justiție, secția de contencios administrativ,

revizuientul P.G. a solicitat în contradictoriu cu intimații U.A.R. și Baroul

de Avocați Hunedoara, desființarea deciziei nr. 1845, pronunțată de Curtea

Supremă de Justiție, la 21 mai 2002.

În motivarea cererii de revizuire

s-a susținut că instanța nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut și anume,

asupra faptului că Baroul Hunedoara și-a arogat dreptul ca în numele U.A.R.,

să-i respingă cererea de primire în avocatură, motivând că nu poate profesa,

întrucât este pensionar.

De asemenea, instanța nu s-a

pronunțat asupra excepției invocate, cu privire la nerespectarea de către

pârâte, a art. 5 din Legea nr. 29/1990.

S-a mai susținut că instanța de

recurs și de apel au pronunțat sentințe și decizii diferite, în ce privește

profesia avocaturii, în condițiile Legii nr. 231/2000, creând discriminări

între juriștii și magistrații din România.

Și un ultim motiv de revizuire s-a

referit la faptul că deciziile U.A.R. i-au fost comunicate după pronunțarea

sentinței și că nu se justifică soluția Curții de apel care i-a respins

acțiunea, ca prematur introdusă, față de culpa pârâtelor.

În drept, revizuientul și-a motivat

cererea pe dispozițiile art. 322 pct. 2, 5 și 7 C. proc. civ.

Curtea, analizând cererea de

revizuire, urmează să constate că prin sentința civilă nr. 211 din 5 septembrie

2001, a Curții de Apel Alba Iulia, s-a respins acțiunea reclamantului, cu

motivarea că nu a fost parcursă procedura prealabilă, acesta nefăcând dovada că

s-a adresat Consiliului U.A.R., cu contestația împotriva refuzului Comisiei

Permanente, de a-l primi în profesia de avocat.

În recurs s-a susținut că atât

baroul, cât și U.A.R., nu i-au soluționat cererea în timp de 6 luni de la

depunerea dosarului.

Curtea Supremă de Justiție, prin

decizia nr. 1845 pronunțată la 21 mai 2002, a respins recursul, reținând că în

mod întemeiat instanța a respins acțiunea, ca prematur introdusă și că

întârzierea în soluționarea administrativă a fost determinată de împrejurarea

că întrunirea Consiliului U.A.R. nu se poate face oricând.

În atare împrejurare, motivele de

revizuire se înscriu în afara soluției pronunțate, ele fiind străine de

excepția reținută, astfel că cererea va fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire

formulată de P.G., împotriva deciziei nr. 1845 din 21 mai 2002, a Curții

Supreme de Justiție, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 octombrie 2003.