ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2347/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2347/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Arbitrajul Camerei de
Comerț și Industrie Galați sub nr. 118/1999 SC U.C.M. SA Reșița a solicitat ca,
prin hotărârea ce o va da, în contradictoriu cu SC S. SA Galați, să oblige
pârâta la plata sumei de 120.387.991 lei, penalități de 0,15% pe zi, pentru
nerespectarea termenelor de livrare a mărfii, cu 26.485.358 lei T.V.A. și
cheltuieli de judecată.
Arbitrajul Camerei de Comerț și Industrie Galați,
prin hotărârea nr. 118 din 15 septembrie 1999, a respins acțiunea, reținând din
actele dosarului că nelivrarea de către pârâtă a mărfii, s-a datorat culpei
reclamantei, care nu și-a îndeplinit obligațiile de plată asumate prin
contract.
Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 38/ A
din 25 septembrie 2002, a respins, ca nefondată, acțiunea în anulare formulată
de reclamantă împotriva hotărârii mai sus menționate.
SC U.C.M. Reșița a declarat recurs împotriva
deciziei, criticând-o sub aspectul neanalizării motivului prevăzut de art. 364
pct. 1 C. proc. civ. Chiar dacă, prin acțiunea în anulare, nu au arătat expres
că ea se bazează pe aceste dispoziții legale, trebuiau avute în vedere
dispozițiile art. 134 din Constituție, conform cărora statul trebuie să asigure
libertatea comerțului.
Nu s-a ținut seama de faptul că un contract trebuie
respectat de toate părțile în egală măsură.
Recursul a fost respins, ca nefondat, pentru
următoarele motive:
Potrivit dispozițiilor art. 364 lit. c) C. proc.
civ., hotărârile arbitrale pot fi desființate numai prin acțiunea în anulare,
în cazul lit. i), “dacă prin ea se încalcă ordinea publică, bunele moravuri ori
dispoziții imperative ale legii”.
Prin motivele de recurs se critică decizia pronunțată
de Curtea de Apel Galați, pretinzându-se că instanța nu a analizat motivul din
apel prevăzut de dispozițiile art. 364 lit. i) prin care s-a invocat încălcarea
de către tribunal a unor „dispoziții imperative ale legii”.
Prin apelul promovat, reclamanta criticat hotărârea
pretinzând că au fost interpretate clauzelor contractului exclusiv în favoarea
pârâtei, fapt care, de altfel, nu corespunde realității.
S-a reținut că reclamanta nu a respectat clauzele
contractuale, privind plata avansului pentru marfa contractată, situație în
care nu se pot cere penalități pentru nelivrare în termen a acesteia de către
pârâtă.
Prin decizia recurată, instanța, având în vedere
dispozițiile art. 364 C. proc. civ. și motivele de apel, care, așa cum rezultă
din cele mai sus reținute, nu vizează nici unul din cazurile prevăzute de
aceste dispoziții legale, inclusiv, deci, litera i) , corect a respins, ca nefondată,
acțiunea în anulare, motiv pentru care recursul fiind nefondat, a fost respins
ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC U.C.M. Reșița SA
Reșița, împotriva deciziei nr. 38/ A din 25 septembrie 2002 a Curții de Apel
Galați, secția comercială și contencios administrativ, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 aprilie
2003.