ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1055/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S.C.”A.F.”S.A. – Fântânele, județul Arad împotriva deciziei nr.43 din 26 martie 2002 a Curții de Apel Timișoara – Secția civilă. La apelul nominal au lipsit recurenta-pârâtă S.C.”A.F.”S.A.Arad și intimata-reclamantă B.A.. Procedura completă. Se referă de către magistratul asistent cererea intimatei-pârâte B.A. de judecare a cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 C.proc.civ.(fila 8 din dosar recurs). C U R T E A Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la 18 octombrie 2001 pe rolul Tribunalului Arad, reclamanta B.A. prin mandatar P.G.a chemat în judecată pe pârâta S.C.”A.F.” S.A.

pentru obligarea acesteia la restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. la nr.1052 Zăbrani nr.647 cu nr.top 351/a, 352 casă de locuit și intravilan de 900 mp cu nr. administrativ 647 (fost 129) precum și întabularea dreptului său de proprietate. În motivarea acțiunii s-a arătat că imobilul a fost preluat abuziv prin Legea 187/1945 de expropriere. La 01.03.2001 deși a fost notificată pârâta cu cererea de restituire a reclamantei și deși au trecut 60 zile de la aceasta, pârâta nu le-a dat nici un răspuns. Tribunalul Arad, prin sentința 308/20.11.2001 a admis acțiunea și a obligat pe pârâtă să restituie în natură imobilul situat în comuna Fântânele nr.647, județul Arad.

S-a reținut că imobilul, casă și teren de 200 mp, a aparținut reclamantei și soțului ei după ce l-au cumpărat printr-un act încheiat în 1936. În 1964 s-a întabulat dreptul de proprietate al statului în temeiul Legii 187/1945, în 1965 s-a întabulat dreptul de administrare operativă în favoarea G.A.S.Zalău și din 1998 s-a întabulat dreptul de proprietate în favoarea pârâtei S.C. „A.F.” S.A., în temeiul art.20 din Legea 15/1990. S-a constatat că preluarea s-a făcut în mod abuziv și că în prezent imobilul nu este ocupat și ca urmare se justifică retrocedarea lui în natură. Împotriva acestei soluții a declarat apel pârâta, arătând că este proprietar tabular al imobilului în baza Legii 15/1990 și că imobilul nu a fost folosit pentru că există prezentul litigiu și pentru că ulterior Agenția Domeniului Statului a devenit acționar majoritar.

Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr.43 din 26.03.2002 a respins apelul. S-a reținut că imobilul dobândit de reclamantă cu soțul său a intrat nelegal în proprietatea statului. Legea 187/1945 în temeiul căreia s-a făcut întabularea în l964, a fost elaborată în vederea realizării reformei agrare și în acest scop prevedea (art.3 alin.1) preluarea în proprietate de către stat, fără despăgubiri, a bunurilor agricole cu inventarul viu și mort afectat lor. Preluarea s-a făcut nelegal deoarece eliminând despăgubirile, s-au încălcat dispozițiile art.17 din Constituția din 1925, în vigoare la acea dată (în 1945) precum și pentru faptul că imobilul expropriat (casă și 900 mp teren aferent) nu făcea obiectul Legii nr.187/1945.

Nu s-a putut reține contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni (29/15.11.2001) deoarece nu e de natură să schimbe soluția dată în dosar, art.27 alin.1 și 2 din Legea 10/2001 referindu-se la imobilele preluate cu titlu valabil, or în cauză nu s-a făcut această dovadă. Contractul de vânzare-cumpărare de acțiuni a fost încheiat ulterior notificării și introducerii acțiunii la instanță. S-a mai făcut dovada că imobilul este nelocuit, nefiind relevante motivele pentru care există această situație. Împotriva acestei soluții a declarat recurs pârâta. Nu s-au indicat temeiuri de drept. S-a criticat soluția pentru că greșit s-a reținut că imobilul a trecut abuziv în proprietatea statului, nerezultând cu claritate dacă se aplică sau nu în cazul în speță Legea 187/1945.

Recursul este neîntemeiat urmând a fi respins. În mod corect instanța de apel a constatat că trecerea imobilului în patrimoniul statului s-a făcut fără titlu, printr-o greșită aplicare a Legii 187/1945, neexistând dovezi că proprietarii se înscriau într-unul din cazurile prevăzute de acest act normativ pentru a-i deposeda de bunurile agricole. De asemenea, nu există dovezi că aveau această natură casa și terenul aferent acesteia. Ca urmare nu se putea transmite în mod valabil altui proprietar – recte pârâtul în cauză – un bun cu privire la care nu se justifica un titlu. În mod justificat nu s-a putut reține nici contractul de vânzare de acțiuni deoarece contractul privea un bun, obiect al unui proces în curs de desfășurare, a cărui situație juridică, este așadar incertă.

Din clauzele contractuale ale actului în discuție rezultă că s-a asumat de către cumpărător riscul să fie evins pentru cazul în care activele și terenurile deținute de vânzător vor fi restituite în baza unor acte normative sau a unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile proprietarului de drept (pag.5 a contractului aflat la fila 21 a dosarului). Pentru considerentele arătate, urmează a se respinge recursul și a se menține decizia 43/2002 a Curții de Apel Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de pârâta S.C.”A.F.”S.A. – Arad împotriva deciziei civile nr.43 din 26 martie 2002 a Curții de Apel Timișoara – Secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2003.