ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3665/2008

Asupra recursului penal de față; Prin încheierea de ședință din 3 octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 6451/2/2007, în temeiul art. 29 alin. ultim din Legea nr. 47/1992 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de inculpatul B.V. S-a reținut că inculpatul a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale, invocând excepția de neconstitutionalitate a dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 51/1991, art. 45 alin. (1), C. proc. pen. raportat la art. 38 C. proc. pen., art. 91/1 C. proc. pen., raportat la art. 228 C. proc. pen., art. 155 - art. 159 C. pen., față de dispozițiile art. 20, art. 21, alin. (3), art. 53 și art. 148 din Constituția României, precum și față de o serie de reglementări internaționale, cu suspendarea judecării cauzei.

În motivare, inculpatul a arătat că sunt neconstituționale disp. art. 13 din Legea nr. 51/1991, întrucât permit efectuarea de interceptări telefonice înainte de începerea urmăririi penale, art. 45, alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 38 C. proc. pen., deoarece, prin disjungere și, apoi, conexare, se creează situația discriminatorie de a-i deveni opozabile o serie de măsuri procesuale cu privire la care nu a avut posibilitatea să-și formuleze apărarea, art. 155 - art.159 C. pen., atâta timp cât noțiunea de entitate străină este desuetă, prin formarea Uniunii Europene. În dovedire, a formulat, fiindu-i încuviințată, proba cu înscrisuri, depunând la dosar Ordonanța din data de 19 septembrie 2008, din dosarele nr. 147/D/P/2007, 165/D/P/2007 și 167/D/P/2007 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanță a apreciat că cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulată de inculpat, este neîntemeiată. Astfel, potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, una dintre condițiile sesizării Curții Constituționale constă în existenta unei legături între excepția de neconstitutionalitate invocată și fondul cauzei. Ori, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 45, alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 38 C. proc. pen., respectiv disjungerea urmată de conexare, nu poate fi invocată în acest dosar în care nu a fost luată nici una dintre aceste două măsuri procesuale.

Având în vedere că în această cauză Curtea urmează să se pronunțe doar cu privire la trimiterea cauzei la instanța de judecată mai întâi sesizată, ca măsură de natură administrativă, excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor legale privind disjungerea și conexarea poate fi, eventual, invocată în dosarul nr. 2.753/2/2007 al Curții de Apel București, secția a l-a penală, unde se va discuta cererea de conexare formulată de Ministerul Public. Cât privește neconstituționalitatea celorlalte dispoziții legale referitoare la probatoriu și la elementele constitutive ale unor infracțiuni, prima instanță, constatând că privesc fondul cauzei, a apreciat că este prematură discutarea acestora înainte de verificarea regularității actului de sesizare.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul B.V., prin apărătorul său ales (prezent la pronunțare). Recursul este nefondat. Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, aceasta decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei. În speță, în ședința din 3 octombrie 2008,în fața Curții de Apel București, inculpatul B.V. a invocat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 51/1991, art. 45 alin. (1), C. proc. pen. raportat la art. 38 C. proc.

pen., art. 91/1 C. proc. pen., raportat la art. 228 C. proc. pen., art. 155 - art. 159 C. pen., față de dispozițiile art. 20, art. 21, alin. (3), art. 53 și art. 148 din Constituția României, precum și față de o serie de reglementări internaționale, cu suspendarea judecării cauzei. În privința disp. art. 45 alin. (1) rap. la art. 38 C. proc. pen., Curtea constată că inculpatul pune în discuție neconstituționalitatea unor dispoziții legale aplicate de procuror în faza de urmărire penală, atunci când a dispus disjungerea dosarului de urmărire penală privindu-l pe acest inculpat, de cel în care sunt cercetate alte persoane (ambele ajungând între timp în fața instanței, ca și cauze distincte).

Această excepție de neconstituționalitate nu privește însă un text de lege care are legătură cu soluționarea cauzei, cu atât mai mult cu cât însuși inculpatul, prin apărător, a susținut în fața instanței de fond că invocarea acestei excepții reprezintă în realitate o "opoziție fermă la conexarea cauzelor", măsură care nu a fost însă discutată și oricum nu poate fi dispusă de instanța în fața căreia excepția a fost ridicată [care nu este cea dintâi sesizată, conform art. 35 alin. (1) C. proc. pen.]. În privința celorlalte dispoziții a căror neconstituționalitate inculpatul a invocat-o, corect a reținut instanța de fond că ele privesc chestiuni ce țin de fondul cauzei, însă, în condițiile în care cercetarea judecătorească nu a început, nefiind depășit momentul verificării regularității actului de sesizare conform art. 300 C. proc.

pen., formularea unei asemenea excepții apare a fi prematură, existând posibilitatea ca instanța să se desesizeze, fără a mai ajunge să cerceteze fondul cauzei și, implicit, să facă aplicarea acelor dispoziții legale contestate din punct de vedere constituțional de către inculpat. În aceste condiții, în mod corect instanța de fond a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, sens în care recursul este nefondat și va fi respins, cu obligarea recurentului inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B.V. împotriva încheierii din 3 octombrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 6451/2/2007(2169/2007). Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 325 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 25 lei reprezentând onorariul pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2008.