ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3665/2008

Asupra recursului penal de față;

Prin încheierea de ședință din 3

octombrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în

dosarul nr. 6451/2/2007, în temeiul art. 29 alin. ultim din Legea nr. 47/1992 a

fost respinsă ca neîntemeiată cererea de sesizare a Curții Constituționale

formulată de inculpatul B.V.

S-a reținut că inculpatul a formulat

cerere de sesizare a

Curții

Constituționale, invocând excepția de neconstitutionalitate a

dispozițiilor

art. 13 din Legea nr. 51/1991, art. 45 alin. (1), C. proc. pen.

raportat la art. 38 C. proc. pen., art. 91/1

C.

proc. pen., raportat la art. 228 C. proc. pen.,

art. 155 - art. 159 C. pen., față de

dispozițiile art. 20, art. 21, alin. (3), art. 53 și art. 148 din Constituția

României, precum și față de o serie

de reglementări internaționale, cu

suspendarea judecării cauzei.

În

motivare, inculpatul a arătat că sunt neconstituționale disp.

art. 13 din Legea nr. 51/1991, întrucât permit efectuarea de

interceptări telefonice înainte de începerea

urmăririi penale, art. 45,

alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 38 C.

proc. pen., deoarece, prin disjungere și, apoi, conexare, se creează situația

discriminatorie de a-i deveni opozabile o serie de măsuri

procesuale cu privire la care nu a avut

posibilitatea să-și formuleze

apărarea, art. 155 - art.159 C.

pen., atâta timp cât noțiunea de entitate străină este desuetă, prin formarea

Uniunii Europene.

În dovedire, a formulat, fiindu-i

încuviințată, proba cu înscrisuri, depunând la dosar Ordonanța din data de 19

septembrie 2008, din dosarele nr. 147/D/P/2007, 165/D/P/2007 și 167/D/P/2007 al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de

Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism.

Analizând actele și lucrările

dosarului, prima instanță a apreciat că cererea de sesizare a Curții

Constituționale, formulată de inculpat, este neîntemeiată.

Astfel,

potrivit art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,

una dintre condițiile sesizării Curții Constituționale constă în

existenta unei legături între excepția de neconstitutionalitate invocată și

fondul cauzei.

Ori, excepția de neconstituționalitate

a dispozițiilor art. 45, alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 38 C. proc.

pen., respectiv disjungerea urmată de conexare, nu poate fi invocată în acest

dosar în care nu a fost luată nici una dintre aceste două măsuri procesuale.

Având în vedere că în această cauză Curtea urmează să se pronunțe doar cu

privire la trimiterea cauzei la instanța de judecată mai întâi sesizată, ca

măsură de natură administrativă, excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor legale privind disjungerea și conexarea poate fi, eventual,

invocată în dosarul nr. 2.753/2/2007 al Curții de Apel București, secția a l-a

penală, unde se va discuta cererea de conexare formulată de Ministerul Public.

Cât privește neconstituționalitatea

celorlalte dispoziții legale referitoare la probatoriu și la elementele

constitutive ale unor infracțiuni, prima instanță, constatând că privesc fondul

cauzei, a apreciat că este prematură discutarea acestora înainte de verificarea

regularității actului de sesizare.

Împotriva acestei încheieri a declarat

recurs inculpatul

B.V., prin apărătorul său

ales (prezent la pronunțare).

Recursul

este nefondat.

Potrivit

art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea

și funcționarea Curții Constituționale, aceasta decide asupra

excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind

neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o

lege sau ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei.

În speță, în ședința din 3 octombrie

2008,în fața Curții de Apel București, inculpatul B.V. a invocat

neconstituționalitatea dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 51/1991, art. 45 alin.

(1), C. proc. pen. raportat la art. 38 C. proc. pen., art. 91/1 C. proc. pen.,

raportat la

art. 228 C. proc. pen., art.

155 - art. 159 C. pen., față de

dispozițiile art. 20, art. 21, alin. (3),

art. 53 și art. 148 din Constituția

României,

precum și față de o serie de reglementări internaționale,

cu suspendarea

judecării cauzei.

În privința disp. art. 45 alin. (1)

rap. la art. 38 C. proc. pen., Curtea constată că inculpatul pune în discuție

neconstituționalitatea unor dispoziții legale aplicate de procuror în faza de

urmărire penală, atunci când a dispus disjungerea dosarului de urmărire penală

privindu-l pe acest inculpat, de cel în care sunt cercetate alte persoane (ambele

ajungând între timp în fața instanței, ca și cauze distincte).

Această

excepție de neconstituționalitate nu privește însă un

text

de lege care are legătură cu soluționarea cauzei, cu atât mai mult cu cât

însuși inculpatul, prin apărător, a susținut în fața instanței de fond că

invocarea acestei excepții reprezintă în realitate o "opoziție fermă la

conexarea cauzelor", măsură care nu a fost însă discutată și oricum nu

poate fi dispusă de instanța în fața căreia excepția a fost ridicată [care nu

este cea dintâi sesizată, conform art. 35 alin. (1) C. proc. pen.].

În privința celorlalte dispoziții a

căror neconstituționalitate inculpatul a invocat-o, corect a reținut instanța

de fond că ele privesc chestiuni ce țin de fondul cauzei, însă, în condițiile

în care cercetarea judecătorească nu a început, nefiind depășit momentul

verificării regularității actului de sesizare conform art. 300 C. proc. pen., formularea

unei asemenea excepții apare a fi prematură, existând posibilitatea ca instanța

să se desesizeze, fără a mai ajunge să cerceteze fondul cauzei și, implicit, să

facă aplicarea acelor dispoziții legale contestate din punct de vedere

constituțional de către inculpat.

În aceste condiții, în mod corect

instanța de fond a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, sens

în care recursul este nefondat și va fi respins, cu obligarea recurentului

inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2)

C. proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat

de inculpatul

B.V.

împotriva încheierii din 3 octombrie 2008 a Curții

de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 6451/2/2007(2169/2007).

Obligă

recurentul inculpat la plata sumei de 325 lei cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat, din care suma de 25 lei reprezentând

onorariul

pentru apărătorul din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 noiembrie 2008.