ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5341/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele :

La data de 6 aprilie 2001, petentul S.L.C.G.P.

Iași, a solicitat înregistrarea sa în registrul persoanelor juridice al

Judecătoriei Iași, cu motivarea  că această organizație s-a constituit în

temeiul Legii nr. 54/1991 cu privire la sindicate, iar statutul  și compunerea

organelor de conducere au fost aprobate în unanimitate, conform

procesului-verbal încheiat la 6 aprilie 2001.

Prin sentința civilă nr. 27 din 18 aprilie 2001,

Judecătoria Iași a admis cererea și a dispus înregistrarea S.L.C.G.P. în registrul

persoanelor juridice al Judecătoriei Iași, reținând în motivarea sentinței că

cererea formulată întrunește condițiile de fond și de formă prevăzute în Legea

nr. 54/1991 cu privire la sindicate.

Împotriva sentinței a declarat recurs intimatul

C.G.P. Iași solicitând admiterea lui și respingerea cererii de înregistrare, cu

motivarea că gardienii publici, prin specificul activității lor, care îi

îndreptățește să poarte arme și să facă uz de ele, sunt asimilați persoanelor

care îndeplinesc funcții ce implică exercițiul autorității publice, iar acestea

nu se  pot constitui în sindicate.

Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 1356

din 8 iunie 2001, a respins recursul declarat de  Corpul gardienilor publici

Iași.

În considerentele deciziei s-a reținut că

susținerile recurentului sunt neîntemeiate față de  prevederile Legii nr.

26/1993 și ale H.G. nr. 518/1993, acte normative care reglementează instituția

corpului gardienilor publici, din cuprinsul cărora rezultă că aceștia nu fac

parte din  categoria de persoane prevăzute expres de dispozițiile art. 5 din

Legea nr. 54/1991 cărora le este interzisă asocierea în sindicate.

Împotriva hotărârilor pronunțate  a declarat

recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă

de Justiție, invocând art. 330 pct. 2 C. proc. civ., cu motivarea că hotărârile

criticate sunt esențial nelegale și vădit netemeinice, date cu încălcarea

prevederilor art. 1-3, art. 11, art. 19 din Legea nr. 26/1993 privind

înființarea, organizarea și funcționarea C.G.P. și a art. 5 din Legea nr.

54/1991 cu privire la sindicate, dispoziții legale din care rezultă că

angajații acestei instituții, prin dreptul de a purta armă și a exercita

atribuțiile menționate în lege, sunt asimilați persoanelor care îndeplinesc o funcție

ce implică exercițiul autorității publice, iar acestea nu se pot constitui în

sindicate.

Se mai invocă prevederile art. 37 și art. 50

alin. (2) din Constituție și Regulamentul de organizare și funcționare al

C.G.P., aprobat prin H.G. nr. 518/1993 (art.17 și art. 49).

Recursul în anulare este întemeiat și urmează a

se admite.

Corpul gardienilor publici a fost înființat prin

Legea nr. 26/1993, în scopul creșterii eficienței pazei bunurilor și a

activității de apărare a ordinii și liniștii publice, a vieții și integrității

persoanelor (art. 1). Instituția nou creată s-a înființat pe lângă consiliile

județene și al municipiului București, ca instituție publică, de interes

județean, prestatoare de servicii, cu personalitate juridică (art. 2), iar

gardianul public este persoana destinată să asigure paza și să participe la

apărarea ordinii și liniștii publice (art. 3).

În realizarea atribuțiilor de serviciu,

gardienii publici au dreptul de a opri și legitima persoanele despre care

există date sau indicii că au săvârșit infracțiuni, iar în cazul infracțiunilor

flagrante să rețină și să predea organelor de poliție pe făptuitori, întocmind

totodată un proces-verbal cu cele constatate, să cheme la ordine persoanele

care tulbură liniștea publică și să intervină în cazul producerii unor atacuri

asupra persoanelor și să facă uz de armă în cazurile și în condițiile prevăzute

de lege [art. 11 lit. a) - c)].

Gardienii publici, dispune art. 19 din Legea nr.

26/1993, „sunt asimilați, în exercitarea atribuțiilor de serviciu,  persoanelor

care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității publice”.

Regulamentul de organizare și funcționare a

Corpului gardienilor publici, aprobat prin H.G. nr. 518/1993, prevede în

capitolul VII dreptul gardienilor publici de a fi dotați cu armament și muniție

necesare misiunii pe care o au de îndeplinit, iar în art. 17 alin. (1) este

înscrisă obligația de a depune, la încadrare, următorul jurământ „Jur să

respect Constituția și legile țării și să îndeplinesc în bune condiții atribuțiile

de serviciu”, cu precizarea că, potrivit art. 50 alin. (2) din  Constituția în

vigoare la data sesizării judecătoriei, jurământul cerut de lege se depune de

„cetățenii cărora le sunt  încredințate funcții publice”.

Cu referire la posibilitatea de a se asocia în

sindicate, art. 5 din  Legea nr. 54/1999 prevede că „salariații care dețin

funcții care implică exercitarea autorității de stat în aparatul ...

prefecturilor și primăriilor ... nu se pot constitui în sindicate”.

În acest sens, art. 68 lit. i) din Legea nr.

215/2001 privind administrația publică locală arată că primarul îndeplinește

atribuția de a asigura  „ordinea publică și liniștea locuitorilor  prin

intermediul poliției, jandarmeriei, gardienilor publici ... care au obligația

să răspundă solicitărilor sale, în condițiile legii”.

Din interpretarea coroborată a prevederilor

legale evocate se desprinde concluzia  că gardienii publici – datorită

specificului activității ce o desfășoară, a existenței lor ca unitate cu

personalitate juridică în cadrul aparatului organelor județene ale

administrației de stat, a obligației de a depune la încadrarea în muncă a

jurământului, propriu doar cetățenilor cărora li se încredințează funcții

publice, a precizării exprese că sunt asimilați, în exercitarea atribuțiilor de

serviciu, persoanelor care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul

autorității publice -  nu se pot constitui în  sindicate.

În consecință, sentința prin care s-a dispus

înscrierea petentului Sindicatul liber  al gardienilor publici Iași, ca și

decizia de  menținere a acestei soluții, au fost pronunțate cu încălcarea

esențială a legii, determinând o rezolvare greșită a cauzei, hotărâri care sunt

astfel și vădit netemeinice, urmând ca în baza art. 330 pct. 2 C. proc. civ. a

se admite recursul în anulare, a casa hotărârile și în fond a respinge cererea

pentru înscrierea petentului în registrul persoanelor juridice al Judecătoriei

Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul  în anulare declarat

de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei nr. 1356 din 8 iunie 2001 a Tribunalului Iași, secția

civilă.

Casează decizia, precum și sentința civilă nr.

27 din 18 aprilie 2001 a  Judecătoriei Iași și, în fond, respinge cererea

pentru înscrierea S.C.G.P. în Registrul persoanelor juridice al Judecătoriei

Iași, formulată de petent.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 decembrie 2003.