ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5341/2003

Asupra recursului în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : La data de 6 aprilie 2001, petentul S.L.C.G.P. Iași, a solicitat înregistrarea sa în registrul persoanelor juridice al Judecătoriei Iași, cu motivarea că această organizație s-a constituit în temeiul Legii nr. 54/1991 cu privire la sindicate, iar statutul și compunerea organelor de conducere au fost aprobate în unanimitate, conform procesului-verbal încheiat la 6 aprilie 2001. Prin sentința civilă nr. 27 din 18 aprilie 2001, Judecătoria Iași a admis cererea și a dispus înregistrarea S.L.C.G.P. în registrul persoanelor juridice al Judecătoriei Iași, reținând în motivarea sentinței că cererea formulată întrunește condițiile de fond și de formă prevăzute în Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate.

Împotriva sentinței a declarat recurs intimatul C.G.P. Iași solicitând admiterea lui și respingerea cererii de înregistrare, cu motivarea că gardienii publici, prin specificul activității lor, care îi îndreptățește să poarte arme și să facă uz de ele, sunt asimilați persoanelor care îndeplinesc funcții ce implică exercițiul autorității publice, iar acestea nu se pot constitui în sindicate. Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 1356 din 8 iunie 2001, a respins recursul declarat de Corpul gardienilor publici Iași. În considerentele deciziei s-a reținut că susținerile recurentului sunt neîntemeiate față de prevederile Legii nr. 26/1993 și ale H.G. nr. 518/1993, acte normative care reglementează instituția corpului gardienilor publici, din cuprinsul cărora rezultă că aceștia nu fac parte din categoria de persoane prevăzute expres de dispozițiile art. 5 din Legea nr. 54/1991 cărora le este interzisă asocierea în sindicate.

Împotriva hotărârilor pronunțate a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, invocând art. 330 pct. 2 C. proc. civ., cu motivarea că hotărârile criticate sunt esențial nelegale și vădit netemeinice, date cu încălcarea prevederilor art. 1-3, art. 11, art. 19 din Legea nr. 26/1993 privind înființarea, organizarea și funcționarea C.G.P. și a art. 5 din Legea nr. 54/1991 cu privire la sindicate, dispoziții legale din care rezultă că angajații acestei instituții, prin dreptul de a purta armă și a exercita atribuțiile menționate în lege, sunt asimilați persoanelor care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității publice, iar acestea nu se pot constitui în sindicate.

Se mai invocă prevederile art. 37 și art. 50 alin. (2) din Constituție și Regulamentul de organizare și funcționare al C.G.P., aprobat prin H.G. nr. 518/1993 (art.17 și art. 49). Recursul în anulare este întemeiat și urmează a se admite.

Corpul gardienilor publici a fost înființat prin Legea nr. 26/1993, în scopul creșterii eficienței pazei bunurilor și a activității de apărare a ordinii și liniștii publice, a vieții și integrității persoanelor (art. 1). Instituția nou creată s-a înființat pe lângă consiliile județene și al municipiului București, ca instituție publică, de interes județean, prestatoare de servicii, cu personalitate juridică (art. 2), iar gardianul public este persoana destinată să asigure paza și să participe la apărarea ordinii și liniștii publice (art. 3). În realizarea atribuțiilor de serviciu, gardienii publici au dreptul de a opri și legitima persoanele despre care există date sau indicii că au săvârșit infracțiuni, iar în cazul infracțiunilor flagrante să rețină și să predea organelor de poliție pe făptuitori, întocmind totodată un proces-verbal cu cele constatate, să cheme la ordine persoanele care tulbură liniștea publică și să intervină în cazul producerii unor atacuri asupra persoanelor și să facă uz de armă în cazurile și în condițiile prevăzute de lege [art. 11 lit. a) - c)]. Gardienii publici, dispune art. 19 din Legea nr. 26/1993, „sunt asimilați, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, persoanelor care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității publice”.

Regulamentul de organizare și funcționare a Corpului gardienilor publici, aprobat prin H.G. nr. 518/1993, prevede în capitolul VII dreptul gardienilor publici de a fi dotați cu armament și muniție necesare misiunii pe care o au de îndeplinit, iar în art. 17 alin. (1) este înscrisă obligația de a depune, la încadrare, următorul jurământ „Jur să respect Constituția și legile țării și să îndeplinesc în bune condiții atribuțiile de serviciu”, cu precizarea că, potrivit art. 50 alin. (2) din Constituția în vigoare la data sesizării judecătoriei, jurământul cerut de lege se depune de „cetățenii cărora le sunt încredințate funcții publice”. Cu referire la posibilitatea de a se asocia în sindicate, art. 5 din Legea nr. 54/1999 prevede că „salariații care dețin funcții care implică exercitarea autorității de stat în aparatul ... prefecturilor și primăriilor ... nu se pot constitui în sindicate”.

În acest sens, art. 68 lit. i) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală arată că primarul îndeplinește atribuția de a asigura „ordinea publică și liniștea locuitorilor prin intermediul poliției, jandarmeriei, gardienilor publici ... care au obligația să răspundă solicitărilor sale, în condițiile legii”. Din interpretarea coroborată a prevederilor legale evocate se desprinde concluzia că gardienii publici – datorită specificului activității ce o desfășoară, a existenței lor ca unitate cu personalitate juridică în cadrul aparatului organelor județene ale administrației de stat, a obligației de a depune la încadrarea în muncă a jurământului, propriu doar cetățenilor cărora li se încredințează funcții publice, a precizării exprese că sunt asimilați, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, persoanelor care îndeplinesc o funcție ce implică exercițiul autorității publice - nu se pot constitui în sindicate.

În consecință, sentința prin care s-a dispus înscrierea petentului Sindicatul liber al gardienilor publici Iași, ca și decizia de menținere a acestei soluții, au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, determinând o rezolvare greșită a cauzei, hotărâri care sunt astfel și vădit netemeinice, urmând ca în baza art. 330 pct. 2 C. proc. civ. a se admite recursul în anulare, a casa hotărârile și în fond a respinge cererea pentru înscrierea petentului în registrul persoanelor juridice al Judecătoriei Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr. 1356 din 8 iunie 2001 a Tribunalului Iași, secția civilă. Casează decizia, precum și sentința civilă nr. 27 din 18 aprilie 2001 a Judecătoriei Iași și, în fond, respinge cererea pentru înscrierea S.C.G.P. în Registrul persoanelor juridice al Judecătoriei Iași, formulată de petent. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 decembrie 2003.