ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1747/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

A.R.L.H. a chemat în judecată Serviciul

Independent de Evidență Informatizată a Persoanei, Serviciul Străini și Migrări,

din cadrul Ministerului de Interne pentru a se dispune anularea vizei de ieșire

nr. 731.256 din 27 noiembrie 2001 emisă de pârât, prelungirea vizei comerciale

și suspendarea efectelor vizei de ieșire în temeiul art. 9 din Legea nr. 29/1990.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că

îndeplinește condițiile prevăzute de art. 28 lit. e) și art. 29 lit. a) din H.G.

nr. 476/2001, pentru prelungirea vizei de ședere în scop de afaceri și nu se

află în nici una din situațiile prevăzute de art. 11 sau art. 18 alin. (2) din

Legea nr. 123/2001.

Curtea de Apel București, secția contencios

administrativ, prin sentința nr. 1060 din 7 noiembrie 2002, a respins acțiunea,

reținând legalitatea actului contestat.

Considerând hotărârea netemeinică și nelegală,

reclamantul a declarat recurs în termen legal la 20 noiembrie 2002 pe care l-a

motivat tardiv, la 24 aprilie 2003, prin cerere depusă direct la Curtea Supremă

de Justiție.

Recursul este nul.

Potrivit art. 303 C. proc. civ., recursul se va

motiva prin însăși cererea de recurs sau înlăuntrul termenului de recurs,

acesta socotindu-se de la data comunicării hotărârii, iar conform art. 306 C.

proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu

excepția motivelor de ordine publică care pot fi invocate și din oficiu de

instanța de recurs, care este însă obligată să le pună în dezbaterea părților.

Sub sancționarea nulității, în art. 302 C. proc.

civ., se arată că, recursul se depune la instanța a cărei hotărâre se atacă.

În speță, comunicarea hotărârii s-a realizat la

10 decembrie 2002, iar motivarea recursului s-a făcut direct la Curtea Supremă de

Justiție, la 24 aprilie 2003.

În consecință, în baza art. 306 C. proc. civ.,

se va constata nul recursul, neexistând motive de ordine publică care să fie

invocate și puse în discuția părților, sentința fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de A.R.H.

împotriva sentinței civile nr. 1060 din 7 noiembrie 2002 a Curții de Apel

București, secția contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 mai

2003.