ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1769/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 22

ianuarie 2002, reclamantul M.J. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul

Ministerul de Interne, D.G.E.I.P. anularea vizei de ieșire nr. 1547029 din 10

ianuarie 2002 și suspendarea executării actului administrativ contestat.

Motivându-și cererea, reclamantul a arătat că

este investitor chinez rezident în România din anul 1999 și acționar la o

societate comercială, desfășurând în condiții legale o activitate de comerț și

că, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 11 lit. a)- d) și f)- h)

din Legea nr. 123/2001 pentru refuzul de prelungire a vizei sale de ședere în

țară. A cerut suspendarea executării pentru prevenirea unei pagube iminente.

Prin sentința civilă nr. 291 din 11 aprilie

2002, Tribunalul București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ,

a respins acțiunea ca inadmisibilă, deoarece reclamantul nu a făcut dovada

îndeplinirii procedurii administrative prealabile obligatorii, prevăzută de art.

5 alin. (1) din Legea nr. 29/1991.

Împotriva sentinței a declarat recurs

reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recursul a fost admis de către Curte de Apel București,

secția de contencios administrativ, prin decizia nr. 383 din 30 septembrie

2002, prin care s-a casat totodată sentința atacată, reținându-se cauza spre

competentă soluționare în primă instanță.

Judecând în fond pricina, Curtea de Apel

București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 1043

din 4 noiembrie 2002, a respins excepția lipsei procedurii prealabile și a

respins în acțiune ca nefondată, reținând că reclamantul a depus cerere de

prelungire a vizei de ședere, ceea ce echivalează cu un recurs grațios.

A mai reținut instanța că rezultatele financiare

înregistrate în bilanțurile contabile ale firmei la care este acționar

reclamantul nu sunt conform cuantumului cerut de dispozițiile art. 29 alin. (1)

lit. 1) din normele metodologice de aplicare a Legii nr. 123/2001 pentru

prelungirea vizei de ședere în România

Și împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamantul, pe care l-a timbrat însă nu l-a motivat.

Astfel, în conformitate cu dispozițiile art. 303

alin. (1) C. proc. civ. ”Recursul se va motiva prin însăși cerere de recurs sau

înăuntrul termenului de recurs”, termenul pentru depunerea motivelor

socotindu-se, potrivit prevederilor art. 303 alin. (2) din același cod, de la

data comunicării hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea

constată că hotărârea motivată i-a fost comunicată recurentului la data de 19

decembrie 2002 și că, deși acesta a declarat recursul mai înainte, respectiv la

data de 26 noiembrie 2002, nu l-a motivat.

Cum, potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (1)

teza 1 C. proc. civ.„recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul

legal” și nu suntem în prezența cazurilor de excepție de la această regulă

prevăzute de art. 306 alin. (2) din codul indicat, nefiind de analizat motive

de ordine publică, în considerare a dispozițiilor normative indicate, Curtea

urmează să constate nul recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de

reclamantul M.J. împotriva sentinței civile nr. 1043 din 4 noiembrie 2002 a

Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 13 mai 2003.