ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 388/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de H.I. împotriva sentinței civile nr.592 din 5 iunie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ. La apelul nominal s-a prezentat: intimata-pârâtă Direcția Generală de Evidență Informatizată a persoanei din cadrul Ministerului de Interne prin consilierul juridic A.N., lipsind recurentul-reclamant H.I. Procedura completă. S-a referit că recursul nu a fost motivat potrivit dispozițiilor art.303 din Codul de procedură civilă. Consilierul juridic A.N. a cerut să se constate nulitatea recursului. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamantul H.I.

a chemat în judecată Ministerul de Interne- Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâtul și pe calea contenciosului administrativ să dispună anularea actului administrativ, viza de ieșire din România nr.355333 emis la 29 aprilie 2002. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este investitor chinez asociat unic la S.C.”N” SRL, aflându-se de mai mulți ani în România și desfășurând activitate comercială, respectând legile acestei țări și integrându-se din toate punctele de vedere, iar pentru că în anul 2001 a realizat un profit necorespunzător i s-a aplicat viza de ieșire din România, însă, întrucât în acest an i s-a îmbunătățit situația societății sale comerciale, solicită anularea respectivei vize de ieșire.

Curtea de Apel București – Secția de contencios administrativ, prin sentința nr.592 din 5 iunie 2002 a respins acțiunea reclamantului ca prematur formulată față de condițiile și termenele prevăzute de art.5 alin.1 și 2 din Legea nr.29/1990. Împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamantul, pe care însă nu l-a motivat. Or, potrivit atr.303 Cod procedură civilă, recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs. Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte. În conformitate cu dispozițiile art.306 din Codul de procedură civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal cu excepția motivelor de ordine publică ce pot fi inovcate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părților.

În speță, examinându-se cauza din oficiu, sub aspectul temeiurilor legale de casare nu s-a constatat însă nici un temei care să impună desființarea hotărârii atacate, aceasta în raport de probele administrate în cauză, fiind temeinică și legală. În consecință, urmează a se constata nulitatea recursului. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Constată nul recursul declarat de H.I. împotriva sentinței civile nr.592 din 5 iunie 2002 a Curții de Apel București – Secția contencios administrativ. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 31 ianuarie 2003.