ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 388/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 388/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a
luat în examinare recursul declarat de H.I. împotriva sentinței civile
nr.592 din 5 iunie 2002 a Curții de Apel București – Secția de
contencios administrativ.
La
apelul nominal s-a prezentat: intimata-pârâtă Direcția Generală
de Evidență Informatizată a persoanei din cadrul Ministerului
de Interne prin consilierul juridic A.N., lipsind recurentul-reclamant H.I.
Procedura
completă.
S-a
referit că recursul nu a fost motivat potrivit dispozițiilor art.303
din Codul de procedură civilă.
Consilierul
juridic A.N. a cerut să se constate nulitatea recursului.
C U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul
H.I. a chemat în judecată Ministerul de Interne- Direcția
Generală de Evidență Informatizată a Persoanei, solicitând
instanței ca în contradictoriu cu pârâtul și pe calea contenciosului
administrativ să dispună anularea actului administrativ, viza de
ieșire din România nr.355333 emis la 29 aprilie 2002.
În
motivarea acțiunii reclamantul a arătat că este investitor
chinez asociat unic la S.C.”N” SRL, aflându-se de mai mulți ani în România
și desfășurând activitate comercială, respectând legile
acestei țări și integrându-se din toate punctele de vedere, iar
pentru că în anul 2001 a realizat un profit necorespunzător i s-a
aplicat viza de ieșire din România, însă, întrucât în acest an i s-a
îmbunătățit situația societății sale comerciale,
solicită anularea respectivei vize de ieșire.
Curtea
de Apel București – Secția de contencios administrativ, prin
sentința nr.592 din 5 iunie 2002 a respins acțiunea reclamantului ca
prematur formulată față de condițiile și termenele
prevăzute de art.5 alin.1 și 2 din Legea nr.29/1990.
Împotriva
acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a
declarat recurs reclamantul, pe care însă nu l-a motivat.
Or,
potrivit atr.303 Cod procedură civilă, recursul se va motiva prin
însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Termenul
pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii
chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte.
În
conformitate cu dispozițiile art.306 din Codul de procedură
civilă, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal cu
excepția motivelor de ordine publică ce pot fi inovcate și din
oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le
pună în dezbaterea părților.
În
speță, examinându-se cauza din oficiu, sub aspectul temeiurilor
legale de casare nu s-a constatat însă nici un temei care să
impună desființarea hotărârii atacate, aceasta în raport de
probele administrate în cauză, fiind temeinică și legală.
În
consecință, urmează a se constata nulitatea recursului.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată
nul recursul declarat de H.I. împotriva sentinței civile nr.592 din 5
iunie 2002 a Curții de Apel București – Secția contencios
administrativ.
Pronunțată, în ședința publică,
astăzi 31 ianuarie 2003.