ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1832/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1832/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunile conexe, înregistrate la Tribunalul municipiului București, secția V-a civilă și de contencios administrativ, la 7
august 2001 și respectiv, 10 august 2001, reclamantul Y.X., cetățean chinez, a
chemat în judecată Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei, din
cadrul Ministerului de Interne și Serviciul Independent de Evidență
Informatizată a Persoanei, solicitând anularea vizei de ieșire din România,
emisă la 27 iunie 2001 și a comunicării nr. 63485/IL/SC din 19 iulie 2001,
precum și acordarea unei vize de afaceri.
În motivarea acțiunii, reclamantul
arată că, deși desfășoară activități comerciale în cadrul SC C.I. SRL,
autoritățile române au emis fără nici o motivare, o viză de ieșire din țară.
Curtea de Apel București, secția de
contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 800 din 11 septembrie 2002, a respins ca neîntemeiate, acțiunile reclamantului.
Împotriva acestei soluții a declarat
recurs, reclamantul Y.X., susținând în esență că a făcut dovada asigurării unor
mijloace de întreținere, deținând un magazin în Complexul Europa și că nu a
desfășurat activități care să pună în pericol siguranța națională, ordinea,
sănătatea sau morala publică.
Recursul este fondat.
Instanța a considerat greșit împrejurarea
că recurentul-reclamant nu se afla la data controlului, la sediu social al
firmei sale, ca fiind o dovadă că societatea comercială la care este asociat
reclamantul, nu funcționa efectiv la adresa declarată, „fictivitatea sediului
constituind indiciul intenției de a desfășura activități ilegale”.
Instanța de fond a denaturat
conținutul art. 11 lit. a) din Legea nr. 123/2001, potrivit căruia este
necesară existența unor indicii temeinice de comitere a unor fapte de o
gravitate deosebită.
Cu contractul de închiriere nr. 9831
din 28 noiembrie 2000, depus împreună cu cererea de prelungire a dreptului de
ședere, recurentul-reclamant a făcut dovada deținerii legale a spațiului pentru
sediul social al companiei sale.
Cu privire la mijloacele de
întreținere, recurentul-reclamant a făcut dovada deținerii de mijloace
materiale de întreținere, în sensul prevederilor art. 29 alin. (1) lit. a) din H.G.
nr. 476/2001, prin depunerea la Autoritatea pentru Străini, o dată cu plângerea
prealabilă din 10 iulie 2001, a extrasului de cont bancar personal din 9 iulie
2001, care dovedea existența în contul acestuia, a sumei de 10.000 dolari SUA,
înscris pe care în mod greșit instanța de fond l-a înlăturat, ca nerelevant.
Din bilanțurile contabile ale
societății recurentului-reclamant, încheiate în anii 2002 și 2003, după
intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 194/2001, care prevede obligația deținerii de
mijloace materiale provenite din activitatea desfășurată în România, rezultă
îndeplinirea de către reclamant, a acestei obligații legale.
Din extrasul de registru din 19
februarie 2004, rezultă că recurentul-reclamant este asociat la SC C.I. SRL și are calitatea de administrator, deținând cu o cotă de participare la capitalul
social, de 50.000 Euro și la beneficii, pierderi de 99,60%.
Din raportul de gestiune și balanța
contabilă pe luna decembrie 2003 și dispoziții de plată dividende din 2
ianuarie 2004, rezultă că recurentul-reclamant a încasat pe anul 2003, dividende
în sumă de 583.012.584 lei.
Având în vedere cele mai sus expuse,
se va admite recursul formulat de reclamant, se va modifica sentința atacată și
în fond, se vor admite acțiunile conexe formulate de reclamant, se vor anula
actele administrative atacate și va fi obligat pârâtul să-i acorde recurentului-reclamant,
prelungirea vizei de afaceri.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamantul Y.X. împotriva sentinței civile nr. 800 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.
Modifică sentința atacată și, în
fond, admite acțiunile conexe formulate de reclamantul Y.X.
Anulează actele nr. 730254 din 27
iunie 2001, emis de intimata-pârâtă, intitulat „viză de ieșire”, precum și
actul nr. 63485/IL/S2 din 11 iunie 2001, emis de aceeași autoritate. Obligă Autoritatea
pentru Străini din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, să acorde
recurentului-reclamant, prelungirea vizei de afaceri.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 11 mai 2004.