ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1832/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunile conexe, înregistrate la Tribunalul municipiului București, secția V-a civilă și de contencios administrativ, la 7 august 2001 și respectiv, 10 august 2001, reclamantul Y.X., cetățean chinez, a chemat în judecată Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei, din cadrul Ministerului de Interne și Serviciul Independent de Evidență Informatizată a Persoanei, solicitând anularea vizei de ieșire din România, emisă la 27 iunie 2001 și a comunicării nr. 63485/IL/SC din 19 iulie 2001, precum și acordarea unei vize de afaceri. În motivarea acțiunii, reclamantul arată că, deși desfășoară activități comerciale în cadrul SC C.I.

SRL, autoritățile române au emis fără nici o motivare, o viză de ieșire din țară. Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 800 din 11 septembrie 2002, a respins ca neîntemeiate, acțiunile reclamantului. Împotriva acestei soluții a declarat recurs, reclamantul Y.X., susținând în esență că a făcut dovada asigurării unor mijloace de întreținere, deținând un magazin în Complexul Europa și că nu a desfășurat activități care să pună în pericol siguranța națională, ordinea, sănătatea sau morala publică. Recursul este fondat. Instanța a considerat greșit împrejurarea că recurentul-reclamant nu se afla la data controlului, la sediu social al firmei sale, ca fiind o dovadă că societatea comercială la care este asociat reclamantul, nu funcționa efectiv la adresa declarată, „fictivitatea sediului constituind indiciul intenției de a desfășura activități ilegale”.

Instanța de fond a denaturat conținutul art. 11 lit. a) din Legea nr. 123/2001, potrivit căruia este necesară existența unor indicii temeinice de comitere a unor fapte de o gravitate deosebită. Cu contractul de închiriere nr. 9831 din 28 noiembrie 2000, depus împreună cu cererea de prelungire a dreptului de ședere, recurentul-reclamant a făcut dovada deținerii legale a spațiului pentru sediul social al companiei sale. Cu privire la mijloacele de întreținere, recurentul-reclamant a făcut dovada deținerii de mijloace materiale de întreținere, în sensul prevederilor art. 29 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 476/2001, prin depunerea la Autoritatea pentru Străini, o dată cu plângerea prealabilă din 10 iulie 2001, a extrasului de cont bancar personal din 9 iulie 2001, care dovedea existența în contul acestuia, a sumei de 10.000 dolari SUA, înscris pe care în mod greșit instanța de fond l-a înlăturat, ca nerelevant.

Din bilanțurile contabile ale societății recurentului-reclamant, încheiate în anii 2002 și 2003, după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 194/2001, care prevede obligația deținerii de mijloace materiale provenite din activitatea desfășurată în România, rezultă îndeplinirea de către reclamant, a acestei obligații legale. Din extrasul de registru din 19 februarie 2004, rezultă că recurentul-reclamant este asociat la SC C.I. SRL și are calitatea de administrator, deținând cu o cotă de participare la capitalul social, de 50.000 Euro și la beneficii, pierderi de 99,60%. Din raportul de gestiune și balanța contabilă pe luna decembrie 2003 și dispoziții de plată dividende din 2 ianuarie 2004, rezultă că recurentul-reclamant a încasat pe anul 2003, dividende în sumă de 583.012.584 lei.

Având în vedere cele mai sus expuse, se va admite recursul formulat de reclamant, se va modifica sentința atacată și în fond, se vor admite acțiunile conexe formulate de reclamant, se vor anula actele administrative atacate și va fi obligat pârâtul să-i acorde recurentului-reclamant, prelungirea vizei de afaceri.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamantul Y.X. împotriva sentinței civile nr. 800 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ. Modifică sentința atacată și, în fond, admite acțiunile conexe formulate de reclamantul Y.X. Anulează actele nr. 730254 din 27 iunie 2001, emis de intimata-pârâtă, intitulat „viză de ieșire”, precum și actul nr. 63485/IL/S2 din 11 iunie 2001, emis de aceeași autoritate. Obligă Autoritatea pentru Străini din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, să acorde recurentului-reclamant, prelungirea vizei de afaceri. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2004.