ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.05.2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1832/2004

HOTĂRÂRE
11.05.2004
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1832/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunile conexe, înregistrate la Tribunalul municipiului București, secția V-a civilă și de contencios administrativ, la 7

august 2001 și respectiv, 10 august 2001, reclamantul Y.X., cetățean chinez, a

chemat în judecată Direcția Generală de Evidență Informatizată a Persoanei, din

cadrul Ministerului de Interne și Serviciul Independent de Evidență

Informatizată a Persoanei, solicitând anularea vizei de ieșire din România,

emisă la 27 iunie 2001 și a comunicării nr. 63485/IL/SC din 19 iulie 2001,

precum și acordarea unei vize de afaceri.

În motivarea acțiunii, reclamantul

arată că, deși desfășoară activități comerciale în cadrul SC C.I. SRL,

autoritățile române au emis fără nici o motivare, o viză de ieșire din țară.

Curtea de Apel București, secția de

contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 800 din 11 septembrie 2002, a respins ca neîntemeiate, acțiunile reclamantului.

Împotriva acestei soluții a declarat

recurs, reclamantul Y.X., susținând în esență că a făcut dovada asigurării unor

mijloace de întreținere, deținând un magazin în Complexul Europa și că nu a

desfășurat activități care să pună în pericol siguranța națională, ordinea,

sănătatea sau morala publică.

Recursul este fondat.

Instanța a considerat greșit împrejurarea

că recurentul-reclamant nu se afla la data controlului, la sediu social al

firmei sale, ca fiind o dovadă că societatea comercială la care este asociat

reclamantul, nu funcționa efectiv la adresa declarată, „fictivitatea sediului

constituind indiciul intenției de a desfășura activități ilegale”.

Instanța de fond a denaturat

conținutul art. 11 lit. a) din Legea nr. 123/2001, potrivit căruia este

necesară existența unor indicii temeinice de comitere a unor fapte de o

gravitate deosebită.

Cu contractul de închiriere nr. 9831

din 28 noiembrie 2000, depus împreună cu cererea de prelungire a dreptului de

ședere, recurentul-reclamant a făcut dovada deținerii legale a spațiului pentru

sediul social al companiei sale.

Cu privire la mijloacele de

întreținere, recurentul-reclamant a făcut dovada deținerii de mijloace

materiale de întreținere, în sensul prevederilor art. 29 alin. (1) lit. a) din H.G.

nr. 476/2001, prin depunerea la Autoritatea pentru Străini, o dată cu plângerea

prealabilă din 10 iulie 2001, a extrasului de cont bancar personal din 9 iulie

2001, care dovedea existența în contul acestuia, a sumei de 10.000 dolari SUA,

înscris pe care în mod greșit instanța de fond l-a înlăturat, ca nerelevant.

Din bilanțurile contabile ale

societății recurentului-reclamant, încheiate în anii 2002 și 2003, după

intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 194/2001, care prevede obligația deținerii de

mijloace materiale provenite din activitatea desfășurată în România, rezultă

îndeplinirea de către reclamant, a acestei obligații legale.

Din extrasul de registru din 19

februarie 2004, rezultă că recurentul-reclamant este asociat la SC C.I. SRL și are calitatea de administrator, deținând cu o cotă de participare la capitalul

social, de 50.000 Euro și la beneficii, pierderi de 99,60%.

Din raportul de gestiune și balanța

contabilă pe luna decembrie 2003 și dispoziții de plată dividende din 2

ianuarie 2004, rezultă că recurentul-reclamant a încasat pe anul 2003, dividende

în sumă de 583.012.584 lei.

Având în vedere cele mai sus expuse,

se va admite recursul formulat de reclamant, se va modifica sentința atacată și

în fond, se vor admite acțiunile conexe formulate de reclamant, se vor anula

actele administrative atacate și va fi obligat pârâtul să-i acorde recurentului-reclamant,

prelungirea vizei de afaceri.

Admite recursul declarat de

reclamantul Y.X. împotriva sentinței civile nr. 800 din 11 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată și, în

fond, admite acțiunile conexe formulate de reclamantul Y.X.

Anulează actele nr. 730254 din 27

iunie 2001, emis de intimata-pârâtă, intitulat „viză de ieșire”, precum și

actul nr. 63485/IL/S2 din 11 iunie 2001, emis de aceeași autoritate. Obligă Autoritatea

pentru Străini din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, să acorde

recurentului-reclamant, prelungirea vizei de afaceri.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 11 mai 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-01-31
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 388/2003
S-a luat în examinare recursul declarat de H.I. împotriva sentinței civile nr.592 din 5 iunie 2002 a Curții de Apel București – Secția de contencios administrativ. La apelul nominal s-a prezentat: intimata-pârâtă Direcția Generală de Eviden
ÎCCJ 2004-02-19
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 711/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 643 din 12 mai 2003 Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamantul Y.F. ș
ÎCCJ 2004-01-29
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 316/2004
unei astfel de proceduri nici nu era posibilă, viza acordată intimatului-reclamant la data de 13 iulie 2001 având ca termen de părăsire a teritoriului României data de 27 iulie 2001, ceea ce l-ar fi împiedicat să se mai adreseze instanței.
ÎCCJ 2003-11-04
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3658/2003
bele administrate în cauză, rezultă că sediul societății comerciale înființate de recurent, nu este fictiv. Măsura dispusă de pârât și contestată de reclamant are la bază procesul-verbal de constatare din 21 iunie 2001 al S.I.E.I.P. Bucureș
ÎCCJ 2004-04-02
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1359/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 8 februarie 2002, reclamantul Z.X., cetățean chinez, a chemat în judecată Direcția Generală de Evidență Informatizată a
Sursă