ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 791/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva sentinței civile nr. 2319 din 6 octombrie 1998 a Judecătoriei

Fălticeni, deciziei  civile nr. 2519 din 29 septembrie 2000 a Tribunalului

Iași, precum și decizia nr. 879  din  11 mai 2001  a Curții de Apel Iași, secția

Civilă.

La apelul

nominal  s-au prezentat intimații N.I.și N.C., prin avocat D. G., lipsind

petenții V.E., V.C., V.E., V.G., lipsind intimata Comisia Județeană Suceava

pentru Aplicarea Legii 18/1991 din cadrul Prefecturii Suceava.

Procedura

completă.

Nefiind

chestiuni prealabile, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea recursului

în anulare cu care a fost investită.

Reprezentantul

Ministerului Public susține recursul în anulare și solicită admiterea acestuia,

casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare în temeiul

art. 313 din C.proc.civ.

Avocat D.G.în

reprezentarea intimaților N.C., care continuă procesul în calitate de

moștenitor al defunctei V.M.(conform certificatului de legatar nr. 10 din 21

martie 2002 emis de Biroul Notarului Public M.M.) și N.I., solicită admiterea

recursului în anulare, casarea deciziilor 879 din 11 mai 2001 a Curții de Apel

Iași, Secția Civilă, 2519 din 29 septembrie 2000 a Tribunalului Iași, Secția

Civilă și sentința civilă  2319 din 6 octombrie 1998 a Judecătoriei Fălticeni,

cu trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Iași.

C U R T E A

Asupra

recursului în anulare de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin plângerea

formulată la data de 28 august 1997, V.E., V.C., V.M., V.E. și V.G. au chemat

în judecată pe V.M., decedată pe parcursul procesului, fiind citat în cauză

moștenitorul testamentar al acesteia, N.C., conform certificatului de

moștenitor nr. 10 din 21 martie 2002 pe N.I.și Comisia Județeană Suceava pentru

aplicarea Legii nr. 18/1991, solicitând desființarea deciziei nr. 836 din 15

mai 1997 a comisiei și anularea parțială a titlului de proprietate nr. 1/1995

emis în favoarea intimaților cu privire la terenul în suprafață de 8792 m.p.

situat în intravilanul Satului Buda, comuna Rășca, județul Suceava.

În motivarea

plângerii, s-a arătat că terenul în litigiu nu a făcut parte din patrimoniul

Cooperativei Agricole de Producție, fiind situat într-o zonă necooperativizată

și, prin urmare în mod nelegal a fost atribuit celor chemați în judecată.

Prin

întâmpinare, N.I.și V.M.au invocat pe cale de excepție, tardivitatea

introducerii plângerii și, pe fond, respingerea acesteia ca nefondată.

Excepția de

tardivitate a fost respinsă prin încheierea din 16 septembrie 1998 a

Judecătoriei Fălticeni, avându-se în vedere că nu s-a făcut în cauză dovada

comunicării hotărârii comisiei județene și, ca urmare, plângerea a fost

socotită ca fiind făcută în termenul legal de 30 de zile.

Apoi, prin

sentința civilă nr. 2319 din 6 octombrie 1998, aceeași instanță a admis

plângerea, a desființat Hotărârea nr. 836 din 15 mai 1997 a comisiei județene

și a dispus anularea parțială a titlului de proprietate nr. 1 din 7 martie 1995

cu privire la terenul în suprafață de 8792 m.p. situat în intravilanul satului

Buda, comuna Rășca.

Pentru a

hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că, în mod nelegal s-a

procedat la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea intimatelor,

deoarece terenul nu a făcut parte din patrimoniul Cooperativei Agricole de

Producție și nici nu a trecut în proprietatea statului, fiind proprietatea

petenților, conform certificatului de moștenitor nr. 537/1981.

Tribunalul

Iași, investit prin strămutare, a menținut soluția instanței de fond, prin

decizia nr. 2519 din 29 septembrie 2000, respingând excepția de tardivitate a

formulării plângerii, precum și apelul declarat de intimați împotriva

sentinței.

Recursul

declarat de cei chemați în judecată împotriva acestei decizii a fost respins

ca  nefondat, prin decizia nr. 879 din 11 mai 2001 a Curții de Apel Iași.

Instanțele de

control judiciar au avut în vedere că excepția de tardivitate a introducerii

plângerii nu este întemeiată, deoarece petenții au invocat motive de ordine

publică, ce pot fi invocate oricând, deci și peste termenul legal de 30 de zile

de la comunicare.

Pe fondul

cauzei, s-a considerat că, întrucât terenul în litigiu nu a fost scos din

patrimoniul petenților, nu putea constitui obiect al hotărârii comisiei, în

speță nefiind aplicabile dispozițiile Legii nr.18/1991.

Procurorul

general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs

în anulare împotriva acestor hotărâri, în condițiile art. 330 C.proc.civ.,

considerând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a

determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond, totodată fiind și vădit

netemeinice. Se solicită casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre

rejudecare aceleiași instanțe de fond, întrucât s-a încălcat principiul

contradictorialității și al egalității părților în fața instanței de judecată,

precum și dreptul la apărare.

Recursul în

anulare este întemeiat, urmând a fi admis în sensul celor ce urmează:

Din actele

dosarului rezultă că, prin cererea de chemare în judecată, petenții au precizat

cadrul procesual al litigiului și anume capitolul IV din Legea nr.18/1991 care

reglementează modul de soluționare a plângerilor îndreptate împotriva

hotărârilor comisiei județene. Este adevărat că aceste prevederi legale sunt

aplicabile numai acelor categorii de persoane, care au cerut reconstituirea sau

constituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor.

În raport cu

această reglementare, petenții sunt terți vătămați în drepturile lor  prin

hotărârea comisiei județene, situație în care, potrivit art. 60 din Legea nr.

18/1991, sunt exceptați de la utilizarea procedurii speciale a plângerii, ei

putând folosi pentru recunoașterea drepturilor lor numai acțiunile de drept

comun, petitorii sau posesorii, după caz.

Pe parcursul

soluționării cauzei, nu a intervenit o modificare sau completare a cererii, iar

instanța nu a pus în discuția părților schimbarea temeiului juridic al

acțiunii.

Prin

încheierea din 2 decembrie 1999 (fila 21 – dosar 4530/1999), instanța de apel a

respins excepția nulității absolute a titlului de proprietate invocată de

petenți, având în vedere că aceasta reprezintă un nou capăt de cerere ce nu

poate fi formulat în apel.

Cu toate

acestea, din considerentele hotărârilor instanțelor de apel și recurs, ca și a

celei de fond, rezultă că instanțele și-au întemeiat soluția de admitere  a

plângerii pe argumente de drept ce exced cadrului juridic cu care instanța a

fost investită, cât și susținerilor și apărărilor formulate de părți. Astfel și

motivele de ordine publică avute în vedere de instanțe nu au fost invocate pe

parcursul procesului și nu au fost puse în discuția părților.

În acest fel

au fost nesocotite principiile contradictorialității și egalității părților în

fața instanței, fiind încălcat și dreptul la apărare, pentru că părțile nu au

fost în situația de a-și formula apărări, în condițiile judecării pricinii în

alt cadru juridic decât  cel cu care a fost învestită și de care părțile aveau

cunoștință.

Este adevărat

că, spre deosebire de obiectul acțiunii, care nu poate fi schimbat sau depășit,

temeiul juridic al cererii de chemare în judecată invocat de petenți nu este obligatoriu

pentru instanță, care este chiar datoare în sensul art. 129 și 130 c.pr.civ. să

dea acțiunii calificarea juridică exactă. Însă determinarea cadrului juridic corect

al litigiului se poate face numai după punerea în discuția părților a eventualei

schimbări de calificare, precum și a unor excepții procedurale, chiar de ordine

publică, numai astfel cei interesați putând să-și formuleze susțineri și apărări

precum și să administreze dovezi necesare pentru stabilirea adevăratelor raporturi

dintre părți.

Față de cele

arătate, recursul în anulare de față va fi admis, urmând a se casa hotărârile atacate

și a se trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General

al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei nr.

879 din 11 mai 2001 a Curții de Apel Iași, Secția Civilă.

Casează

deciziile 879 din 11 mai 2001 a Curții de Apel Iași, 2519/29 septembrie 2000 a

Tribunalului Iași și sentința civilă 2319/6 octombrie 1998 a Judecătoriei

Fălticeni cu trimiterea cauzei spre rejudecare Judecătoriei Iași.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi  28 februarie   2003.

PREȘEDINTE,

JUDECĂTOR,

JUDECĂTOR,

V.Culcea

P. Perju

G. Gaspar

MAGISTRAT

ASISTENT,

M.

Ionescu

Red.

GG

Dact.

MMMih.

6 ex.

4.04.2003.