ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 550/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții

C.I.C.și M.H.D. împotriva deciziei nr.  117/A   din  5 martie 2002  a Curții de

Apel  București – secția a III – a civilă.

La apelul nominal s-au

prezentat recurenții-reclamanți prin avocat P.I.și intimatul-pârât Consiliul

General al Municipiului București prin consilier juridic O.O.

Procedura

completă.

Avocat P.I.a solicitat

admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, precizând că imobilul a fost

demolat.

Consilier

juridic O.O. a cerut respingerea recursului, soluțiile instanțelor sunt

temeinice și legale.

Reprezentantul

Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursului, în raport de

obiectul de despăgubirilor, instanța de apel corect a anulat apelul ca

netimbrat.

C U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

C.I.C.și

M.H.D.au chemat în judecată Consiliul General al Municipiului București

solicitând obligarea acestuia la plata despăgubirilor în valoare de 250.000.000

lei, cuvenite pentru imobilul situat în București, str. Traian nr. 4, Sector 3,

preluat de stat cu încălcarea prevederilor Decretului nr.92/1950.

Prin sentința

civilă nr. 243 din 11 aprilie 2001 a Tribunalului București – Secția a VI – a a

fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată, reținându-se că statul a devenit

proprietar al imobilului în baza Decretului nr. 92/1950 și că în prezent

terenul este proprietate publică, conform art. 11 din Legea nr. 213/1998.

Împotriva acestei

hotărâri, reclamanții au declarat apel criticând-o ca nelegală și neteminică

pentru considerentele de fond redate în motivarea apelului.

Prin decizia nr. 117

din 5 martie 2002 a Curții de Apel București – Secția a III – a civilă a fost

anulat apelul ca netimbrat, avându-se în vedere că apelanții nu au timbrat

calea de atac și și-au exprimat poziția în sensul că nu pot susține plata

taxelor de timbru.

Reclamanții au

declarat recurs împotriva acestei decizii, arătând că în mod greșit a fost

anulat apelul ca netimbrat în raport de prevederile art. 15 lit. r din Legea

nr.146/1997 și art. 24 lit. r din Ordinul nr. 760/1990 al Ministerului

Justiției privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a legii, în

sensul cărora acțiunea de față este scutită de plata taxei de timbru.

Recursul  nu

este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează:

Este exact că

potrivit art. 15 lit. r din Legea nr.146/1997 sunt scutite de taxe judiciare de

timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac,

referitoare la cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora

pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în

perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum și cererile accesorii și

incidente. În același sens și cu o redactare identică sunt și prevederile art.

24 lit. r din Normele nr. 740/c/1999 ale Ministerului Justiției.

Din textele redate

rezultă că sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru cererile introduse

de proprietari sau succesorii acestora pentru restituirea unei anumite

categorii de imobile, precum și cererile accesorii și încheierile acestor

acțiuni în restituire.

În speță,

instanțele nu au fost investite cu o acțiune în restituire sau o cerere

accesorie și incidentă acesteia, ci cu o acțiune în despăgubire, ce excede

cadrul juridic menționat.

Ca atare, este

în afara criticii decizia recurată, prin care s-a stabilit că acțiunea de față

este supusă taxelor legale de timbru, neîncadrându-se în cazurile de excepție

prevăzute de lege.

De altfel,

taxa de timbru solicitată de Curtea de Apel București rămâne bine stabilită,

întrucât contestația formulată de cei  în cauză în condițiile O.U.G.nr. 13/2001

a fost respinsă prin decizia nr. 108 din 25 februarie 2002 a Direcției Generale

a Finanțelor Publice a Municipiului București – Serviciul de soluționare a

contestațiilor, în temeiul art. 4 și 9 din Ordonanța menționată, avându-se în

vedere că s-a uzat de calea de contestare cu depășirea termenului legal de 15

zile, de la data comunicării cuantumului sumei datorate, ce s-a apreciat a fi

corespunzătoare încheierii de stabilire a taxei de timbru, la care s-a făcut

referire.

Așa fiind, recursul de

față urmează a fi respins ca nefondat, fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de reclamanții C.I.C.și

M.H.D.împotriva deciziei nr.117/A din 5 martie 2002 a Curții de Apel București

– secția a III – a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi  14 februarie   2003.