ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 550/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții C.I.C.și M.H.D. împotriva deciziei nr. 117/A din 5 martie 2002 a Curții de Apel București – secția a III – a civilă. La apelul nominal s-au prezentat recurenții-reclamanți prin avocat P.I.și intimatul-pârât Consiliul General al Municipiului București prin consilier juridic O.O. Procedura completă. Avocat P.I.a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, precizând că imobilul a fost demolat. Consilier juridic O.O. a cerut respingerea recursului, soluțiile instanțelor sunt temeinice și legale. Reprezentantul Ministerului Public a pus concluzii de respingere a recursului, în raport de obiectul de despăgubirilor, instanța de apel corect a anulat apelul ca netimbrat.

C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: C.I.C.și M.H.D.au chemat în judecată Consiliul General al Municipiului București solicitând obligarea acestuia la plata despăgubirilor în valoare de 250.000.000 lei, cuvenite pentru imobilul situat în București, str. Traian nr. 4, Sector 3, preluat de stat cu încălcarea prevederilor Decretului nr.92/1950. Prin sentința civilă nr. 243 din 11 aprilie 2001 a Tribunalului București – Secția a VI – a a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată, reținându-se că statul a devenit proprietar al imobilului în baza Decretului nr. 92/1950 și că în prezent terenul este proprietate publică, conform art. 11 din Legea nr. 213/1998.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanții au declarat apel criticând-o ca nelegală și neteminică pentru considerentele de fond redate în motivarea apelului. Prin decizia nr. 117 din 5 martie 2002 a Curții de Apel București – Secția a III – a civilă a fost anulat apelul ca netimbrat, avându-se în vedere că apelanții nu au timbrat calea de atac și și-au exprimat poziția în sensul că nu pot susține plata taxelor de timbru. Reclamanții au declarat recurs împotriva acestei decizii, arătând că în mod greșit a fost anulat apelul ca netimbrat în raport de prevederile art. 15 lit. r din Legea nr.146/1997 și art. 24 lit. r din Ordinul nr. 760/1990 al Ministerului Justiției privind aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a legii, în sensul cărora acțiunea de față este scutită de plata taxei de timbru.

Recursul nu este întemeiat, urmând a fi respins în raport de cele ce urmează: Este exact că potrivit art. 15 lit. r din Legea nr.146/1997 sunt scutite de taxe judiciare de timbru acțiunile și cererile, inclusiv cele pentru exercitarea căilor de atac, referitoare la cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate de stat sau de alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, precum și cererile accesorii și incidente. În același sens și cu o redactare identică sunt și prevederile art. 24 lit. r din Normele nr. 740/c/1999 ale Ministerului Justiției. Din textele redate rezultă că sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru cererile introduse de proprietari sau succesorii acestora pentru restituirea unei anumite categorii de imobile, precum și cererile accesorii și încheierile acestor acțiuni în restituire.

În speță, instanțele nu au fost investite cu o acțiune în restituire sau o cerere accesorie și incidentă acesteia, ci cu o acțiune în despăgubire, ce excede cadrul juridic menționat. Ca atare, este în afara criticii decizia recurată, prin care s-a stabilit că acțiunea de față este supusă taxelor legale de timbru, neîncadrându-se în cazurile de excepție prevăzute de lege. De altfel, taxa de timbru solicitată de Curtea de Apel București rămâne bine stabilită, întrucât contestația formulată de cei în cauză în condițiile O.U.G.nr.

13/2001 a fost respinsă prin decizia nr. 108 din 25 februarie 2002 a Direcției Generale a Finanțelor Publice a Municipiului București – Serviciul de soluționare a contestațiilor, în temeiul art. 4 și 9 din Ordonanța menționată, avându-se în vedere că s-a uzat de calea de contestare cu depășirea termenului legal de 15 zile, de la data comunicării cuantumului sumei datorate, ce s-a apreciat a fi corespunzătoare încheierii de stabilire a taxei de timbru, la care s-a făcut referire. Așa fiind, recursul de față urmează a fi respins ca nefondat, fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamanții C.I.C.și M.H.D.împotriva deciziei nr.117/A din 5 martie 2002 a Curții de Apel București – secția a III – a civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 februarie 2003.