ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 198/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr.163 din 2 iunie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea formulată de reclamantul M.A. în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Harghita, a admis cererea acestuia, a constatat că pentru perioada 2 decembrie 1953 – 3 noiembrie 1956 sunt îndeplinite condițiile cerute de art.1 din Legea nr.309/2002, pârâta fiind obligată să-i acorde drepturile legale începând cu 1 septembrie 2002. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele: Referitor la excepția tardivității depunerii contestației, a apreciat că reclamantul a fost împiedicat să se adreseze în termenul legal datorită condițiilor și intemperiilor iernii și izolării domiciliului său.

Pe fond, a apreciat că perioada 2 decembrie 1953 – 3 noiembrie 1956, în care reclamantul a efectuat stagiul militar în cadrul U.M. 04689 Iași, se încadrează în prevederile art.1 din Legea nr.309/2002, acesta fiind îndreptățit să primească drepturile acordate de acest act normativ. Împotriva acestei soluții a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Harghita care a susținut că instanța de fond a reținut în mod greșit că U.M. 04689 Iași ar fi făcut parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii, așa cum cer prevederile art.1 din Legea nr. 309/2002. Recursul este întemeiat. În cauză este necontestat că intimatul-reclamant a efectuat stagiul militar, în perioada arătată, în cadrul U.M. 04689 Iași, în copia xeroxată a livretului militar făcându-se mențiunea „mână de lucru” și faptul că s-a liberat cu gradul de soldat.

Dar, potrivit prevederilor art.1 din Legea nr.309/2002, beneficiază de prevederile acestei legi persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în perioada 1950 – 1961. În raport cu aceste prevederi, hotărârea instanței de fond este lipsită de temei legal, din moment ce, din probele pe care le-a administrat în cauză, nu a rezultat că intimatul-reclamant a efectuat stagiul militar în detașamente de muncă și, cu atât mai puțin că acestea ar fi făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, așa cum cer în mod expres prevederile legale invocate mai sus. Pe de altă parte, instanța de fond nu a cercetat în nici un mod împrejurările reținute ca fiind mai presus de voința intimatului-reclamant, drept temei pentru aplicarea prevederilor art.103 alin.1 teza a II-a C.proc.civ.

Or, potrivit prevederilor art.129 C.proc.civ., era datoare să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest sens, era necesar să ceară relații de la Ministerul Apărării Naționale, Arhivele Militare, Arhivele Naționale pentru a stabili cu certitudine că intimatul-reclamant a efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de muncă și nu în cadrul unor unități militare, iar acele detașamente de muncă au făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, cum cer expres dispozițiile art.1 din Legea nr.309/2002.

Pentru soluționarea legală și temeinică a excepției tardivității, era necesar ca instanța să verifice dacă, în perioada următoare datei de 21 februarie 2003, când intimatul-reclamant a primit hotărârea comunicată de Casa Județeană de Pensii, așa cum precizează expres în contestația adresată instanței, localitatea de domiciliu a fost izolată datorită intemperiilor iernii, iar serviciul de poștă nu a funcționat, etc. și, totodată, să observe că în hotărârea atacată este prevăzută calea de atac, termenul și instanța căreia trebuia să i se adreseze. Astfel fiind, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată, iar cauza va fi trimisă pentru rejudecare potrivit îndrumărilor date mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Harghita împotriva sentinței nr.163 din 2 iunie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de contencios administrativ. Casează sentința atacată și trimite cauza aceleiași instanțe, spre rejudecare. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2004.