ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 198/2004
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 198/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
sentința civilă nr.163 din 2 iunie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția
comercială și de contencios administrativ a admis acțiunea formulată de
reclamantul M.A. în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Harghita, a
admis cererea acestuia, a constatat că pentru perioada 2 decembrie 1953 – 3
noiembrie 1956 sunt îndeplinite condițiile cerute de art.1 din Legea
nr.309/2002, pârâta fiind obligată să-i acorde drepturile legale începând cu 1
septembrie 2002.
Pentru
a pronunța această soluție, Curtea de apel a reținut, în esență, următoarele:
Referitor
la excepția tardivității depunerii contestației, a apreciat că reclamantul a
fost împiedicat să se adreseze în termenul legal datorită condițiilor și intemperiilor
iernii și izolării domiciliului său.
Pe
fond, a apreciat că perioada 2 decembrie 1953 – 3 noiembrie 1956, în care
reclamantul a efectuat stagiul militar în cadrul U.M. 04689 Iași, se încadrează
în prevederile art.1 din Legea nr.309/2002, acesta fiind îndreptățit să
primească drepturile acordate de acest act normativ.
Împotriva
acestei soluții a formulat recurs Casa Județeană de Pensii Harghita care a
susținut că instanța de fond a reținut în mod greșit că U.M. 04689 Iași ar fi
făcut parte din Direcția Generală a Serviciului Muncii, așa cum cer prevederile
art.1 din Legea nr. 309/2002.
Recursul
este întemeiat.
În
cauză este necontestat că intimatul-reclamant a efectuat stagiul militar, în
perioada arătată, în cadrul U.M. 04689 Iași, în copia xeroxată a livretului
militar făcându-se mențiunea „mână de lucru” și faptul că s-a liberat cu gradul
de soldat.
Dar,
potrivit prevederilor art.1 din Legea nr.309/2002, beneficiază de prevederile
acestei legi persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în
detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, în
perioada 1950 – 1961.
În
raport cu aceste prevederi, hotărârea instanței de fond este lipsită de temei
legal, din moment ce, din probele pe care le-a administrat în cauză, nu a
rezultat că intimatul-reclamant a efectuat stagiul militar în detașamente de
muncă și, cu atât mai puțin că acestea ar fi făcut parte din cadrul Direcției
Generale a Serviciului Muncii, așa cum cer în mod expres prevederile legale
invocate mai sus.
Pe
de altă parte, instanța de fond nu a cercetat în nici un mod împrejurările
reținute ca fiind mai presus de voința intimatului-reclamant, drept temei
pentru aplicarea prevederilor art.103 alin.1 teza a II-a C.proc.civ.
Or,
potrivit prevederilor art.129 C.proc.civ., era datoare să stăruie, prin toate
mijloacele legale, pentru aflarea adevărului, pe baza stabilirii faptelor și
prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice
și legale.
În
acest sens, era necesar să ceară relații de la Ministerul Apărării Naționale,
Arhivele Militare, Arhivele Naționale pentru a stabili cu certitudine că
intimatul-reclamant a efectuat stagiul militar în cadrul unor detașamente de
muncă și nu în cadrul unor unități militare, iar acele detașamente de muncă au
făcut parte din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii, cum cer expres
dispozițiile art.1 din Legea nr.309/2002.
Pentru
soluționarea legală și temeinică a excepției tardivității, era necesar ca
instanța să verifice dacă, în perioada următoare datei de 21 februarie 2003,
când intimatul-reclamant a primit hotărârea comunicată de Casa Județeană de
Pensii, așa cum precizează expres în contestația adresată instanței,
localitatea de domiciliu a fost izolată datorită intemperiilor iernii, iar
serviciul de poștă nu a funcționat, etc. și, totodată, să observe că în
hotărârea atacată este prevăzută calea de atac, termenul și instanța căreia
trebuia să i se adreseze.
Astfel
fiind, recursul va fi admis, sentința atacată va fi casată, iar cauza va fi
trimisă pentru rejudecare potrivit îndrumărilor date mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite
recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Harghita împotriva sentinței
nr.163 din 2 iunie 2003 a Curții de Apel Târgu-Mureș, secția comercială și de
contencios administrativ.
Casează
sentința atacată și trimite cauza aceleiași instanțe, spre rejudecare.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 22 ianuarie 2004.