ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1060/2003

S-a procedat la examinarea recursurilor declarate de reclamantul E.R.V.si de parata SC R.SA P. impotriva deciziei civile nr. 48/Apel pronuntate de Curtea de Apel Brasov - Sectia civila la 28 iunie 2002. La apelul nominal s-au prezentat recurentul-reclamant E. R.V. si intimatul-reclamant O.T.J., ambii reprezentati de doamna avocat G.S.precum si recurentul-parat SC R.SA P. reprezentat de domnul avocat M.I., lipsind intimatii parati RA APPS - Sucursala P., DGFP Brasov precum si ORASUL P. citat prin primarul orasului. Procedura legal indeplinita.

S-a facut referatul cauzei de catre magistratul asistent mentionandu-se ca in dosar au fost depuse concluzii scrise de catre RA APPS - Sucursala pentru Reprezentare si Protocol Sinaia, in calitate de succesoare a intimatei parate Sucursala pentru Reprezentare si Protocol P., al carei patrimoniu l-a preluat integral la 15 octombrie 2002. Neexistand chestiuni de natura a fi puse in discutie inaintea dezbaterilor asupra recursului, Curtea a constatat cauza in stare de judecata acordand cuvantul partilor prezente. Aparatoarea recurentului E.R.V.a pus concluzii de admitere a recursului pe care l-a declarat solicitand modificarea hotararilor pronuntate in cauza in sensul de a se constata ca si suprafata de teren mentionata in completarea de actiune a trecut fara titlu in proprietatea Statului Roman.

A mai sustinut ca, pe cale de consecinta, obligatia de restituire stabilita in sarcina paratei SC R.SA ca si dispozitiile referitoare la rectificarea cartii funciare ar urma sa fi extinse si in legatura cu aceasta suprafata de teren. Aparatorul recurentei SC R. SA P. a solicitat respingerea recursului declarat de E.R.V.si admiterea recursului declarat de catre partea pe care o reprezinta sustinand ca in speta se impune casarea deciziei recurate cu consecinta trimiterii cauzei la aceeasi instanta in vederea rejudecarii apelului. Avand cuvantul in replica aparatoarea reclamantilor E.R.V.si O.T.J. a solicitat ca recursul declarat de SC R.SA P. sa fie respins ca nefondat. Presedintele a declarat inchise dezbaterile privind recursurile declarate in cauza si asupra carora Curtea a ramas in pronuntare.

CURTEA, deliberand asupra recursurilor declarate de reclamantul E.R.V.si de parata SC R.SA P. impotriva deciziei civile nr. 48/Apel pronuntate de Curtea de Apel Brasov - Sectia civila la 28 iunie 2002, constata urmatoarele: Prin actiunea civila formulata la 20 octombrie 1999 si care a fost inregistrata initial pe rolul Judecatoriei Brasov cu numarul de dosar 15528/1999 reclamantii O.T.J.si E.R.V.au solicitat ca, prin hotararea ce urma a fi pronuntata sa se constate ca imobilul compus din “casa si teren in suprafata de 1021 mp” situat in orasul P., str. Nicolae Balcescu nr. 42 (fost str. N. Filipescu nr. 6) inscris in cartea funciara 16026 Brasov - nr. top. 13480/9 si in cartea funciara 16027 Brasov - nr. top.

13480/10 a fost preluat de catre Statul Roman desi acesta nu avea un titlu de proprietate legal constituit. Prin aceeasi actiune - formulata initial in contradictoriu cu paratii Statul Roman reprezentat de Consiliul Local P., Orasul P.

,  DIRECTIA  GENERALA A FINANTELOR PUBLICE (DGFP)

BRASOV si respectiv O.J.T. P. - s-a mai solicitat rectificarea cartii funciare in sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Roman si al intabularii dreptului de proprietate avut asupra aceluiasi bun de catre defunctul M.V.. Totodata, invocand calitatea lor de succesori in drepturi ai lui M.V., reclamantii au cerut ca paratii sa fie obligati sa le predea imobilul mentionat . Distinct de aceste cereri, dar in cadrul aceleiasi actiuni, O.T.J.si E.R.V.au solicitat sa se constate ca in anul 1947 pe terenul inscris in cartea funciara 16026 Brasov cu nr. top. 13480/9 si in cartea funciara nr. 16027 Brasov cu nr. top. 13480/13 a fost edificata de catre V.M. constructia denumita “Vila M.” Si in legatura cu aceasta constructie s-a cerut de catre reclamanti sa se dispuna inscrierea in cartea funciara pe numele autorului lor.

Prin incheierea pronuntata la 7 aprilie 2000 instanta astfel sesizata a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocate de S.C.”P.” SA , in calitatea sa de succesoare in drepturi a paratei “O.J.T. P.”. De asemenea prin incheierea de la 9 iunie 2000 s-a dispus, ca urmare a unei cereri formulate oral de reclamnti, citarea in cauza in calitate de parati a S .C. R. SA P. si a “S. R.P.” La 9 iunie 2000 reclamantii au depus in dosar o petitie intitulata “precizare de actiune” prin care au indicat ca titulatura corecta a celor doua parate era S.C. R.SA P. si respectiv REGIA AUTONOMA PENTRU ADMINISTRAREA PATRIMONIULUI PROTOCOLULUI DE STAT (RA APPS) -

SUCURSALA  DE  REPREZENTARE  P..

La acelasi termen instanta a dispus scoaterea din cauza a paratilor DGFP Brasov , CONSILIUL LOCAL P. si ORASUL P. reprezentat prin primar. Pe langa proba administrarea probei cu inscrisuri in cauza s-a dispus efectuarea unei expertize topografice si a unei expertize tehnice referitoare la terenul si constructia care formeaza obiectul litigiului. Intrucat potrivit expertizei tehnice valoarea terenului a fost stabilita la 1 189 839 248 lei, iar cea a constructiei la 1 650 827 000 lei, prin sentinta civila nr. 6065 din 18 mai 2001 Judecatoria Brasov a facut aplicarea art. 1 si art. 2 lit. b din C.proc.civ. declinand competenta de judecare a cauzei la Tribunalul Brasov. Ca urmare s-a format dosarul nr. 3789/2001 al Sectiei civile a Tribunalului Brasov, iar la 29 septembrie 2001 O.T.J.

si E.R.V.au formulat o noua “precizare de actiune aratand ca actiunea se impune a fi in continuare judecata si in contradictoriu cu ORASUL P. reprezentat prin Primar, parat care nu s-a prezentat in proces si nici nu si-a facut cunoscut in scris punctul de vedere referitor la cererile reclamantilor. In ceea ce le priveste pe celelalte parate este de mentionat ca RA APPS - Sucursala de reprezentare P. a invocat lipsa calitatii sale procesuale, iar SC R.SA a sustinut ca imobilul revendicat a fost preluat de STATUL ROMAN in baza unui titlu valabil solicitand respingerea actiunii ca nefondata.

Prin sentinta nr. 354 pronuntata la 9 noiembrie 2001 Sectia civila a Tribunalului Brasov a admis in parte actiunea civila astfel cum a fost precizata si a constatat ca “imobilul - teren , in suprafata de 1021 mp , situat in P., str. N. Balcescu 42” si “imobilul - constructie , neintabulat in cartea funciara , situat pe terenul mentionat” au fost preluate din patrimoniul autorului reclamantilor M.V. fara titlu. In consecinta s-a dispus rectificarea cartilor funciare in sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Roman si al inscrierii dreptului de proprietate initial. Prin aceesi sentinta a fost obligata parata SC R. SA P. sa predea reclamantilor in deplina proprietate si posesie imobilul mentionat si a fost admisa cererea reclamantilor referitoare la inscrierea constructiei in cartea funciara,.

fiind respinsa cererea avand ca obiect constatarea edificarii constructiei de catre defunctul V. M. Totodata paratii SC R.SA si ORASUL P. au fost obligati la plata catre reclamanti a sumei de 4 375 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, iar actiunea a fost respinsa fata de ceilalti parati ca urmare a admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratelor SC P. SA, RA APPS - Sucursala de reprezentare P. si DGFPCFS Brasov. Impotriva acestei sentinte au facut apel atat reclamantii O.T.J.

si E.R.V.cat si parata SC R. S A P., cauza fiind apoi inregistrata pe rolul Sectiei civile a Curtii de Apel Brasov cu numarul de dosar 392/Ap/ 2002 Prin decizia nr. 48/Apel pronuntata la 28 iunie 2002 instanta astfel sesizata a respins ca nefondat apelul facut de reclamanti si a anulat ca netimbrat apelul paratei SC R.SA P. Pentru a pronunta acesta decizie instanta de apel a retinut in esenta ca parata SC R.SA nu si-a indeplinit obligatia de plata a taxei judiciare de timbru prevazute de Legea nr. 146/1997 . S-a retinut in acelasi timp ca sunt nejustificate criticile formulate de reclamanti in sustinerea apelului lor subliniindu-se ca respingerea de catre prima instanta a actiunii in ceea ce priveste o diferenta de suprafata de teren neindicata in cererea introductiva s-a impus in raport cu caracterul inform al completarii de actiune avand acest obiect precum si fata de dispozitiile art. 111, 112 si 132 din C.proc.civ..

Au fost de asemenea inlaturate si criticile aduse solutiei de fond cat priveste respingerea cererii de revendicare fata de orașul Predeal reprezentat prin primar a relevandu-se ca acest parat nu exercita posesia asupra imobilului, avand calitate procesuala numai in legatura cu aspectele vizand inscrierile in cartea funciara. La 24 iulie 2002 si respectiv 29 iulie 2002 mai intai parata SC R.SA P. si apoi reclamantul E.R.V.au declarat recurs impotriva deciziei astfel pronuntate, cauza fiind ulterior inregistrata pe rolul Sectiei civile a Curtii Supreme de Justitie cu numarul de dosar 3577/2002. In motivarea recursului declarat de SC R.SA P. s-a sustinut in esenta ca masura anularii apelului declarat de aceasta parata contravine dispozitiilor legale aplicabile in materia timbrajului astfel incat decizia recurata intra sub incidenta art. 304 punctul 9 din C.proc.civ.

In sprijinul acestor asertiuni s-a afirmat ca, desi se refera expres doar la cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora pentru restituirea imobilelor preluate abuziv, scutirea de la plata taxei judiciare de timbru consacrata prin art. 15 alin. 1 lit. r din Legea nr. 146 /1997 opereaza in egala masura si in cazul cererilor, inclusiv a cailor de atac, promovate de catre celelalte parti. Dispozitiile art. 304 punctul 9 din C.proc.civ. au fost invocate ca temei legal si in sustinerea recursului declarat de reclamantul E.R.V.care a afirmat in esenta ca nesolutionarea de catre instante a completarii de actiune avand ca obiect o diferenta de suprafata de teren se bazeza pe o gresita interpretare si aplicare a prevederilor art. 112 si 132 din C.proc.civ.

In acest sens recurentul-reclamant a relevat pe de-o parte legitimitatea completarii de actiune in conditiile in care masuratorile efectuate de catre expertul desemnat de instanta evidentiasera ca suprafata terenului aflat in litigiu era de 1768 mp, iar nu de 1021 mp cum se ceruse prin actiune. Pe de alta parte s-a subliniat si imprejurarea ca paratii nu s-au opus respectivei completari de actiune pe care recurentul a calificat-o ca fiind facuta in “conditiile prevazute de art. 132 pct. 4 si ale art. 111 din C.proc.civ.”. Distinct de aceasta reclamantul E.R.V.a solicitat respingerea recursului declarat de parata SC R.SA P., cererile sale fiind integral sustinute si de intimatul-reclamant O. T.J.

In ceea ce o priveste intimata RA APPS - Sucursala pentru Reprezentare si Protocol Sinaia (in calitate de succesoare in drepturi a paratei initiale RA APPS - Sucursala de reprezentare P.) a depus in dosarul cauzei “concluzii scrise” prin care a solicitat mentinerea solutiei de constatare a lipsei calitatii sale procesuale pasive, solicitand prin prisma acestui considerent respingerea recursului declarat de reclamantul E.R. V. Ceilalti intimati-parati nu s-au prezentat in fata acestei Curti si nici nu si-au facut cunoscut in scris punctul de vedere referitor la recursurile declarate in cauza. Recursurile sunt nefondate. In acest sens Curtea retine ca, asa dupa cum s-a subliniat si in considerentele deciziei recurate, anularea apelului declarat de parata SC R.SA isi are un deplin temei in dispozitiile art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 data fiind neindeplinirea de catre acea parte a obligatiei de plata a taxei judiciare de timbru.

Este de observat astfel ca in materia analizata opereaza princpiul consacrat prin art. 1 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 conform caruia actiunile si cererile introduse la instantele judecatoresti sunt supuse taxei judiciare de timbru, singurele exceptii admise fiind cele prevazute de lege.

Astfel de exceptii au fost instituite atat prin legi speciale cat si prin Legea nr. 146/1997, din aceasta ultima categorie putand fi amintite cu titlu exemplificativ actiunile si cererile - inclusiv cele pentru exercitarea cailor de atac - referitoare la: · “obligatiile legale si contractuale de intretinere” (art. 15 lit. c din Legea 146/1997) · “sanctionarea contraventiilor” (art. 15 lit. i din Legea 146/1997) · “amenzile de orice fel” (art. 15 lit. m din Legea 146/1997) · “exercitarea drepturilor electorale” (art. 15 lit. n din Legea 146/1997) · “restituirea imobilelor preluate abuziv de stat sau de alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989” (art. 15 lit. r din Legea 146/1997).

Spre deosebire de celelate exemple enumerate, in cazul art. 15 lit. r textul legii se refera expres la titularii dreptului la actiune specificand ca scutirea opereaza in ceea ce priveste “cererile introduse de proprietari sau de succesorii acestora”. Neavand corespondent in cazul celorlalte categorii de scutiri amintite mai sus aceasta precizare suplimentara nu poate fi interpretata decat in sensul ca legiuitorul a avut in vedere o aplicabilitate restransa a facilitatii instituite prin art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997. Asa fiind si tinand totodata seama ca, prin natura lor, exceptiile sunt de de stricta interpretare, urmeaza a se conchide ca scutirea de plata taxei judiciare de timbru nu opereaza in cazul cererilor sau a cailor de atac formulate de alte parti decat fostii proprietari sau de succesorii acestora.

Aceasta concluzie se impune cu atat mai mult cu cat respectiva scutire a fost, in mod vadit, conceputa ca o modalitate de a facilita accesul in justitie unor persoane care se plang impotriva unor abuzuri extreme savarsite de autoritatile statale in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1998, neexistand deci nici o ratiune ca efectele acestei masuri sa fie extinse in favoarea celor care, fie si indirect, sunt beneficiarii acelor abuzuri. In fine trebuie observata lipsa de concludenta a argumentului potrivit caruia taxele judiciare de timbru platite de catre partile care nu beneficiaza de aceasta scutire s-ar putea regasi in cele din urma in cuantumul cheltuielior de judecata datorate de reclamanti.

In acest sens Curtea are in vedere ca potrivit art. 274 din C.proc.civ. respectivele cheltuieli sunt datorate numai de partile care cad in pretentii adica de partile care se afla in culpa procesuala, intr-o asemenea situatie putandu-se gasi de exemplu si reclamantii care formuleza actiuni nefondate ori inadmisibile. Nu exista insa nici un temei pentru a se considera ca scutirea fiscala consacrata prin art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997 ar fi fost instituita si in favoarea clor car promoveaza asemenea actiuni. Prin urmare criticile recurentei SC R.SA referitoare la incalcarea ori gresita aplicare a dispozitiilor legale anaizate sunt nefondate, in speta negasindu-si incidenta prevederile art. 304 punctul 9 din C.proc.civ..

O concluzie similara se impune si in legatura cu criticile invocate in sustinerea recursului sau de catre reclamantul E.R.V. In acest sens Curtea are in vedere ca la fila 204 din dosarul initial de fond care a figurat pe rolul Judecatoriei Brasov cu numarul 15528/1999 se afla depusa o petitie olografa intitulata “completare de actiune”, intocmita in numele reclamantilor de aparatoarea acestora si prin care se solicita sa se constate: “ca intreaga suprafata ocupata de imobilul casa si teren este de 1768 mp asa cum rezulta din Raportul de expertiza tehnica topografica intocmit de exp. P. R.”. Pe respectiva petitie nu se afla aplicata nici o viza de primire astfel incat nu se poate stabili cu certitudine cand si in ce conditii a fost depusa in dosarul cauzei.

In aceeasi ordine de idei este de observat ca in partea introductiva a sentintei civile nr. 6065 din 18 mai 2001 pronuntate in acelasi dosar se atesta ca, la termenul respectiv, ar fi fost depusa o “precizare de actiune”, iar nu o “completare de actiune” asa cum este intitulata petitia mai sus amintita. Pe de alta parte nici in sentinta citata - prin care s-a dispus declinarea competentei - si nici in dosarul nr. 3789/2001 al Tribunalului Brasov format in urma acestei declinari nu exista mentiuni care sa ateste ca in speta ar fi fost indeplinite cerintele art. 96, 112 si 113 din C.proc.civ. in sensul comunicarii catre celelalte parti a “completarii” sau “precizarii” de actiune. Asa fiind este irelevanta asertiunea recurentului reclamant potrivit careia nu ar fi existat obiectiuni ale celorlalte parti din proces fata de respectiva completare/precizarea de actiune.

Pe deplin justificate sunt si observatiile instantei de apel ca extinderea pana la 1768 mp a suprafetei de teren ce formeaza obiectul litigiului - ceea ce reprezinta o majorare de peste 70% fata de suprafata de 1021 mp indicata in actiunea introductiva - nu putea fi in mod eficient operata sub aspect procedural fara o motivare adecvata si mai cu seama fara o identificare corespunzatoare a diferentei avute in vedere de reclamanti. O astfel de identificare s-ar fi impus cu atat mai mult cu cat in considerentele sentintei civile nr.354/S din 9 noiembrie 2001 s-a retinut ca acea diferenta a fost evidentiata de catre expertul topograf in urma masurarii unui alt teren decat cel care a format obiectul actiunii.

Distinct de acest aspect in motivarea deciziei recurate s-a retinut in mod justificat si faptul ca precizarea/completarea de actiune tinde la eludarea prevederilor art. 111 teza II din C.proc.civ., intrucat reclamantii solicita sa se constate dreptul lor asupra suprafetei extinse de teren desi au la dispozitie o actiune in realizarea dreptului de proprietate invocat. Prin urmare sunt nefondate criticile recurentului-reclamant referitoare la o pretinsa incalcare de catre instanta de apel a prevederilor art. 111 si 132 punctul 4 din C.proc.civ.. In consecinta Curtea retine ca, nici din acest punct de vedere, in speta nu isi gasesc incidenta prevederile art. 304 din C.proc.civ. urmand deci a face aplicarea in cauza a art. 312 alin. 1 din acelasi cod in sensul respingerii recursurilor declarate in cauza.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursurile declarate de reclamantul E.R.V.si de parata SC R.SA P. impotriva deciziei civile nr. 48/Ap din 28 iunie 2002 a Curtii de Apel Brasov - Sectia civila, ca nefondate. Irevocabila. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 martie 2003.