ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1060/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1060/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a procedat la examinarea
recursurilor declarate de reclamantul E.R.V.si de parata SC R.SA P.
impotriva deciziei civile nr. 48/Apel pronuntate de Curtea de Apel
Brasov
- Sectia civila la 28 iunie 2002.
La apelul nominal s-au prezentat
recurentul-reclamant E. R.V. si intimatul-reclamant O.T.J., ambii
reprezentati de doamna avocat G.S.precum si recurentul-parat SC R.SA P.
reprezentat de domnul avocat M.I., lipsind intimatii parati RA APPS - Sucursala
P., DGFP Brasov precum si ORASUL P. citat prin primarul orasului.
Procedura legal indeplinita.
S-a facut referatul cauzei de catre
magistratul asistent mentionandu-se ca in dosar au fost depuse concluzii
scrise de catre RA APPS - Sucursala pentru Reprezentare si Protocol Sinaia, in
calitate de succesoare a intimatei parate Sucursala pentru Reprezentare si
Protocol P., al carei patrimoniu l-a preluat integral la 15 octombrie 2002.
Neexistand chestiuni de natura a fi
puse in discutie inaintea dezbaterilor asupra recursului, Curtea a constatat
cauza in stare de judecata acordand cuvantul partilor prezente.
Aparatoarea recurentului E.R.V.a pus
concluzii de admitere a recursului pe care l-a declarat solicitand
modificarea hotararilor pronuntate in cauza in sensul de a se constata ca si
suprafata de teren mentionata in completarea de actiune a trecut fara titlu in
proprietatea
Statului Roman.
A mai sustinut ca, pe cale de
consecinta, obligatia de restituire stabilita in sarcina paratei SC R.SA ca si
dispozitiile referitoare la rectificarea cartii funciare ar urma sa fi
extinse si in legatura cu aceasta suprafata de teren.
Aparatorul recurentei SC R. SA P. a
solicitat respingerea recursului declarat de E.R.V.si admiterea recursului
declarat de catre partea pe care o reprezinta sustinand ca in speta se impune
casarea deciziei recurate cu consecinta trimiterii cauzei la aceeasi instanta
in vederea rejudecarii apelului.
Avand cuvantul in replica aparatoarea
reclamantilor E.R.V.si O.T.J. a solicitat ca recursul declarat de SC R.SA P. sa
fie respins ca nefondat.
Presedintele a declarat inchise
dezbaterile privind recursurile declarate in cauza si asupra carora
Curtea a ramas in pronuntare.
CURTEA,
deliberand asupra recursurilor declarate de
reclamantul E.R.V.si de parata SC R.SA P. impotriva deciziei civile nr.
48/Apel pronuntate de Curtea de Apel
Brasov
-
Sectia civila la 28 iunie 2002, constata urmatoarele:
Prin actiunea civila formulata la
20 octombrie 1999 si care a fost inregistrata initial pe rolul Judecatoriei
Brasov cu numarul de dosar 15528/1999 reclamantii O.T.J.si E.R.V.au
solicitat ca, prin hotararea ce urma a fi pronuntata sa se constate ca
imobilul compus din “casa si teren in suprafata de 1021 mp” situat in orasul
P., str. Nicolae Balcescu nr. 42 (fost str.
N. Filipescu
nr. 6) inscris in cartea funciara 16026
Brasov
- nr. top. 13480/9 si in cartea funciara 16027
Brasov
- nr. top. 13480/10 a fost preluat de catre
Statul Roman
desi acesta nu avea un
titlu de proprietate legal constituit.
Prin aceeasi actiune - formulata initial
in contradictoriu cu paratii
Statul
Roman
reprezentat de
Consiliul
Local P., Orasul P.
, DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE (DGFP)
BRASOV si respectiv O.J.T. P. - s-a mai solicitat rectificarea cartii
funciare in sensul radierii dreptului de proprietate al
Statului Roman
si al intabularii dreptului de proprietate
avut asupra aceluiasi bun de catre defunctul M.V..
Totodata, invocand calitatea lor de
succesori in drepturi ai lui M.V., reclamantii au cerut ca paratii sa fie
obligati sa le predea imobilul mentionat .
Distinct de aceste cereri, dar in
cadrul aceleiasi actiuni, O.T.J.si E.R.V.au solicitat sa se constate ca in
anul 1947 pe terenul inscris in cartea funciara 16026 Brasov cu nr. top. 13480/9
si in cartea funciara nr. 16027
Brasov
cu
nr. top. 13480/13 a fost edificata de catre V.M. constructia denumita “Vila
M.”
Si in legatura cu aceasta constructie s-a
cerut de catre reclamanti sa se dispuna inscrierea in cartea funciara pe
numele autorului lor.
Prin incheierea pronuntata la 7 aprilie
2000 instanta astfel sesizata a admis exceptia lipsei calitatii procesuale
pasive invocate de S.C.”P.” SA , in calitatea sa de succesoare in drepturi a
paratei “O.J.T. P.”.
De asemenea prin incheierea de la 9 iunie 2000 s-a
dispus, ca urmare a unei cereri formulate oral de reclamnti, citarea in cauza
in calitate de parati a S .C. R. SA P. si a “S. R.P.”
La 9 iunie 2000 reclamantii au depus in dosar o
petitie intitulata “precizare de actiune” prin care au indicat ca titulatura
corecta a celor doua parate era S.C. R.SA P. si respectiv REGIA AUTONOMA
PENTRU ADMINISTRAREA PATRIMONIULUI PROTOCOLULUI DE STAT (RA APPS) -
SUCURSALA DE REPREZENTARE P..
La acelasi termen instanta a dispus scoaterea din
cauza a paratilor DGFP
Brasov
, CONSILIUL LOCAL P. si ORASUL P. reprezentat
prin primar.
Pe langa proba administrarea probei cu inscrisuri in
cauza s-a dispus efectuarea unei expertize topografice si a unei expertize
tehnice referitoare la terenul si constructia care formeaza obiectul
litigiului.
Intrucat potrivit expertizei tehnice valoarea
terenului a fost stabilita la 1 189 839 248 lei, iar cea a constructiei la
1 650 827 000 lei, prin sentinta civila nr. 6065 din 18 mai 2001 Judecatoria
Brasov
a facut aplicarea art. 1 si art. 2 lit. b din
C.proc.civ. declinand competenta de judecare a cauzei la Tribunalul Brasov.
Ca urmare s-a format dosarul nr. 3789/2001 al
Sectiei civile a Tribunalului Brasov, iar la 29 septembrie 2001 O.T.J. si
E.R.V.au formulat o noua “precizare de actiune aratand ca actiunea se impune a
fi in continuare judecata si in contradictoriu cu ORASUL P. reprezentat prin
Primar, parat care nu s-a prezentat in proces si nici nu si-a facut cunoscut
in scris punctul de vedere referitor la cererile reclamantilor.
In ceea ce le priveste pe celelalte parate este de
mentionat ca RA APPS - Sucursala de reprezentare P. a invocat lipsa calitatii
sale procesuale, iar SC R.SA a sustinut ca imobilul revendicat a fost preluat
de STATUL ROMAN in baza unui titlu valabil solicitand respingerea actiunii ca
nefondata.
Prin sentinta nr. 354 pronuntata la 9 noiembrie
2001 Sectia civila a Tribunalului Brasov a admis in parte actiunea civila
astfel cum a fost precizata si a constatat ca “imobilul - teren , in
suprafata de 1021 mp , situat in P., str. N. Balcescu 42” si “imobilul -
constructie , neintabulat in cartea funciara , situat pe terenul mentionat”
au fost preluate din patrimoniul autorului reclamantilor M.V. fara titlu.
In consecinta s-a dispus rectificarea
cartilor funciare in sensul radierii dreptului de proprietate al
Statului Roman
si al inscrierii
dreptului de proprietate initial.
Prin aceesi sentinta a fost obligata parata SC R. SA
P. sa predea reclamantilor in deplina proprietate si posesie imobilul
mentionat si a fost admisa cererea reclamantilor referitoare la inscrierea
constructiei in cartea funciara,. fiind respinsa cererea avand ca obiect
constatarea edificarii constructiei de catre defunctul V. M.
Totodata paratii SC R.SA si ORASUL P. au fost
obligati la plata catre reclamanti a sumei de 4 375 000 lei cu titlu de
cheltuieli de judecata, iar actiunea a fost respinsa fata de ceilalti parati
ca urmare a admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a paratelor
SC P. SA, RA APPS - Sucursala de reprezentare P. si DGFPCFS Brasov.
Impotriva acestei sentinte au facut apel atat
reclamantii O.T.J. si E.R.V.cat si parata SC R. S A P., cauza fiind apoi
inregistrata pe rolul Sectiei civile a Curtii de Apel Brasov cu numarul de
dosar 392/Ap/ 2002
Prin decizia nr. 48/Apel pronuntata la 28 iunie 2002
instanta astfel sesizata a respins ca nefondat apelul facut de reclamanti si a
anulat ca netimbrat apelul paratei SC R.SA P.
Pentru a pronunta acesta decizie instanta de apel a retinut
in esenta ca parata SC R.SA nu si-a indeplinit obligatia de plata a taxei
judiciare de timbru prevazute de Legea nr. 146/1997 .
S-a retinut in acelasi timp ca sunt nejustificate
criticile formulate de reclamanti in sustinerea apelului lor subliniindu-se ca
respingerea de catre prima instanta a actiunii in ceea ce priveste o
diferenta de suprafata de teren neindicata in cererea introductiva s-a impus
in raport cu caracterul inform al completarii de actiune avand acest obiect precum
si fata de dispozitiile art. 111, 112 si 132 din C.proc.civ..
Au fost de asemenea inlaturate si criticile aduse
solutiei de fond cat priveste respingerea cererii de revendicare fata de
orașul Predeal reprezentat prin primar a relevandu-se ca acest parat nu
exercita posesia asupra imobilului, avand calitate procesuala numai in legatura
cu aspectele vizand inscrierile in cartea funciara.
La 24 iulie 2002 si respectiv 29 iulie 2002 mai
intai parata SC R.SA P. si apoi reclamantul E.R.V.au declarat recurs
impotriva deciziei astfel pronuntate, cauza fiind ulterior inregistrata pe
rolul Sectiei civile a Curtii Supreme de Justitie cu numarul de dosar
3577/2002.
In motivarea recursului declarat de SC R.SA P.
s-a sustinut in esenta ca masura anularii apelului declarat de aceasta parata
contravine dispozitiilor legale aplicabile in materia timbrajului astfel incat
decizia recurata intra sub incidenta art. 304 punctul 9 din C.proc.civ.
In sprijinul acestor asertiuni s-a afirmat ca, desi
se refera expres doar la cererile introduse de proprietari sau de succesorii
acestora pentru restituirea imobilelor preluate abuziv, scutirea de la plata
taxei judiciare de timbru consacrata prin art. 15 alin. 1 lit. r din Legea nr.
146 /1997 opereaza in egala masura si in cazul cererilor, inclusiv a cailor de
atac, promovate de catre celelalte parti.
Dispozitiile art. 304 punctul 9 din C.proc.civ. au
fost invocate ca temei legal si in sustinerea recursului declarat de
reclamantul E.R.V.care a afirmat in esenta ca nesolutionarea de catre instante
a completarii de actiune avand ca obiect o diferenta de suprafata de teren se
bazeza pe o gresita interpretare si aplicare a prevederilor art. 112 si 132
din C.proc.civ.
In acest sens recurentul-reclamant a relevat pe
de-o parte legitimitatea completarii de actiune in conditiile in care
masuratorile efectuate de catre expertul desemnat de instanta evidentiasera
ca suprafata terenului aflat in litigiu era de 1768 mp, iar nu de 1021 mp cum
se ceruse prin actiune.
Pe de alta parte s-a subliniat si imprejurarea ca
paratii nu s-au opus respectivei completari de actiune pe care recurentul a
calificat-o ca fiind facuta in “conditiile prevazute de art. 132 pct. 4 si ale
art. 111 din C.proc.civ.”.
Distinct de aceasta reclamantul E.R.V.a solicitat
respingerea recursului declarat de parata SC R.SA P., cererile sale fiind
integral sustinute si de intimatul-reclamant O. T.J. In ceea ce o priveste intimata
RA APPS - Sucursala pentru Reprezentare si Protocol Sinaia (in calitate de
succesoare in drepturi a paratei initiale RA APPS - Sucursala de reprezentare
P.) a depus in dosarul cauzei “concluzii scrise” prin care a solicitat
mentinerea solutiei de constatare a lipsei calitatii sale procesuale pasive,
solicitand prin prisma acestui considerent respingerea recursului declarat de
reclamantul E.R. V.
Ceilalti intimati-parati nu s-au prezentat in
fata acestei Curti si nici nu si-au facut cunoscut in scris punctul de
vedere referitor la recursurile declarate in cauza.
Recursurile sunt nefondate.
In acest sens Curtea retine ca, asa dupa cum s-a
subliniat si in considerentele deciziei recurate, anularea apelului declarat
de parata SC R.SA isi are un deplin temei in dispozitiile art. 20 alin. 3 din
Legea nr. 146/1997 data fiind neindeplinirea de catre acea parte a obligatiei
de plata a taxei judiciare de timbru.
Este de observat astfel ca in materia analizata opereaza
princpiul consacrat prin art. 1 alin. 1 din Legea nr. 146/1997 conform
caruia actiunile si cererile introduse la instantele judecatoresti sunt
supuse taxei judiciare de timbru, singurele exceptii admise fiind cele
prevazute de lege.
Astfel de exceptii au fost instituite atat prin
legi speciale cat si prin Legea nr. 146/1997, din aceasta ultima categorie putand
fi amintite cu titlu exemplificativ actiunile si cererile - inclusiv cele
pentru exercitarea cailor de atac - referitoare la:
·
“obligatiile legale si contractuale de
intretinere” (art. 15 lit. c din Legea 146/1997)
·
“sanctionarea contraventiilor” (art. 15
lit. i din Legea 146/1997)
·
“amenzile de orice fel” (art. 15 lit. m
din Legea 146/1997)
·
“exercitarea drepturilor electorale”
(art. 15 lit. n din Legea 146/1997)
·
“restituirea imobilelor preluate abuziv
de stat sau de alte persoane juridice in perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie
1989” (art. 15 lit. r din Legea 146/1997).
Spre deosebire de celelate exemple enumerate, in
cazul art. 15 lit. r textul legii se refera expres la titularii dreptului la
actiune specificand ca scutirea opereaza in ceea ce priveste “cererile
introduse de proprietari sau de succesorii acestora”.
Neavand corespondent in cazul celorlalte categorii
de scutiri amintite mai sus aceasta precizare suplimentara nu poate fi
interpretata decat in sensul ca legiuitorul a avut in vedere o aplicabilitate
restransa a facilitatii instituite prin art. 15 lit. r din Legea nr. 146/1997.
Asa fiind si tinand totodata seama ca, prin natura
lor, exceptiile sunt de de stricta interpretare, urmeaza a se conchide ca
scutirea de plata taxei judiciare de timbru nu opereaza in cazul cererilor
sau a cailor de atac formulate de alte parti decat fostii proprietari sau de
succesorii acestora.
Aceasta concluzie se impune cu atat mai mult cu
cat respectiva scutire a fost, in mod vadit, conceputa ca o modalitate de a
facilita accesul in justitie unor persoane care se plang impotriva unor
abuzuri extreme savarsite de autoritatile statale in perioada 6 martie 1945 -
22 decembrie 1998, neexistand deci nici o ratiune ca efectele acestei masuri
sa fie extinse in favoarea celor care, fie si indirect, sunt beneficiarii
acelor abuzuri.
In fine trebuie observata lipsa de concludenta a
argumentului potrivit caruia taxele judiciare de timbru platite de catre
partile care nu beneficiaza de aceasta scutire s-ar putea regasi in cele din
urma in cuantumul cheltuielior de judecata datorate de reclamanti.
In acest sens Curtea are in vedere ca potrivit art. 274
din C.proc.civ. respectivele cheltuieli sunt datorate numai de partile care
cad in pretentii adica de partile care se afla in culpa procesuala, intr-o
asemenea situatie putandu-se gasi de exemplu si reclamantii care formuleza
actiuni nefondate ori inadmisibile.
Nu exista insa nici un temei pentru a se
considera ca scutirea fiscala consacrata prin art. 15 lit. r din Legea nr.
146/1997 ar fi fost instituita si in favoarea clor car promoveaza asemenea
actiuni.
Prin urmare criticile recurentei SC R.SA
referitoare la incalcarea ori gresita aplicare a dispozitiilor legale anaizate
sunt nefondate, in speta negasindu-si incidenta prevederile art. 304 punctul 9
din C.proc.civ..
O concluzie similara se impune si in legatura cu
criticile invocate in sustinerea recursului sau de catre reclamantul E.R.V.
In acest sens Curtea are in vedere ca la fila 204
din dosarul initial de fond care a figurat pe rolul Judecatoriei Brasov cu
numarul 15528/1999 se afla depusa o petitie olografa intitulata “completare
de actiune”, intocmita in numele reclamantilor de aparatoarea acestora si prin
care se solicita sa se constate:
“ca intreaga suprafata ocupata de
imobilul casa si teren este de 1768 mp asa cum rezulta din Raportul de
expertiza tehnica topografica intocmit de exp. P. R.”.
Pe respectiva petitie nu se afla aplicata nici o
viza de primire astfel incat nu se poate stabili cu certitudine cand si in ce
conditii a fost depusa in dosarul cauzei.
In aceeasi ordine de idei este de
observat ca in partea introductiva a sentintei civile nr. 6065 din 18 mai 2001
pronuntate in acelasi dosar se atesta ca, la termenul respectiv, ar fi fost
depusa o “precizare de actiune”, iar nu o “completare de actiune” asa cum este
intitulata petitia mai sus amintita.
Pe de alta parte nici in sentinta citata
- prin care s-a dispus declinarea competentei - si nici in dosarul nr.
3789/2001 al Tribunalului
Brasov
format in urma acestei declinari nu
exista mentiuni care sa ateste ca in speta ar fi fost indeplinite cerintele
art. 96, 112 si 113 din C.proc.civ. in sensul comunicarii catre celelalte
parti a “completarii” sau “precizarii” de actiune.
Asa fiind este irelevanta asertiunea
recurentului reclamant potrivit careia nu ar fi existat obiectiuni ale
celorlalte parti din proces fata de respectiva completare/precizarea de
actiune.
Pe deplin justificate sunt si
observatiile instantei de apel ca extinderea pana la 1768 mp a suprafetei
de teren ce formeaza obiectul litigiului - ceea ce reprezinta o majorare de
peste 70% fata de suprafata de 1021 mp indicata in actiunea introductiva - nu
putea fi in mod eficient operata sub aspect procedural fara o motivare adecvata
si mai cu seama fara o identificare corespunzatoare a diferentei avute in
vedere de reclamanti.
O astfel de identificare s-ar fi impus
cu atat mai mult cu cat in considerentele sentintei civile nr.354/S din 9
noiembrie 2001 s-a retinut ca acea diferenta a fost evidentiata de catre
expertul topograf in urma masurarii unui alt teren decat cel care a format
obiectul actiunii.
Distinct de acest aspect in motivarea
deciziei recurate s-a retinut in mod justificat si faptul ca
precizarea/completarea de actiune tinde la eludarea prevederilor art. 111
teza II din C.proc.civ., intrucat reclamantii solicita sa se constate dreptul
lor asupra suprafetei extinse de teren desi au la dispozitie o actiune in
realizarea dreptului de proprietate invocat.
Prin urmare sunt nefondate criticile
recurentului-reclamant referitoare la o pretinsa incalcare de catre instanta de
apel a prevederilor art. 111 si 132 punctul 4 din C.proc.civ..
In consecinta Curtea retine ca, nici din acest
punct de vedere, in speta nu isi gasesc incidenta prevederile art. 304 din
C.proc.civ. urmand deci a face aplicarea in cauza a art. 312 alin. 1 din
acelasi cod in sensul respingerii recursurilor declarate in cauza.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de reclamantul
E.R.V.si de parata SC R.SA P. impotriva deciziei civile nr. 48/Ap din 28
iunie 2002 a Curtii de Apel
Brasov
-
Sectia civila, ca nefondate.
Irevocabila.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi
18
martie 2003.