ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 834/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 834/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare recursul declarat de Societatea Națională de
Transport Feroviar de Călători CFR Călători București împotriva deciziei
nr.311 din 14 iunie 2002 a Curții de Conturi a României, Secția
jurisdicțională.
La apelul nominal s-au prezentat: recurenta Societatea Națională de Transport
Feroviar de Călători CFR Călători SA reprezentată de consilierul juridic,
lipsind intimații N. V. și Curtea de Conturi a României.
Procedura completă.
Consilierul juridic a solicitat admiterea recursului, anularea deciziei
nr.311 din 14 iunie 2002 a Curții de Conturi, Secția jurisdicțională și să se
constate că în cauză sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr.68/1999 și O.U.G.
nr.163/2000.
C
U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 10 septembrie 2002, la Secția jurisdicțională a
Curții de Conturi a României, S.N.T.F.C. CFR Călători SA București a declarat
recurs împotriva deciziei nr.311 din 14 iunie 2002, pronunțată de Secția
jurisdicțională a Curții de Conturi, solicitând casarea acesteia.
În motivarea recursului declarat, recurenta a susținut că referitor la
majorările de întârziere calculate, conform controlului Curții de Conturi
pentru plata cu întârziere a TVA-ului aferent lunilor noiembrie și decembrie
1998, neachitarea la termen a TVA s-a datorat neachitării la timp de la
bugetul statului a sumei de 1000 miliarde lei, reprezentând subvenție aprobată
pentru acoperirea diferențelor dintre costurile reale de transport și tarifele
stabilite cu avizul autorităților publice în trimestrul IV 1998.
A mai precizat recurenta că începând cu luna februarie 1999, S. N.T. F. C. CFR
Călători SA a înaintat lunar declarațiile privind obligațiile de plată la
bugetul de stat cu TVA de recuperat.
Recurenta a invocat O.U.G. nr.108 din 30 iunie 1999 pentru modificarea și
completarea O.U.G. nr.68/1999 privind stimularea plății obligațiilor față de
bugetul de stat, unde la pct.2 se precizează că „se scutesc de la plată și
majorările de întârziere datorate până la data de 30 aprilie 1999 și neplătite
până la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, pentru impozite și
taxe și alte venituri ale bugetului de stat, achitate până la data de 30
aprilie 1999.
Conform O.U.G. nr.163/2000 a mai precizat recurenta, întrucât potrivit acestui
act normativ „se scutesc de la plată și majorările de întârziere datorate și
neplătite până la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență,
aferente impozitelor, taxelor și altor venituri ale bugetului de
stat achitate până la aceeași dată, recurenta beneficiază de scutire de plata
majorărilor de întârziere așa cum au stabilit și organele fiscale prin actul de
control care a fost încheiat la 10 iulie 2002 la sediul societății.
Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție reține că prin decizia nr.311 din
14 iunie 2002 Secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursul
jurisdicțional declarat de S.N.T.F.C. CFR Călători SA București împotriva
sentinței nr.188 din 12 decembrie 2001 a Colegiului Jurisdicțional al
municipiului București. Recurenta a fost obligată la 50.000 lei cheltuieli
judiciare către stat.
Și
în fața Secției Jurisdicționale ca de altfel și în fața Colegiului
Jurisdicțional, recurenta a susținut aceleași motive ca și cele formulate
în recursul de față.
Astfel
a susținut că întârzierea în plata la termen a TVA s-a datorat
nealocării la timp de la bugetul statului a unei subvenții, ceea ce nu
constituie o apărare semnificativă, întrucât societatea trebuia să-și
organizeze activitatea să-și realizeze sursele necesare din care să
achite la timp TVA așa cum corect s-a reținut prin decizia atacată în cauză.
Datoriile
societății, respectiv plata TVA nu se pot plăti numai pe seama
alocațiilor de la buget, acesta putând fi cel mult un ajutor, dar nu o condiție
de exonerare pentru societate.
Cât
privește scutirea de plată a majorărilor de întârziere, în mod corect Secția
Jurisdicțională a Curții de Conturi a reținut că este o problemă legată de
executarea obligațiilor către bugetul statului, care nu intră în
competența instanțelor Curții de Conturi și care nu înlătură răspunderea pentru
întârzierea la plată a TVA.
Așa
fiind, întrucât motivele invocate de recurentă au fost analizate și corect
rezolvate atât de Colegiul Jurisdicțional al municipiului București, cât și de
Secția Jurisdicțională a Curții de Conturi, prin hotărârea atacată, recursul
declarat este neîntemeiat și va fi respins.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN
NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Societatea Națională de Transport Feroviar
de Călători CFR Călători București împotriva deciziei nr.311 din 14 iunie 2002
a Curții de Conturi a României, Secția jurisdicțională.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2003.