ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 834/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători București împotriva deciziei nr.311 din 14 iunie 2002 a Curții de Conturi a României, Secția jurisdicțională. La apelul nominal s-au prezentat: recurenta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători SA reprezentată de consilierul juridic, lipsind intimații N. V. și Curtea de Conturi a României. Procedura completă. Consilierul juridic a solicitat admiterea recursului, anularea deciziei nr.311 din 14 iunie 2002 a Curții de Conturi, Secția jurisdicțională și să se constate că în cauză sunt aplicabile dispozițiile O.U.G. nr.68/1999 și O.U.G. nr.163/2000. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 10 septembrie 2002, la Secția jurisdicțională a Curții de Conturi a României, S.N.T.F.C.

CFR Călători SA București a declarat recurs împotriva deciziei nr.311 din 14 iunie 2002, pronunțată de Secția jurisdicțională a Curții de Conturi, solicitând casarea acesteia. În motivarea recursului declarat, recurenta a susținut că referitor la majorările de întârziere calculate, conform controlului Curții de Conturi pentru plata cu întârziere a TVA-ului aferent lunilor noiembrie și decembrie 1998, neachitarea la termen a TVA s-a datorat neachitării la timp de la bugetul statului a sumei de 1000 miliarde lei, reprezentând subvenție aprobată pentru acoperirea diferențelor dintre costurile reale de transport și tarifele stabilite cu avizul autorităților publice în trimestrul IV 1998. A mai precizat recurenta că începând cu luna februarie 1999, S. N.T.

F. C. CFR Călători SA a înaintat lunar declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat cu TVA de recuperat. Recurenta a invocat O.U.G. nr.108 din 30 iunie 1999 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr.68/1999 privind stimularea plății obligațiilor față de bugetul de stat, unde la pct.2 se precizează că „se scutesc de la plată și majorările de întârziere datorate până la data de 30 aprilie 1999 și neplătite până la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, pentru impozite și taxe și alte venituri ale bugetului de stat, achitate până la data de 30 aprilie 1999. Conform O.U.G.

nr.163/2000 a mai precizat recurenta, întrucât potrivit acestui act normativ „se scutesc de la plată și majorările de întârziere datorate și neplătite până la data intrării în vigoare a ordonanței de urgență, aferente impozitelor, taxelor și altor venituri ale bugetului de stat achitate până la aceeași dată, recurenta beneficiază de scutire de plata majorărilor de întârziere așa cum au stabilit și organele fiscale prin actul de control care a fost încheiat la 10 iulie 2002 la sediul societății. Din actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție reține că prin decizia nr.311 din 14 iunie 2002 Secția jurisdicțională a Curții de Conturi a respins recursul jurisdicțional declarat de S.N.T.F.C. CFR Călători SA București împotriva sentinței nr.188 din 12 decembrie 2001 a Colegiului Jurisdicțional al municipiului București.

Recurenta a fost obligată la 50.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Și în fața Secției Jurisdicționale ca de altfel și în fața Colegiului Jurisdicțional, recurenta a susținut aceleași motive ca și cele formulate în recursul de față. Astfel a susținut că întârzierea în plata la termen a TVA s-a datorat nealocării la timp de la bugetul statului a unei subvenții, ceea ce nu constituie o apărare semnificativă, întrucât societatea trebuia să-și organizeze activitatea să-și realizeze sursele necesare din care să achite la timp TVA așa cum corect s-a reținut prin decizia atacată în cauză. Datoriile societății, respectiv plata TVA nu se pot plăti numai pe seama alocațiilor de la buget, acesta putând fi cel mult un ajutor, dar nu o condiție de exonerare pentru societate.

Cât privește scutirea de plată a majorărilor de întârziere, în mod corect Secția Jurisdicțională a Curții de Conturi a reținut că este o problemă legată de executarea obligațiilor către bugetul statului, care nu intră în competența instanțelor Curții de Conturi și care nu înlătură răspunderea pentru întârzierea la plată a TVA. Așa fiind, întrucât motivele invocate de recurentă au fost analizate și corect rezolvate atât de Colegiul Jurisdicțional al municipiului București, cât și de Secția Jurisdicțională a Curții de Conturi, prin hotărârea atacată, recursul declarat este neîntemeiat și va fi respins. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători CFR Călători București împotriva deciziei nr.311 din 14 iunie 2002 a Curții de Conturi a României, Secția jurisdicțională. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 februarie 2003.