ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 348/2003

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 348/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 12

martie 2001, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ,

reclamantul A.C. a solicitat anularea Ordinului nr. 70 din 2 februarie 2001 și

a Ordinului nr. 119 din 13 februarie 2001, ambele emise de ministrul administrației

publice, reîncadrarea sa în funcția publică de execuție de auditor categoria A,

clasa I, gradul 1, plata drepturilor salariale, daune morale, în sumă de 995

milioane lei și cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul

arată că prin Ordinul nr. 645 din 21 iulie 1999 al Secretarului general al

Guvernului, a fost numit în funcția de consultant la Departamentul pentru

Administrație Publică Locală și că prin O.U.G. nr. 207/1999, s-a înființat

Ministerul Funcției Publice, prin reorganizarea Departamentului pentru

Administrație Publică Locală și a Departamentului pentru Reforma Administrației

Publice Centrale, personalul acestor departamente fiind transferat în interesul

serviciului, la ministerul nou creat.

Mai arată că prin Ordinul nr.286 din

31 iulie 2000, a fost numit funcționar public, în funcția de auditor clasa I,

gradul 1, categoria A, că prin O.U.G. nr. 291/2000 s-a înființat Ministerul

Administrației Publice, prin preluarea atribuțiilor Ministerului Funcției

Publice și că prin H.G. nr. 8/2001 s-a prevăzut ca personalul preluat de la

fostul minister, precum și de la alte ministere sau organe centrale, să fie

considerat transferat în interesul serviciului, numai după susținerea și

primovarea unor teste cu caracter strict profesional.

Menționează că în baza acestei

hotărâri, ministrul administrației publice a emis Ordinul nr. 70 din 2

februarie 2001, privind organizarea și desfășurarea testului profesional, ordin

pe care îl consideră ca fiind nelegal, deoarece încalcă prevederile art. 13 și

art. 22 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, ale art. 1 din Legea nr. 30/1990 și

ale pct. 4 și 5 din Anexa nr. 12 la H.G. nr. 281/1993.

Susține că ordinul nu este

contrasemnat de compartimentul juridic, că prin H.G. nr. 8/2001 s-a stabilit

preluarea de către ministerul nou înființat, a atribuțiilor fostului minister,

că ordinul nr. 70 nu are obiect, în perioada stabilită pentru desfășurarea

testului profesional, Ministerul Funcției Publice nemaiexistând și că din

comisia de testare au făcut parte și secretari de stat, fiind astfel o comisie

politică, nu profesională.

Susține și că rezultat testului s-a

afișat cu o întârziere de două zile, că a contestat rezultatul testului,

primind răspuns că i s-a respins contestația, dar nu i s-au prezentat

procesul-verbal și lucrarea cu notele acordate de fiecare membru al comisiei.

Consideră că și Ordinul nr.

119/2001, prin care a fost eliberat din funcția publică de auditor, este

abuziv, netemeinic și nelegal, fiind antedatat, nu a fost contrasemnat de

compartimentul juridic, s-a emis cu nerespectarea prevederilor art. 92 și 34

din Legea nr. 188/1999, ale art. 10 și 11 din Legea nr. 54/1991, cu privire la

sindicate și ale Convențiilor Organizației Internaționale a Muncii.

Acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată, prin sentința civilă nr. 1067 din 29 august 2001, instanța

reținând că H.G. nr. 8/2001 nu încalcă dispozițiile Constituției, că

prevederile art. 23 din hotărâre sunt aplicabile în cauză, nu ale Legii nr.

1/1970 și că nu este culpa pârâților că reclamantul nu a trecut testul

profesional.

Mai reține că Ordinul nr. 70/2001

este legal, că în cauză sunt aplicabile atât dispozițiile Legii nr. 188/1999,

cât și ale Legii nr. 30/1990 și că reclamantul a luat cunoștință de conținutul

ordinului și s-a prezentat la test.

Reține că nici Ordinul nr. 119/2001

nu poate fi anulat, pentru că prin nepromovarea testului profesional,

reclamantului i-au încetat raporturile de serviciu, iar susținerea acestuia că

măsura testării a avut un caracter politic prin modul de constituire al comisiei,

excede controlului instanței.

Consideră că reclamantul n-a făcut

dovada incapacității de muncă existentă la data emiterii Ordinului nr.

119/2001, adeverința medicală fiindu-i eliberată în timpul procesului, iar

reclamantul participând în perioada 5 – 10 februarie la testarea profesională

și nu a depus nici o dovadă, în sensul că este secretarul general al

Sindicatului Funcționarilor Publici din România.

Reclamantul a declarat recurs

împotriva încheierilor din 5 iunie 2001, 12 iunie 2001 și 26 iunie 2001, ca și

împotriva sentinței, criticându-le pentru nelegalitate și netemeinicie.

Susține că instanța a reținut greșit

legalitatea Ordinului nr. 70/2001, cu toate că organizarea testului a fost

nelegală, cu încălcarea prevederilor art. 91 alin. (2) din Legea nr. 188/1999,

deoarece aceste dispoziții au o forță juridică superioară, față de art. 23

alin. (1) din H.G. nr. 8/2001, care reglementează instituția testului

profesional, prin nerespectarea prevederilor acestei legi.

Mai susține că Legea nr. 188/1999

prevede organizarea concursului, numai cu ocazia intrării în Corpul

Funcționarilor Publici, dar el era deja funcționar public și chiar dacă s-ar

presupune că i-au încetat raporturile de serviciu cu Ministerul Funcției

Publice, la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 291/2000, trebuia să i se ofere un

post, prin transfer, la ministerul nou înființat.

Consideră că s-a respins greșit

cererea prin care a solicitat trimiterea dosarului la Curtea Constituțională,

pentru constatarea neconstituționalității art. 12 din O.U.G. nr. 291/2000,

contrar prevederilor Legii nr. 47/1992.

Menționează că neîntemeiat i s-a

respins cererea de administrare a probei cu extrase din ziare și că nu s-a avut

în vedere că Ministerul Administrației Publice este continuatorul în drepturi

și obligații al Ministerului Funcției Publice și din acest motiv a devenit

angajatul Ministerului Administrației Publice, de la care, de altfel, a primit

salariu timp de 2 luni și care a emis ordinul de încetare a raporturilor de

serviciu.

Arată că testul profesional s-a

organizat ilegal, fără ca Ordinul nr. 70/2001 să fie publicat, iar testul a

avut loc la 3 zile de la data emiterii ordinului, cu o bibliografie neclară,

nota obținută fiind rezultatul hazardului și al aprecierii făcută numai de un

membru al comisiei, din cei 6 membri numiți pe criterii politice.

Mai arată că ordinul de încetare a

raporturilor de serviciu este ilegal, pentru că s-a emis de Ministerul

Administrației Publice, cu o motivare contradictorie și că acest ordin i-a

provocat daune morale, urmare a faptului că i s-a refuzat de către Ministerul

Administrației Publice, eliberarea unei recomandări pentru a se putea angaja în

altă parte și din acest motiv este șomer.

Analizând motivele de recurs

invocate, în raport cu probele administrate în cauză și cu dispozițiile legale

aplicabile, Curtea reține următoarele:

Prin Ordinul nr. 645 din 21 iulie

1999 al Secretarului general al Guvernului s-a dispus încadrarea recurentului,

pe o perioadă nedeterminată, cu începere de la 20 iulie 1999, în funcția de

consultant la Departamentul pentru Administrație Publică Locală – Direcția

Control.

Prin O.U.G. nr. 207/1999 s-a

înființat și organizat Ministerul Funcției Publice, prin reorganizarea

Departamentului pentru Administrație Publică Locală și a Departamentului pentru

Reforma Administrației Publice Centrale, minister care a îndeplinit atribuțiile

celor două departamente și la care s-a transferat în interesul serviciului,

personalul încadrat la acestea. Recurentul este numit, prin Ordinul nr. 286 din

31 iulie 2000, în funcția publică de execuție de auditor clasa I, gradul 1,

categoria A.

În baza O.U.G. nr. 291/2000, privind

stabilirea de măsuri referitoare la organizarea și funcționarea unor ministere,

printre care și a Ministerului Administrației Publice, se emite H.G. nr.

8/2001, privind înființarea, organizarea și funcționarea Ministerului

Administrației Publice, care, în conformitate cu prevederile art. 5, preia

toate atribuțiile stabilite prin actele normative în vigoare, pentru Ministerul

Funcției Publice, precum și atribuțiile aferente activităților pe care le preia

de la alte autorități publice centrale, potrivit legii.

La 2 februarie 2001, ministrul

administrației publice emite Ordinul nr. 70, privind organizarea și

desfășurarea testului profesional, pentru personalul care se preia de la fostul

Minister al Funcției Publice, ordin prin care se stabilește ca în perioada 5 –

10 februarie 2001, să aibă loc testul profesional, în vederea stabilirii

personalului care se preia de la Ministerul Funcției Publice, test constând

într-o probă scrisă, ce poate fi completată cu un interviu și care poate fi

promovat, dacă media aritmetică a notelor acordate de către membrii Comisiei de

examinare, este cel puțin 7.

În ordin s-a prevăzut și tematica

testului profesional, ca și data anunțării rezultatelor, respectiv până la 12

februarie 2002 inclusiv, precum și posibilitatea contestării lor în termen de

24 de ore de la momentul cunoașterii rezultatelor.

Recurentul a susținut testul

profesional, la care a obținut nota 6,7, deci sub nota minimă, astfel că a fost

declarat nepromovat și din acest motiv s-a emis Ordinul nr. 119 din 13

februarie 2001 al ministrului administrației publice, prin care s-a dispus

încetarea raportului de serviciu al recurentului din funcția publică de execuție

de auditor clasa I, gradul I, categoria A, începând, cu 13februarie 2001, cu un

preaviz de 15 zile calendaristice.

În soluționarea prezentului recurs,

Curtea va avea în vedere dispozițiile Legii nr. 188/1999, privind Statutul

funcționarilor publici, act normativ cu o forță juridică superioară H.G. nr.

8/2001.

Unul dintre principiile care stau la

baza exercitării funcției publice, este stabilitatea funcționarului public,

prevăzută expres de art. 4 lit. d) din Legea nr. 188/1999.

Este de necontestat că recurentul a

fost numit ca funcționar public definitiv în funcția publică de execuție de

auditor clasa I, gradul 1, categoria A, la Direcția Audit Intern și Control

Financiar Preventiv din cadrul Ministerului Funcției Publice, începând cu 31

iulie 2000.

Prin H.G. nr. 8/2001, s-a dispus

înființarea, organizarea și funcționarea Ministerului Administrației Publice

care, conform prevederilor art. 5 alin. (1) din hotărâre, preia „toate

atribuțiile stabilite prin actele normative în vigoare, pentru Ministerul Funcției

Publice, precum și atribuțiile aferente activităților pe care le va prelua de

la alte autorități publice centrale, potrivit legii”.

De asemenea, prin art. 21 și 22 din

hotărâre, s-a prevăzut că Ministerul Administrației Publice devine titular al

contractelor și programelor de asistență internă și externă derulate de

Ministerul Funcției Publice și continuă derularea acestora, ca și faptul că

activitatea Ministerului Administrației Publice se va derula în limita

fondurilor stabilite în bugetul de stat pe anul 2000, pentru Ministerul

Funcției Publice.

Ministerul Administrsației Publice,

conform prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 291/2000, este organ de specialitate

al administrației publice centrale, care asigură realizarea Stategiei și

Programului de guvernare în domeniul administrației publice locale și

monitorizează elaborarea și aplicarea programelor de reformă de către ministere

și celelalte autorități publice centrale.

Din textele normative menționate se

poate desprinde concluzia că întreaga activitate a Ministerului Funcției

Publice a fost preluată de către Ministerul Administrației Publice.

În ce privește personalul

Ministerului Funcției Publice, în art. 23 alin. (1) din hotărâre, se

menționează că se preia de Ministerul Administrației Publice, în urma

susținerii și promovării unor teste cu caracter strict profesional, când se

consideră transferat în interesul serviciului.

Recurentul a contestat legalitatea

susținerii testului, considerând că această măsură este contrară dispozițiilor

Legii nr. 188/1999.

Acesta a dobândit anterior calitatea

de funcționar public definitiv, iar activitatea ministerului la care a lucrat,

a fost preluată în totalitate de către Ministerul Administrației Publice.

De altfel, după încetarea

activității Ministerului Funcției Publice, la 10 ianuarie 2001, personalul

acestui minister a continuat să desfășoare aceiași activitate în cadrul

Ministerului Administrației Publice.

Numai personalului care n-a promovat

testul profesional, i-au încetat raporturile de serviciu cu Ministerul

Administrației Publice, în baza ordinelor emise la 13 februarie 2001, de către

conducătorul acestui minister, celălalt personal continuând activitatea la

ministerul respectiv.

Deci, după încetarea activității

Ministerului Funcției Publice, recurentul a lucrat în continuare în cadrul

Ministerului Administrației Publice peste o lună, fiind salarizat de către

acesta, ceea ce poate duce la concluzia că a fost preluat, prin transfer în

interesul serviciului, de la ministerul a cărui activitate a încetat la 10

ianuarie 2001, la noul minister.

Trebuie reținut că recurentul era

deja atestat pe postul de funcționar public pe care-l ocupa și prin

transmiterea atribuțiilor la ministerul nou creat, inclusiv a postului pe care

acesta l-a deținut, nu se mai impunea supunerea sa unei noi testări la foarte

scurt timp după atestare, când i s-a verificat deja capacitatea profesională și

s-a apreciat că este conrespunzător în funcția deținută la acea dată.

Dar, măsura preluării prin transfer

condiționată de promovarea unui test profesional, apare ca un act ilegal,

contrar dispozițiilor care guvernează statutul funcționarului public.

Astfel, art. 91 alin. (2) din Legea

nr. 188/1999, prevede că „Transferul în interesul serviciului se poate face

numai cu acordul scris al funcționarului public transferat”, fără să

stabilească o altă condiție, respectiv fără condiționarea transferului de

promovare a unui test profesional, cum s-a adăugat ilegal la lege, prin H.G.

nr. 8/2001.

Conform prevederilor art. 89 din

Legea nr. 188/1999, încetarea raporturilor de serviciu ale funcționarilor

publici, are loc prin demisie, transfer, eliberare din funcție, destituire din

funcție, pensionare și deces, situații în care nu s-a aflat recurentul.

De asemenea, recurentul nu s-a aflat

nici în situațiile prevăzute de art. 92 din lege, când conducătorul instituției

sau autorității publice putea dispune eliberarea acestuia din funcție, pentru

că a devenit incompatibil, și-a încetat activitatea autoritatea la care a

lucrat, a obținut calificativul nesatisfăcător în ultimii 2 ani și nici nu s-a

făcut dovada reducerii unor posturi, de natura celui ocupat de recurent.

Chiar și în ultima variantă, trebuia

să i se ofere un alt post de funcționar public, iar el să-l refuze, ceea ce nu

a existat.

Ca atare, nu se constată existența

vreunui motiv legal care să justifice încetarea raporturilor de serviciu ale

recurentului.

De aceea, Ordinul nr. 70 din 2

februarie 2001, privind organizarea și desfășurarea testului profesional și

Ordinul nr. 119 din 13 februarie 2001, privind încetarea raporturilor de

serviciu ale recurentului, ambele emise de ministrul administrației publice,

vor fi anulate ca nelegale.

De asemenea, se va dispune

reîncadrarea recurentului-reclamant, în funcția publică de execuție de auditor,

avută anterior emiterii Ordinului nr. 119/2001 și obligarea intimatului-pârât

să-i plătească acestuia drepturile salariale ce i se cuveneau pentru perioada

de la data emiterii ordinului și până la reîncadrarea efectivă.

În ce privește cererea de acordare a

daunelor morale, Curtea o va respinge ca neîntemeiată, pentru că

recurentul-reclamant nu a făcut dovada că ar fi suferit astfel de daune și nici

cuantumul acestora.

Se va respinge recursul declarat

împotriva încheierilor din ședințele publice de la 5, 12 și 26 iunie 2001, în

partea privitoare la respingerea cererii de trimitere a cauzei la Curtea

Constituțională, pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate a art.

12 din O.U.G. nr. 291/2000.

Curtea are în vedere că în baza

delegării legislative, Guvernul poate emite ordonanțe, care au putere de lege

pe perioada în care sunt în vigoare, că Ministerul Administrației Publice, prin

ministrul său, a primit votul de încredere a Parlamentului României, prin

Hotărârea nr. 39 din 28 decembrie 2000, că prin O.U.G. nr. 291/2000 s-au

stabilit măsuri referitoare la organizarea și funcționarea, și a Ministerului

Administrației Publice și că prin art. 12 din ordonanță s-a prevăzut în

realitate, numai detalierea modului de organizare și funcționare a

ministerelor, prin hotărâre a guvernului.

Ca atare, nu se mai impunea

trimiterea cauzei la Curtea Constituțională, pentru a se pronunța asupra

excepției de neconstituționalitate invocată.

Pentru toate considerentele arătate

mai sus, recursul va fi admis, așa cum s-a menționat.

Văzând și prevederile art. 14 și 15

din Legea nr. 29/1990 și ale art. 312 și 314 C. proc. civ.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.C.,

împotriva sentinței civile nr. 1067 din 29 august 2001 a Curții de Apel București,

secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

admite în parte acțiunea.

Anulează Ordinele nr. 70 din 2

februarie 2001 și nr. 119 din 13 februarie 2001, emise de Ministerul

Administrației Publice.

Dispune reîncadrarea reclamantului

în funcția publică de execuție, avută anterior emiterii Ordinului nr. 119 din

13 februarie 2001.

Obligă pârâtul Ministerul

Administrației Publice să plătească reclamantului, drepturile salariale

cuvenite, de la data emiterii Ordinului nr. 119/2001 și până la data

reîncadrării efective.

Respinge cererea de acordare a

daunelor morale.

Respinge recursul declarat împotriva

încheierilor din 5, 12 și 26 iunie 2001, pronunțate de aceiași instanță.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 ianuarie 2003.