ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 145/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 145/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea

de Apel Târgu Mureș, prin sentința penală nr. 37 din 7

septembrie 2009 a condamnat pe inculpatul S.C. la 6 luni închisoare pentru

infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de

art. 184 alin. (2) și alin. (4) C. pen., la 6 luni închisoare pentru

aceeași infracțiune, prev. de art. 184 alin. (2) și alin. (4) C.

pen., precum și la 4 luni închisoare pentru aceeași infracțiune,

prev. de art. 184 alin. (1) și alin. (3) C. pen.

În baza dispozițiilor art. 33 lit.

a) și ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor

și executarea pedepsei cea mai grea, de 6 luni închisoare.

În baza dispozițiilor art. 81 C.

pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei,

pe termenul de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 din

același cod.

Inculpatului i s-au pus în vedere

dispozițiile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării

condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei

noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.

Pe latură civilă, s-au admis,

în parte, acțiunile civile formulate de părțile civile D.A.C.,

căsătorită D., V.A. și S.A.C., inculpatul fiind obligat

să le plătească următoarele sume:

- pentru partea civilă D.(D.)A.C.,

10.000 lei daune morale;

- pentru partea civilă V.A., sumele

de 3.384,78 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale;

- pentru partea civilă S.A.C., suma

de 5000 lei daune morale.

S-au respins celelalte pretenții

civile formulate de părțile civile sus-indicate, ca fiind nedovedite

și neîntemeiate.

Pe aceeași latură civilă,

s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă

Spitalul Clinic de Ortopedie Traumatologie și TBC Osteoarticular

„Foișor” București, inculpatul fiind obligat să achite suma de

1.775,22 lei și de Spitalul Clinic de Urgență

„Prof.Dr.Bagdasar-Arseni”, inculpatul urmând să-i achite suma de 349,50

lei.

S-a constatat că SC „A.R.A.V.I.G.”

SA nu are calitatea de asigurator.

Pentru a pronunța sentința,

instanța a reținut următoarele:

În jurul orei 17.00 din ziua de 11

septembrie 2005, inculpatul rula cu autovehiculul marca Jaguar S-type

număr de înmatriculare pe Bd. Eroilor Sanitari din București, era la

volan, deplasarea făcând-o pe banda a doua de lângă axul drumului din

direcția străzii Gh. Marinescu către Piața Operei.

În zona menționată,

circulația vehiculelor era permisă pe câte două benzi, în ambele

sensuri de deplasare, despărțite la axul arterei de marcaj

longitudinal linie dublă continuă, atât pe Bd. Eroilor Sanitari, cât

și pe Bd. Eroilor, intersecția dintre acestea era semaforizată,

drumul fiind marcat și prevăzut cu indicatoare de bună calitate.

Colțurile intersecției erau unite cu patru marcaje rutiere cu

semnificație „trecere pentru pietoni”, iar în centru era realizat marcaj

de interzicere a staționării vehiculelor.

La ora indicată, calea de rulare vehicule

era uscată, cerul era senin, vizibilitatea era bună, iar traficul

rutier relativ redus, obișnuit unei zile de duminică.

În perimetrul intersecției amintite,

vehiculele ce se deplasau pe Bd. Eroilor Sanitari au obligația de a ceda

prioritatea de trecere, vehiculelor ce s-ar fi îndreptat spre Bd. Eroilor.

În contextul amintit, vehiculul condus de

inculpat a pătruns în intersecție și a virat la stânga, astfel

intrând pe contrasens, banda a doua de lângă axul drumului, bandă pe

care circula regulamentar autoturismul Dacia Solenza, nr. de înmatriculare condus

de D.F. Fiind surprins de apariția vehiculului inculpatului, D.F. a lovit

cu partea frontal-dreapta a autoturismului său, partea lateral dreapta a

vehiculului rulat de inculpat.

La acel moment, în paralel cu

autoturismul Dacia Sloneza, pe aceeași direcție de mers, se deplasa

autoturismul marca Daewoo Cielo, nr. de înmatriculare condus de N.G.S., acesta,

pentru a evita coliziunea cu vehiculul inculpatului, a virat la dreapta și

s-a oprit pe bordura trotuarului de după intersecție.

În urma coliziunii, s-a produs

vătămarea corporală a ocupanților autoturismului Dacia

Solenza, respectiv a lui D.F., D.A.C., D.M.M., V.A., S.D.N. și S.A.C.

În cauză, au formulat plângeri

penale doar V.A., D.A.C. și S.A.C.

V.A. a suferit leziuni traumatice care au

necesitat pentru vindecare, 90-100 zile de îngrijiri medicale (raport de

expertiză medico-legală din 15 noiembrie 2005 –fila 51 dosar

urmărire penală), D.A.C. a suferit leziuni care au necesitat 80-90

zile de îngrijiri medicale (raport de expertiză medico-legală din 23

noiembrie 2005), iar S.A.C. a suferit leziuni traumatice care au necesitat

30-35 de zile de îngrijiri medicale (raport de expertiză

medico-legală din 24 octombrie 2005).

Împotriva sentinței, în termen

legal, au declarat recursuri părțile civile persoane fizice, precum

și inculpatul, cazurile de casare fiind detaliate în prezenta.

Recursurile declarate de

părțile civile sunt fondate numai în ce privește întinderea

daunelor morale, pentru considerentele ce se vor dezvolta.

Potrivit dispozițiilor art. 998 C.

civ., orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu,

obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l

repara.

În cauză, fără

discuție, sunt îndeplinite condițiile de existență a răspunderii

civile delictuale: prejudiciul, fapta cu caracter ilicit, culpa autorului

și legătura de cauzalitate.

Părțile vătămate

constituite părți civile au fost victime ale faptei, ce le-a

vătămat integritatea corporală, fiindu-le, astfel, afectată

viața personală și socială, au suportat tratamente medicale

dureroase, au fost indisponibile pentru cursul firesc al traiului lor, au fost

spitalizate, și, ca atare, le-a fost modificată în mod involuntar

lor, existența normală, toate acestea traumatizându-le și

psihic.

Deși stabilirea cuantumului

despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial, deci moral,

include o doză de aproximare, acesta fiind de esența unui proces de

apreciere, nefiind expresia unei realități materiale,

susceptibilă de o constatare obiectivă, dar pot fi avute în vedere o

serie de criterii, respectiv: consecințele negative suferite de cel în cauză

în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate,

măsura în care acestea au fost vătămate, intensitatea cu care au

fost percepute consecințele vătămării, măsura în care

a fost afectată viața familială, profesională,

socială, celui care le pretinde revenindu-i obligația să

producă un minim de argumente și de indicii din care să rezulte

în ce măsură i s-a cauzat un prejudiciu nepatrimonial.

În cauză, prin durata îngrijirilor

medicale, a spitalizărilor, a indisponibilizării părților

vătămate de a-și urma cursul firesc al vieții, cuantumul

despăgubirilor reprezentând daune morale astfel cum a fost apreciat de

instanța de fond, apare a fi insuficient și nerezonabil,

neproporțional scopului, motive pentru care recursurile vor fi admise în

conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc.

pen. și se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.

Referitor motivului de recurs ce

vizează, în opinia recurentelor părți civile, greșita

individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, acesta nu este fondat.

Instanța de fond, orientându-se la

pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, a cărei executare a dispus

a fi suspendată condiționat, a avut în vedere criteriile generale

prevăzute de art. 72 C. pen., inculpatul săvârșind, în concurs

real, infracțiune din culpă, textul incriminator stabilind limite de

pedeapsă între 3 luni-2 ani sau amendă, 6 luni-3 ani –o lună – 3

luni sau amendă.

Totodată, din datele cauzei, corect

instanța a reținut că dispunând executarea pedepsei prin

altă modalitate decât privarea de libertate, scopul acesteia se poate

realiza, mai eficient atât pentru inculpat cât și pentru părțile

civile cărora S.C. trebuie să le achite prejudiciile materiale

și morale.

În ce privește recursul declarat de

inculpat, acesta nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor cauzei, se

reține că ansamblul probator a conturat o situație de fapt

certă, vinovăția inculpatului fiind fără dubiu

stabilită.

Astfel, expertiza tehnică auto a

evidențiat că la locul impactului vehiculelor, urmele materiale erau

situate cu preponderență pe sensul de deplasare al autoturismului

Dacia Solenza, iar starea de pericol care a condus la impact a fost

generată în momentul în care conducătorul auto al Jaguarului,

ajungând în intersecție, a schimbat direcția de mers pătrunzând

pe banda nr. 2 a sensului de deplasare, fără a se asigura în

prealabil (filele 76-77 dosar urmărire penală).

Declarațiile ocupanților Daciei

Solenza și conducătorului auto al autoturismului Daewoo Cielo au

menționat, fără contradicții, că inculpatul a virat

stânga spre Splaiul Independenței, fără a se asigura,

evenimentul rutier neputând fi evitat.

Declarația inculpatului, prin care a

susținut că Dacia Solenza a pătruns pe direcția sa de mers,

nu a fost susținută convingător, nici de martorii propuși

de el C.I. și B.C., instanța neputându-le, deci, reține ca fiind

utile și pertinente.

Totodată, la fila 78 a dosarului de

urmărire penală, se află o comunicare trimisă de expertul

tehnic judiciar A.I.M., prin aceasta detaliindu-se că în perioada 12-14

iulie 2006, a fost contactat telefonic de inculpat, a acceptat să-l

reprezinte ca expert-parte, i-a precizat că este necesară o întâlnire

pentru a stabili detalii și obligația de a achita onorariul.

În continuare, expertul a comunicat

că la 21 iulie 2006 a fost solicitat de expertul desemnat, căruia i-a

adus la cunoștință că S.C. nu a achitat onorariul și

nu a stabilit cu acesta o relație contractuală, astfel că nu a

putut să participe ca expert-parte la realizarea expertizei dispusă

în cauză.

Ca atare, reținându-se că ansamblul

probator a stabilit vinovăția inculpatului, recursul acestuia va fi

respins ca nefondat, în baza dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Conform art. 192 cu referire la art. 189 alin.

(1) din același cod, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor

judiciare către stat, precum și la cheltuieli judiciare către

părțile civile, cuantumul acestora fiind apreciat în funcție de

sumele individualizate în documentele depuse la instanța de recurs, proporțional

pentru fiecare parte civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

părțile civile S.A.C., V.A. (prin reprezentant legal V.M.) și

D.(fostă D.)A.C. împotriva sentinței penale nr. 37 din 7 septembrie

2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și

pentru cauze cu minori.

Casează sentința

penală sus-menționată numai cu privire la cuantumul daunelor

morale pe care-l majorează după cum urmează:

-

20000 lei pentru fiecare din părțile civile V.A. și D.A.C.

și

-

10000 lei pentru partea civilă S.A.C.

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva aceleiași

sentințe penale.

Obligă

recurentul inculpat să plătească statului suma de 600 lei

cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției

și Libertăților Cetățenești și la plata

sumei de 2000 lei către fiecare parte civilă recurentă,

reprezentând cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință

publică, azi 19 ianuarie 2010.