ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 145/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Târgu Mureș, prin sentința penală nr. 37 din 7 septembrie 2009 a condamnat pe inculpatul S.C. la 6 luni închisoare pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, prev. de art. 184 alin. (2) și alin. (4) C. pen., la 6 luni închisoare pentru aceeași infracțiune, prev. de art. 184 alin. (2) și alin. (4) C. pen., precum și la 4 luni închisoare pentru aceeași infracțiune, prev. de art. 184 alin. (1) și alin. (3) C. pen. În baza dispozițiilor art. 33 lit. a) și ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor și executarea pedepsei cea mai grea, de 6 luni închisoare. În baza dispozițiilor art. 81 C. pen.

s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe termenul de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 din același cod. Inculpatului i s-au pus în vedere dispozițiile art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare. Pe latură civilă, s-au admis, în parte, acțiunile civile formulate de părțile civile D.A.C., căsătorită D., V.A. și S.A.C., inculpatul fiind obligat să le plătească următoarele sume: - pentru partea civilă D.(D.)A.C., 10.000 lei daune morale; - pentru partea civilă V.A., sumele de 3.384,78 lei daune materiale și 10.000 lei daune morale; - pentru partea civilă S.A.C., suma de 5000 lei daune morale.

S-au respins celelalte pretenții civile formulate de părțile civile sus-indicate, ca fiind nedovedite și neîntemeiate. Pe aceeași latură civilă, s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Spitalul Clinic de Ortopedie Traumatologie și TBC Osteoarticular „Foișor” București, inculpatul fiind obligat să achite suma de 1.775,22 lei și de Spitalul Clinic de Urgență „Prof.Dr.Bagdasar-Arseni”, inculpatul urmând să-i achite suma de 349,50 lei. S-a constatat că SC „A.R.A.V.I.G.” SA nu are calitatea de asigurator. Pentru a pronunța sentința, instanța a reținut următoarele: În jurul orei 17.00 din ziua de 11 septembrie 2005, inculpatul rula cu autovehiculul marca Jaguar S-type număr de înmatriculare pe Bd.

Eroilor Sanitari din București, era la volan, deplasarea făcând-o pe banda a doua de lângă axul drumului din direcția străzii Gh. Marinescu către Piața Operei. În zona menționată, circulația vehiculelor era permisă pe câte două benzi, în ambele sensuri de deplasare, despărțite la axul arterei de marcaj longitudinal linie dublă continuă, atât pe Bd. Eroilor Sanitari, cât și pe Bd. Eroilor, intersecția dintre acestea era semaforizată, drumul fiind marcat și prevăzut cu indicatoare de bună calitate. Colțurile intersecției erau unite cu patru marcaje rutiere cu semnificație „trecere pentru pietoni”, iar în centru era realizat marcaj de interzicere a staționării vehiculelor. La ora indicată, calea de rulare vehicule era uscată, cerul era senin, vizibilitatea era bună, iar traficul rutier relativ redus, obișnuit unei zile de duminică.

În perimetrul intersecției amintite, vehiculele ce se deplasau pe Bd. Eroilor Sanitari au obligația de a ceda prioritatea de trecere, vehiculelor ce s-ar fi îndreptat spre Bd. Eroilor. În contextul amintit, vehiculul condus de inculpat a pătruns în intersecție și a virat la stânga, astfel intrând pe contrasens, banda a doua de lângă axul drumului, bandă pe care circula regulamentar autoturismul Dacia Solenza, nr. de înmatriculare condus de D.F. Fiind surprins de apariția vehiculului inculpatului, D.F. a lovit cu partea frontal-dreapta a autoturismului său, partea lateral dreapta a vehiculului rulat de inculpat. La acel moment, în paralel cu autoturismul Dacia Sloneza, pe aceeași direcție de mers, se deplasa autoturismul marca Daewoo Cielo, nr. de înmatriculare condus de N.G.S., acesta, pentru a evita coliziunea cu vehiculul inculpatului, a virat la dreapta și s-a oprit pe bordura trotuarului de după intersecție.

În urma coliziunii, s-a produs vătămarea corporală a ocupanților autoturismului Dacia Solenza, respectiv a lui D.F., D.A.C., D.M.M., V.A., S.D.N. și S.A.C. În cauză, au formulat plângeri penale doar V.A., D.A.C. și S.A.C. V.A. a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare, 90-100 zile de îngrijiri medicale (raport de expertiză medico-legală din 15 noiembrie 2005 –fila 51 dosar urmărire penală), D.A.C. a suferit leziuni care au necesitat 80-90 zile de îngrijiri medicale (raport de expertiză medico-legală din 23 noiembrie 2005), iar S.A.C. a suferit leziuni traumatice care au necesitat 30-35 de zile de îngrijiri medicale (raport de expertiză medico-legală din 24 octombrie 2005). Împotriva sentinței, în termen legal, au declarat recursuri părțile civile persoane fizice, precum și inculpatul, cazurile de casare fiind detaliate în prezenta.

Recursurile declarate de părțile civile sunt fondate numai în ce privește întinderea daunelor morale, pentru considerentele ce se vor dezvolta. Potrivit dispozițiilor art. 998 C. civ., orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara. În cauză, fără discuție, sunt îndeplinite condițiile de existență a răspunderii civile delictuale: prejudiciul, fapta cu caracter ilicit, culpa autorului și legătura de cauzalitate. Părțile vătămate constituite părți civile au fost victime ale faptei, ce le-a vătămat integritatea corporală, fiindu-le, astfel, afectată viața personală și socială, au suportat tratamente medicale dureroase, au fost indisponibile pentru cursul firesc al traiului lor, au fost spitalizate, și, ca atare, le-a fost modificată în mod involuntar lor, existența normală, toate acestea traumatizându-le și psihic.

Deși stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial, deci moral, include o doză de aproximare, acesta fiind de esența unui proces de apreciere, nefiind expresia unei realități materiale, susceptibilă de o constatare obiectivă, dar pot fi avute în vedere o serie de criterii, respectiv: consecințele negative suferite de cel în cauză în plan fizic și psihic, importanța valorilor sociale lezate, măsura în care acestea au fost vătămate, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care a fost afectată viața familială, profesională, socială, celui care le pretinde revenindu-i obligația să producă un minim de argumente și de indicii din care să rezulte în ce măsură i s-a cauzat un prejudiciu nepatrimonial.

În cauză, prin durata îngrijirilor medicale, a spitalizărilor, a indisponibilizării părților vătămate de a-și urma cursul firesc al vieții, cuantumul despăgubirilor reprezentând daune morale astfel cum a fost apreciat de instanța de fond, apare a fi insuficient și nerezonabil, neproporțional scopului, motive pentru care recursurile vor fi admise în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. și se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei. Referitor motivului de recurs ce vizează, în opinia recurentelor părți civile, greșita individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, acesta nu este fondat.

Instanța de fond, orientându-se la pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare, a cărei executare a dispus a fi suspendată condiționat, a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., inculpatul săvârșind, în concurs real, infracțiune din culpă, textul incriminator stabilind limite de pedeapsă între 3 luni-2 ani sau amendă, 6 luni-3 ani –o lună – 3 luni sau amendă. Totodată, din datele cauzei, corect instanța a reținut că dispunând executarea pedepsei prin altă modalitate decât privarea de libertate, scopul acesteia se poate realiza, mai eficient atât pentru inculpat cât și pentru părțile civile cărora S.C. trebuie să le achite prejudiciile materiale și morale. În ce privește recursul declarat de inculpat, acesta nu este fondat.

Din examinarea lucrărilor cauzei, se reține că ansamblul probator a conturat o situație de fapt certă, vinovăția inculpatului fiind fără dubiu stabilită. Astfel, expertiza tehnică auto a evidențiat că la locul impactului vehiculelor, urmele materiale erau situate cu preponderență pe sensul de deplasare al autoturismului Dacia Solenza, iar starea de pericol care a condus la impact a fost generată în momentul în care conducătorul auto al Jaguarului, ajungând în intersecție, a schimbat direcția de mers pătrunzând pe banda nr. 2 a sensului de deplasare, fără a se asigura în prealabil (filele 76-77 dosar urmărire penală). Declarațiile ocupanților Daciei Solenza și conducătorului auto al autoturismului Daewoo Cielo au menționat, fără contradicții, că inculpatul a virat stânga spre Splaiul Independenței, fără a se asigura, evenimentul rutier neputând fi evitat.

Declarația inculpatului, prin care a susținut că Dacia Solenza a pătruns pe direcția sa de mers, nu a fost susținută convingător, nici de martorii propuși de el C.I. și B.C., instanța neputându-le, deci, reține ca fiind utile și pertinente. Totodată, la fila 78 a dosarului de urmărire penală, se află o comunicare trimisă de expertul tehnic judiciar A.I.M., prin aceasta detaliindu-se că în perioada 12-14 iulie 2006, a fost contactat telefonic de inculpat, a acceptat să-l reprezinte ca expert-parte, i-a precizat că este necesară o întâlnire pentru a stabili detalii și obligația de a achita onorariul. În continuare, expertul a comunicat că la 21 iulie 2006 a fost solicitat de expertul desemnat, căruia i-a adus la cunoștință că S.C.

nu a achitat onorariul și nu a stabilit cu acesta o relație contractuală, astfel că nu a putut să participe ca expert-parte la realizarea expertizei dispusă în cauză. Ca atare, reținându-se că ansamblul probator a stabilit vinovăția inculpatului, recursul acestuia va fi respins ca nefondat, în baza dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 cu referire la art. 189 alin. (1) din același cod, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, precum și la cheltuieli judiciare către părțile civile, cuantumul acestora fiind apreciat în funcție de sumele individualizate în documentele depuse la instanța de recurs, proporțional pentru fiecare parte civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de părțile civile S.A.C., V.A. (prin reprezentant legal V.M.) și D.(fostă D.)A.C. împotriva sentinței penale nr. 37 din 7 septembrie 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția penală și pentru cauze cu minori. Casează sentința penală sus-menționată numai cu privire la cuantumul daunelor morale pe care-l majorează după cum urmează: - 20000 lei pentru fiecare din părțile civile V.A. și D.A.C. și - 10000 lei pentru partea civilă S.A.C. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva aceleiași sentințe penale. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești și la plata sumei de 2000 lei către fiecare parte civilă recurentă, reprezentând cheltuieli judiciare.

Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 19 ianuarie 2010.