ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1173/2003

S-a  procedat  la  examinarea

recursului declarat  de paratii C.D. si C.A.impotriva INCHEIERII din 16

septembrie 2002 a   Curtii de Apel  Bucuresti - Sectia a IV a civila pronuntata

in dosarul nr. 1192/2002.

La apelul nominal  s-au prezentat

intimatul-reclamant C.P.si intimata parata PRIMARIA SECTORULUI 3 - BUCURESTI

reprezentata de doamna consilier juridic  G.A., lipsind recurentii   C.D.si

C.A.

, precum si ceilalti  intimati.

Procedura legal  indeplinita.

S-a facut  referatul cauzei de catre

magistratul asistent dupa care constatand ca nu exista  chestiuni  de natura a

fi puse in discutie inaintea dezbaterilor asupra  recursului,  Curtea a

constatat cauza in stare de judecata acordand cuvantul partilor   prezente.

Intimatul-reclamant C.P.a pus concluzii

de respingere a recursului sustinand ca impotriva recurentilor s-ar fi dispus

inceperea urmaririi penale.

Reprezentanta intimatei-parate PRIMARIA

SECTORULUI 3 - BUCURESTI  a solicitat respingerea recursului.

Dupa declararea cauzei instare de

judecata s-a prezentat si recurenta

C.A.

care

a depus la dosar  copia sentintei penale nr. 1580 din 11 decembrie 2002 a

Judecatoriei Sectorului 3 - Bucuresti precum si dovada achitarii taxei

judiciare de timbru aferente recursului, solicitand admiterea recursului asfel

cum a fost formulat.

Presedintele  a declarat inchise  dezbaterile

privind  recursul  formulat in cauza  si asupra caruia  Curtea a ramas   in

pronuntare.

CURTEA,

deliberand asupra  recursului declarat  de paratii

C.D.si C.A.impotriva INCHEIERII din 16 septembrie 2002 a   Curtii de Apel

Bucuresti - Sectia a IV a civila pronuntate in dosarul nr. 1192/2002, constata

urmatoarele:

Prin sentinta civila nr.  2983 pronuntata de

Judecatoria sectorului III Bucuresti la 5 aprilie 2001 in dosarul nr. 6060/2000

a fost respinsa actiunea avand ca obiect actiunea  prin care reclamantii C.G.si

C.P.solicitau constatatarea nulitatii absolute a contractului nr. 3391/1991

prin care paratii C.D.si

C.A.

cumparasera de la parata  SC “T.- A.”  SA

apartamentul nr. 24 situat in Bucuresti Str. Prisaca Dornei nr. 3, blocul D4,

scara 1, sectorul 3.

Totodata  a fost admisa cererea reconventionala

formulata in cauza de C.D.si

C.A.

in contradictoriu cu C.G. si  C.P., cu

copii minori ai acestora C.M.si

C.A.

,

.precum si in contradictoriu cu SC TITAN - AL SA si cu PRIMARIA SECTORULUI 3

BUCURESTI,  constatandu-se nulitatea  absoluta

·

a repartitiei nr. 4/17 februarie 1992,

·

a contractului de inchiriere  nr. 150274

/ 18 martie 1992 si respectiv

·

a contractului de vanzare cumparare

1386/1993,

acte juridice  emise, sau dupa caz incheiate, in legatura cu

apartamentul mentionat.

Pe cale de consecinta s-a dispus evacuarea din

respectivul spatiu a reclamantilor parati C.G.si  C.P.precum si a copiilor lor

minori C.M.si

C.A.

, acestia fiind obligati si

la plata

cheltuielilor de judecata in valoare de 348 000 lei

solicitate de C.D.si

C.A.

Prin sentinta mentionata a fost respinsa o cerere

avand ca obiect obligarea acelorasi recalamanti

la plata

contravalorii lipsei de folosinta a apartamentului aflat in

litigiu.

Impotriva  acestei sentinte au facut apel C.G.si

C.P. ,      C.D.si

C.A.

precum si PRIMARIA SECTORULUI 3

BUCURESTI , cauza fiind inregistrata pe rolul  Sectiei a IV a civile a

Tribunalului Bucuresti cu numarul de dosar  3723/2001.

Prin decizia nr. 3379/A  pronuntata la 22 noiembrie

2001  instanta astfel sesizata a admis respins ca nefondatae aceste apeluri.

Prin incheierea pronuntata la  12 februarie 2002

aceeasi instanta a dispus indreptarea unei erori materiale existente in

dispozitivul deciziei precizand

“apelantii C.P. si G. au formulat

cererea de   apel in nume propriu si in calitate de reprezentanti  ai minorilor

C.A.

si M. si nu numai in nume propriu”.

Impotriva acestei decizii au declarat recurs C.P. si

C.G.la  6 februarie 2002  si respecttiv  PRIMARIA SECTORULUI 3 BUCURESTI la  8

februarie 2002,  cauza fiind apoi inregistrata  pe rolul Sectiei a IV a civile

a   Curtii de Apel   cu numarul de dosar 1192/2002.

Prin incheierea pronuntata la  16 septembrie 2002

instanta astfel sesizata a dispus suspendarea judecarii recursurilor  conform

art. 244 punctul 2  din C.proc.civ.

La 2 octombrie 2002  impotriva acestei incheieri au

declarat recurs C.D.si

C.A.

, cauza fiind inregistrata pe rolul

Sectiei civile a   Curtii Supreme de Justitie cu numarul de dosar  4793/2002.

In motivarea recursului, intemeiat pe dispozitiile

art. 304 punctul 9  din C.proc.civ., masura suspendarii judecarii recursurilor

a fost criticata sub mai multe aspecte sustinandu-se in esenta ca:

·

exista vadite contradictii  in modul de

redactare a inscrisurilor oficiale prin care se atesta ca impotriva

recurentilor ar fi fost inceputa urmarirea penala,

·

aspectele care fac obiectul urmaririi

penale sunt  cu ultulterioare momentului cofigurarii titlului de proprietate

al  recurentilor si deci nu au relevanta in cauza,

·

validitatea aceluiasi titlu a fost

confirmata si prin alte hotarari judecatoresti ramase definitive si

irevocabile,

·

actele procedurale initiate de catre

politie  au un caracter abuziv si urmaresc exclusiv  promovarea intereselor

patrimoniale ale  familiei  C. prin  mijloace  care exced cadrul procesului

civil  suspendat.

Tot in sustinerea recursului  s-a depus in dosarul

cauzei si o  copie a sentintei nr. 1580 din 11 decembrie 2002  pronuntate de

Judecatoria  Sectorului 3 Bucuresti in dosarul nr. 10487/2002 si prin care la

cererea recurentei

C.A.

s-a dispus restituirea  la Parchetul

de pe langa aceeasi judecatorie a cauzei penale

“pentru a se proceda conform art. 220

din C.proc.civ.in sensul infirmarii masurii inceperii urmaririi penale  fata de

petenta

C.A.

, sub aspectul  infractiunii  prevazute

de art. 291 C.p.”

In concluziile lor  intimata PRIMARIA

SECTORULUI 3 BUCURESTI si C.P. (in nume propriu si ca reprezentant al

intimatilor minori

C.A.

si C.  M.) au solicitat respingerea

recursului si mentinerea masurii suspendarii judecarii cauzei.

In ceea ce ii priveste pe intimatii C.G.si SC T.A.SA

este de retinut ca nu s-au prezentat in fata acestei Curti si nici nu si-au

facut cunoscut in scris punctul de vedere referitor a recursul  declarat

impotriva incheierii de suspendare.

Recursul este nefondat.

Conform art. 244 punctul 2  din C.proc.civ. avut in

vedere de catre instanta ca temei legal  al  suspendarii  judecarii cauzei

respectiva masura

“poate fi aplicata…cand s-a inceput

urmarirea penala  pentru o infractiune  care ar avea o inraurire hotaratoare

asupra hotararii care urmeaza  sa se dea”

Din analiza textului de lege citat  rezulta  ca

suspendarea judecatii in conditiile mentionate impune  cumulativ   doua

cerinte.

Indeplinirea uneia dintre cerinte - aceea a

inceperii urmaririi penale - a fost in mod indubitabil  demonstrata  in cauza

prin depunerea unor inscrisuri provenind de la politie si de la Parchetul de pe

langa Judecatoriei Sectorului III Bucuresti.

Desi contin o serie de date contradictorii, aceste

inscrisuri  atesta totusi fara echivoc  ca impotriva recurentei C.A. s-a

inceput urmarirea penala pentru savarsirea infractiunii de uz de fals  constand

in aceea ca a “formulat mai multe  cereri de chemare in judecata a numitilor

C.P. si G.” prevalandu-se  de un “contract de vanzare cumparare incheiat cu SC

T.A.”  desi respectivul act fusese “anulat in procesele civile”

Cea de-a doua cerinta impusa de art. 244 punctul 2

din C.proc.civ.ca o conditie a suspendarii judecatii presupune  ca urmarirea

penala inceputa  sa aiba drept obiect  “o infractiune care ar avea o inraurire

hotaratoare asupra  hotararii care urmeaza  sa se dea.”

Referitor la acest aspect  exista

multiplele indicii care atesta ca in perspectiva evacuarii lor din imobilul

aflat in litigiu  intimatii reclamanti  C.P. si C.G. utilizeaza  in mod abuziv

drepturile lor  procesuale in scopul  tergiversarii  solutionarii cauzei.

O astfel de concluzie se impune daca

se iau in considerare hotararile judecatoresti definitive si irevocabile,

pronuntate deja in alte cauze si prin care instantele  au  confirmat

legitimitatea demesurilor facute de C.D.si

C.A.

in

contradictoriu membrii familiei  C.

In acelasi sens este de remarcat si

continutul adresei  nr 3298/2002  emise de Sectia a IV a civila a Tribunalului

Bucuresti la 9 iulie 2002 si aflate  in al doilea volum al dosrului de recurs

(fila 1).

In respectiva  adresa  se  atesta   ca,

in paralel cu recursul facut impotriva   deciziei nr. 3379/A din 22 noiembrie

2001  pronuntate in cauza de fata de catre instanta emitenta, C.P. si C.G.au

atacat  aceeasi decizie si printr-o cerere de revizuire al carei efect

previzibil consta tocmai in obtinerea unor  repetate amanari  in conditiile

disputarii dosarului de catre cele doua instante simultan investite.

Incercarea acelorasi parti  de a da o conotatie

penala litigiului  aflat de mai multi  ani  pe rolul  instantelor  civile  se

inscrie in mod evident  in aceeasi tendinta de tergiversare

Surprinzator  din acest punct de vedere

este numai   sprijinul pe care organele de urmarire penala au inteles sa il

acorde reclamantilor C.P. si C.G., inclusiv prin atestarea unor situatii

juridice  care contravin vadit  probelor din  dosarul de fata.

Un exemplu elocvent il ofera asertiunea

organului de urmarire penala in sensul ca  titlul de proprietate al  paratilor

C.D.si

C.A.

ar fi fost  “anulat in procese

civile”,  desi in realitate  acesta este obiectul actiunii  principale

formulate in cauza de fata de  catre sotii C., actiune care a fost respinsa

atat in in prima instanta cat si in apel.

In alta ordine de idei este de observat

insa ca in solutionarea chestiunii suspendarii judecarii conform  art. 244

punctul 2  din C.proc.civ. instanta dispune o larga marja de apreciere intrucat

legea specifica doar ca aceasta masura “poate” fi luata [sau nu]  si nu  ofera

criterii de estimare a “inrauririi” pe care presupusa infractiune ar putea-o

avea asupra  solutionarii cauzei.

Incheierea prin care s-a dispus in speta

suspendarea judecatii  se inscrie in aceasta marja de apreciere  prevazuta de

lege neintrand deci sub incidenta art. 304 punctul 9  din C.proc.civ.,invocat

ca temei de drept al recursului.

Asa fiind Curtea urmeaza a face

aplicarea art. 312 alin. 1  din C.proc.civ. in sensul respingerii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat  recursul  declarat  de

paratii C.D.si C.A.impotriva INCHEIERII din 16 septembrie 2002 a   Curtii de

Apel  Bucuresti - Sectia a IV a civila pronuntata in dosarul nr. 1192/2002.

Irevocabila.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25  martie 2003.