ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1173/2003

S-a procedat la examinarea recursului declarat de paratii C.D. si C.A.impotriva INCHEIERII din 16 septembrie 2002 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV a civila pronuntata in dosarul nr. 1192/2002. La apelul nominal s-au prezentat intimatul-reclamant C.P.si intimata parata PRIMARIA SECTORULUI 3 - BUCURESTI reprezentata de doamna consilier juridic G.A., lipsind recurentii C.D.si C.A. , precum si ceilalti intimati. Procedura legal indeplinita. S-a facut referatul cauzei de catre magistratul asistent dupa care constatand ca nu exista chestiuni de natura a fi puse in discutie inaintea dezbaterilor asupra recursului, Curtea a constatat cauza in stare de judecata acordand cuvantul partilor prezente.

Intimatul-reclamant C.P.a pus concluzii de respingere a recursului sustinand ca impotriva recurentilor s-ar fi dispus inceperea urmaririi penale. Reprezentanta intimatei-parate PRIMARIA SECTORULUI 3 - BUCURESTI a solicitat respingerea recursului. Dupa declararea cauzei instare de judecata s-a prezentat si recurenta C.A. care a depus la dosar copia sentintei penale nr. 1580 din 11 decembrie 2002 a Judecatoriei Sectorului 3 - Bucuresti precum si dovada achitarii taxei judiciare de timbru aferente recursului, solicitand admiterea recursului asfel cum a fost formulat. Presedintele a declarat inchise dezbaterile privind recursul formulat in cauza si asupra caruia Curtea a ramas in pronuntare.

CURTEA, deliberand asupra recursului declarat de paratii C.D.si C.A.impotriva INCHEIERII din 16 septembrie 2002 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV a civila pronuntate in dosarul nr. 1192/2002, constata urmatoarele: Prin sentinta civila nr. 2983 pronuntata de Judecatoria sectorului III Bucuresti la 5 aprilie 2001 in dosarul nr. 6060/2000 a fost respinsa actiunea avand ca obiect actiunea prin care reclamantii C.G.si C.P.solicitau constatatarea nulitatii absolute a contractului nr. 3391/1991 prin care paratii C.D.si C.A. cumparasera de la parata SC “T.- A.” SA apartamentul nr. 24 situat in Bucuresti Str. Prisaca Dornei nr. 3, blocul D4, scara 1, sectorul 3. Totodata a fost admisa cererea reconventionala formulata in cauza de C.D.si C.A.

in contradictoriu cu C.G. si C.P., cu copii minori ai acestora C.M.si C.A. , .precum si in contradictoriu cu SC TITAN - AL SA si cu PRIMARIA SECTORULUI 3 BUCURESTI, constatandu-se nulitatea absoluta · a repartitiei nr. 4/17 februarie 1992, · a contractului de inchiriere nr. 150274 / 18 martie 1992 si respectiv · a contractului de vanzare cumparare 1386/1993, acte juridice emise, sau dupa caz incheiate, in legatura cu apartamentul mentionat. Pe cale de consecinta s-a dispus evacuarea din respectivul spatiu a reclamantilor parati C.G.si C.P.precum si a copiilor lor minori C.M.si C.A. , acestia fiind obligati si la plata cheltuielilor de judecata in valoare de 348 000 lei solicitate de C.D.si C.A.

Prin sentinta mentionata a fost respinsa o cerere avand ca obiect obligarea acelorasi recalamanti la plata contravalorii lipsei de folosinta a apartamentului aflat in litigiu. Impotriva acestei sentinte au facut apel C.G.si C.P. , C.D.si C.A. precum si PRIMARIA SECTORULUI 3 BUCURESTI , cauza fiind inregistrata pe rolul Sectiei a IV a civile a Tribunalului Bucuresti cu numarul de dosar 3723/2001. Prin decizia nr. 3379/A pronuntata la 22 noiembrie 2001 instanta astfel sesizata a admis respins ca nefondatae aceste apeluri. Prin incheierea pronuntata la 12 februarie 2002 aceeasi instanta a dispus indreptarea unei erori materiale existente in dispozitivul deciziei precizand “apelantii C.P. si G. au formulat cererea de apel in nume propriu si in calitate de reprezentanti ai minorilor C.A.

si M. si nu numai in nume propriu”. Impotriva acestei decizii au declarat recurs C.P. si C.G.la 6 februarie 2002 si respecttiv PRIMARIA SECTORULUI 3 BUCURESTI la 8 februarie 2002, cauza fiind apoi inregistrata pe rolul Sectiei a IV a civile a Curtii de Apel cu numarul de dosar 1192/2002. Prin incheierea pronuntata la 16 septembrie 2002 instanta astfel sesizata a dispus suspendarea judecarii recursurilor conform art. 244 punctul 2 din C.proc.civ. La 2 octombrie 2002 impotriva acestei incheieri au declarat recurs C.D.si C.A. , cauza fiind inregistrata pe rolul Sectiei civile a Curtii Supreme de Justitie cu numarul de dosar 4793/2002.

In motivarea recursului, intemeiat pe dispozitiile art. 304 punctul 9 din C.proc.civ., masura suspendarii judecarii recursurilor a fost criticata sub mai multe aspecte sustinandu-se in esenta ca: · exista vadite contradictii in modul de redactare a inscrisurilor oficiale prin care se atesta ca impotriva recurentilor ar fi fost inceputa urmarirea penala, · aspectele care fac obiectul urmaririi penale sunt cu ultulterioare momentului cofigurarii titlului de proprietate al recurentilor si deci nu au relevanta in cauza, · validitatea aceluiasi titlu a fost confirmata si prin alte hotarari judecatoresti ramase definitive si irevocabile, · actele procedurale initiate de catre politie au un caracter abuziv si urmaresc exclusiv promovarea intereselor patrimoniale ale familiei C. prin mijloace care exced cadrul procesului civil suspendat.

Tot in sustinerea recursului s-a depus in dosarul cauzei si o copie a sentintei nr. 1580 din 11 decembrie 2002 pronuntate de Judecatoria Sectorului 3 Bucuresti in dosarul nr. 10487/2002 si prin care la cererea recurentei C.A. s-a dispus restituirea la Parchetul de pe langa aceeasi judecatorie a cauzei penale “pentru a se proceda conform art. 220 din C.proc.civ.in sensul infirmarii masurii inceperii urmaririi penale fata de petenta C.A. , sub aspectul infractiunii prevazute de art. 291 C.p.” In concluziile lor intimata PRIMARIA SECTORULUI 3 BUCURESTI si C.P. (in nume propriu si ca reprezentant al intimatilor minori C.A. si C. M.) au solicitat respingerea recursului si mentinerea masurii suspendarii judecarii cauzei.

In ceea ce ii priveste pe intimatii C.G.si SC T.A.SA este de retinut ca nu s-au prezentat in fata acestei Curti si nici nu si-au facut cunoscut in scris punctul de vedere referitor a recursul declarat impotriva incheierii de suspendare. Recursul este nefondat. Conform art. 244 punctul 2 din C.proc.civ. avut in vedere de catre instanta ca temei legal al suspendarii judecarii cauzei respectiva masura “poate fi aplicata…cand s-a inceput urmarirea penala pentru o infractiune care ar avea o inraurire hotaratoare asupra hotararii care urmeaza sa se dea” Din analiza textului de lege citat rezulta ca suspendarea judecatii in conditiile mentionate impune cumulativ doua cerinte. Indeplinirea uneia dintre cerinte - aceea a inceperii urmaririi penale - a fost in mod indubitabil demonstrata in cauza prin depunerea unor inscrisuri provenind de la politie si de la Parchetul de pe langa Judecatoriei Sectorului III Bucuresti.

Desi contin o serie de date contradictorii, aceste inscrisuri atesta totusi fara echivoc ca impotriva recurentei C.A. s-a inceput urmarirea penala pentru savarsirea infractiunii de uz de fals constand in aceea ca a “formulat mai multe cereri de chemare in judecata a numitilor C.P. si G.” prevalandu-se de un “contract de vanzare cumparare incheiat cu SC T.A.” desi respectivul act fusese “anulat in procesele civile” Cea de-a doua cerinta impusa de art. 244 punctul 2 din C.proc.civ.ca o conditie a suspendarii judecatii presupune ca urmarirea penala inceputa sa aiba drept obiect “o infractiune care ar avea o inraurire hotaratoare asupra hotararii care urmeaza sa se dea.” Referitor la acest aspect exista multiplele indicii care atesta ca in perspectiva evacuarii lor din imobilul aflat in litigiu intimatii reclamanti C.P.

si C.G. utilizeaza in mod abuziv drepturile lor procesuale in scopul tergiversarii solutionarii cauzei. O astfel de concluzie se impune daca se iau in considerare hotararile judecatoresti definitive si irevocabile, pronuntate deja in alte cauze si prin care instantele au confirmat legitimitatea demesurilor facute de C.D.si C.A. in contradictoriu membrii familiei C. In acelasi sens este de remarcat si continutul adresei nr 3298/2002 emise de Sectia a IV a civila a Tribunalului Bucuresti la 9 iulie 2002 si aflate in al doilea volum al dosrului de recurs (fila 1). In respectiva adresa se atesta ca, in paralel cu recursul facut impotriva deciziei nr. 3379/A din 22 noiembrie 2001 pronuntate in cauza de fata de catre instanta emitenta, C.P.

si C.G.au atacat aceeasi decizie si printr-o cerere de revizuire al carei efect previzibil consta tocmai in obtinerea unor repetate amanari in conditiile disputarii dosarului de catre cele doua instante simultan investite. Incercarea acelorasi parti de a da o conotatie penala litigiului aflat de mai multi ani pe rolul instantelor civile se inscrie in mod evident in aceeasi tendinta de tergiversare Surprinzator din acest punct de vedere este numai sprijinul pe care organele de urmarire penala au inteles sa il acorde reclamantilor C.P. si C.G., inclusiv prin atestarea unor situatii juridice care contravin vadit probelor din dosarul de fata. Un exemplu elocvent il ofera asertiunea organului de urmarire penala in sensul ca titlul de proprietate al paratilor C.D.si C.A.

ar fi fost “anulat in procese civile”, desi in realitate acesta este obiectul actiunii principale formulate in cauza de fata de catre sotii C., actiune care a fost respinsa atat in in prima instanta cat si in apel. In alta ordine de idei este de observat insa ca in solutionarea chestiunii suspendarii judecarii conform art. 244 punctul 2 din C.proc.civ. instanta dispune o larga marja de apreciere intrucat legea specifica doar ca aceasta masura “poate” fi luata [sau nu] si nu ofera criterii de estimare a “inrauririi” pe care presupusa infractiune ar putea-o avea asupra solutionarii cauzei. Incheierea prin care s-a dispus in speta suspendarea judecatii se inscrie in aceasta marja de apreciere prevazuta de lege neintrand deci sub incidenta art. 304 punctul 9 din C.proc.civ.,invocat ca temei de drept al recursului.

Asa fiind Curtea urmeaza a face aplicarea art. 312 alin. 1 din C.proc.civ. in sensul respingerii recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de paratii C.D.si C.A.impotriva INCHEIERII din 16 septembrie 2002 a Curtii de Apel Bucuresti - Sectia a IV a civila pronuntata in dosarul nr. 1192/2002. Irevocabila. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 martie 2003.