ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 941/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la 14 mai 2002, la Curtea de Apel București, S.B. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr. 286 din 19 martie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, susținând că, în mod greșit, i s-a respins ca prematură acțiunea sa, pentru lipsa procedurii administrative prealabile prevăzute de art. 5 din Legea nr. 29/1990. Astfel, recurentul a susținut că s-a adresat Primăriei municipiului București și Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, realizând astfel procedura prealabilă impusă de art. 5 din Legea nr. 29/1990. A mai susținut recurentul că pricina a fost luată peste rând, numai în prezența părților și că instanța nu ar fi motivat soluția pronunțată.

Verificându-se actele cauzei, Curtea Supremă de Justiție constată că recursul declarat este neîntemeiat și va fi respins. Prin sentința civilă nr. 286 din 19 martie 2002 a Curții de Apel București, s-a respins acțiunea recurentului de față pentru lipsa procedurii prealabile prevăzută de art. 5 din Legea nr. 29/1990. Cauza a fost judecată în contradictoriu cu Primăria municipiului București, cu Primarul municipiului București și cu SC P. SA. Prin acțiune, S.B. a cerut ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea autorizației de construire nr. 53D/2000, eliberată către SC P. SA și a certificatului de urbanism nr. 98D din 21 iunie 2000 privind edificarea unei construcții S+P+2 etaje pe terenul din București, anularea acordului de mediu nr. 717 din 20 septembrie 2000 și a avizului D.G.P.

Spații verzi nr. 2123 și 2492 din 2 noiembrie 2000, precum și a celorlalte acte ce au stat la baza emiterii acestora. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că locuiește în str. Docenților nr. 12A, teren pe care, până în vara anului 2000, s-a aflat un parc secular. Acest teren a fost concesionat de Primăria Capitalei către SC P. SA în vederea construirii unui edificiu pentru birouri și locuințe. Ca atare, reclamantul a considerat că în acest fel se distruge echilibrul ecologic în zonă. De precizat că, această cauză a fost suspendată până la soluționarea recursului declarat împotriva sentinței nr. 159 din 13 februarie 2001 a Curții de Apel București. Prin sentința sus-citată a fost respinsă acțiunea lui S.B.

împotriva Primăriei municipiului București, a Primarului general și a SC P. SA pentru prematuritate, nefiind realizată procedura prealabilă privind acțiunea pentru anularea autorizației de construire și a certificatului de urbanism și repunerea spațiului în situația anterioară. Prin încheierea din 16 octombrie 2001, în dosarul nr. 3165, Curtea Supremă de Justiție a luat act cu privire la acest recurs, de renunțare la judecata recursului declarat de S.B. În cauza de față, Curtea de Apel București a reținut că nu s-a făcut nici în această cauză dovada plângerii prealabile (incident pus în discuția părților de Curtea de Apel București încă de la 26 februarie 2002). Art. 5 din Legea nr. 29/1990 stipulează imperativ că, anterior introducerii acțiunii în justiție, cel ce se consideră vătămat trebuie să se adreseze autorității emitente, în procedură prealabilă administrativă.

Curtea de Apel București a reținut corect că nici una din autoritățile chemate de recurent în judecată nu a fost sesizată cu anularea actelor administrative indicate, anterior chemării în judecată. Cererea către Ministerul Apelor și Protecției Mediului privește sistarea lucrărilor de construcție, iar celelalte demersuri privesc, de asemenea, numai stoparea lucrărilor ce ar afecta mediul înconjurător. Deci, în mod corect, instanța de fond a reținut că aceste demersuri nu au valoarea unor plângeri prealabile împotriva actelor administrative în discuție. Cât privește celelalte susțineri ale recurentului (că s-ar fi luat cauza peste rând de instanța de judecată) nu este dovedită în cauză, ca de altfel nici nemotivarea sentinței.

Hotărârea atacată este motivată și este legală și temeinică. Așa fiind, recursul declarat va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.B. împotriva sentinței nr. 286 din 19 martie 2002 a Curții de Apel București, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2003.