ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 395/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 12 iunie 2001, S.M. a

chemat în judecată Baroul de Avocați Suceava și U.A.R., solicitând obligarea

acestor autorități publice, să-i recunoască dreptul de a fi primit în profesia

de avocat, cu scutire de examen, să emită actele juridice, în realizarea acestui

scop și în fine, să-i plătească suma de căte 500.000 lei, pentru fiecare zi de

întârziere, în rezolvarea cererii.

În motivarea acțiunii, reclamantul a

arătat că prin cererea înregistrată sub nr. 1033 din 12 decembrie 2000, a

solicitat decanului baroului, primirea în profesia respectivă, cu scutire de

examen, întemeiată pe dispozițiilor art. 16 pct. 2 lit. b) din Legea nr.

51/1995, modificată și completată.

Deși a anexat documentația necesară,

care confirmă că sunt îndeplinite toate cerințele legale de admisibilitate și

nu există nici un motiv de nedemnitate ori de incompatibilitate, primul pârât

nu i-a acordat avizul favorabil, iar pârâta secundă, prin decizia Comisiei

Permanente nr. 1181/2001, i-a respins cererea.

Întrucât măsurile adoptate de pârâți

nesocotesc normele juridice care reglementează materia, precum și dreptul său

la muncă, consacrat de Constituție, pentru valorificarea acestui drept,

reclamantul s-a văzut nevoit a se adresa instanței de judecată competente, cu

prezenta acțiune.

Curtea de Apel Suceava, secția

comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 150 din 19

septembrie 2001, a admis în parte acțiunea, în sensul că a obligat pe pârâta

U.A.R., Consiliul Uniunii, să primească în profesia de avocat, pe reclamant, în

condițiile art. 14 alin. (2) și art. 16 pct. 2 lit. b) din Legea nr. 51/1995,

republicată, emițând în acest scop, o decizie.

De asemenea, a obligat pe celălat

pârât să-l înscrie în Baroul de Avocați Suceava și să emită decizie, în același

scop.

Capătul de cerere privind daunele de

întârziere, a fost respins.

În sfârșit, instanța a stabilit în

sarcina ambilor părâți, obligația de a plăti reclamantului, suma de 33.000 lei,

cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

Curtea a reținut că refuzul pârâților, de a da curs cererii reclamantului, este

nefundat, întrucât sunt întrunite cerințele art. 16 pct. 2 lit. b) din Legea

nr. 51/1995, astfel cum a fost modificată și completată prin Legea nr.

231/2000. Că, reclamantul este cetățean român, absolvent al Facutății de drept

al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, promoția 1971, are o vechime

în funcția de jurisconsult de peste 18 ani, a achitat taxa de 10.000.000 lei,

în contul U.A.R. și nu are cazier judiciar.

Împotriva acestei hotărâri au declarat

recurs, ambele autorități publice pârâte.

Recurentele au susținut că în mod

greșit instanța de fond a admis acțiunea, deoarece la interviul organizat,

reclamantul nu a făcut dovada asimilării cunoștințelor, necesare pentru

exercitarea profesiei de avocat. În plus, asupra acestuia planau anumite

suspiciuni, în legătură cu moralitatea sa, iar ulterior, S.M. a fost implicat

într-un proces penal, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență,

care formează obiectul dosarului nr. 8591/2001 al Tribunalului Suceava.

S-a concluzionat că în condițiile

date, avizul negativ emis de barou și decizia Comisiei Permanente, de

respingere a cererii reclamantei, de acordare a scutirii de examen, sunt

justificate.

Recursul este nefondat.

Legea nr. 51/1995, pentru

organizarea și exercitarea profesiei de avocat, stabilește, în adevăr, regula

conform căreia dreptul de primire în această profesie se obține pe baza unui

examen, organizat conform prevederilor prezentei legi și statului profesiei.

Potrivit art. 16 pct. 2 lit. b) din

lege, la cerere poate fi primit în profesie, cu scutire de examen, cel care,

anterior sau la data primirii în profesia de avocat, a îndeplinit funcția de

judecător, procuror, notar, consilier juridic sau jurisconsult timp de cel

puțin 10 ani.

În temeiul legii organice a fost

adoptat Statutul profesiei de avocat, care a instituit obligativitatea

verificării prealabile a cunoștințelor persoanei, care solicită primirea în

profesie, referitoare la organizarea și exercitarea profesiei respective (art.

32).

La data de 8 iunie 2001, reclamantul

S.M., consilier juridic în municipiul Suceava, a susținut un atare interviu,

dar, așa cum rezultă din avizul negativ al Baroului de Avocați Suceava, el nu a

făcut dovada însușirii cunoștințelor menționate mai sus. Totodată, s-a

consemnat existența unor dubii privind activitatea sa anterioară, rezultate din

înscrierile în carnetul de muncă, precum și a unor indicii că în perioada

premergătoare depunerii cererii, a exercitat activități specifice profesiei de

avocat, pentru persoane fizice și juridice.

Implicarea reclamantului într-un

proces-verbal nu a fost negată de acesta, în cadrul întâmpinării. S.M. afirmă,

însă, că până la rămânerea definitivă a unei hotărâri judecătorești de

condamnare, beneficiază de prezumția legală de nevinovăție.

Tinând seama de împrejurările

menționate. se apreciază că în mod justificat Baroul de Avocați Suceava a emis

avizul său consultativ nefavorabil și pe această bază, Comisia Permanentă a

U.A.R., prin decizia nr. 1181/2001, a respins cererea reclamantului, pentru

acordarea scutirii de examen.

Măsura se înscrie în cadrul

libertății de apreciere conferită autorităților publice implicate, în fiecare

caz concret, care presupune o analiză atentă a tuturor condițiilor stabilite de

lege și statut.

Considerând deci, că, în speță, nu

s-a făcut dovada vătămării reclamantului într-un drept subiectiv legitim, prin

actele emise de pârâți și că nu sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate a

acțiunii în contecios administrativ, Curtea Supremă de Justiție va admite

recursul.

Pe cale de consecință, urmează a se

dispune modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii introdusă de

reclamant, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Baroul

de Avocați Suceava și U.A.R., împotriva sentinței civile nr. 150 din 19

septembrie 2000 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ.

Modifică sentința atacată și în

fond, respinge acțiunea reclamantului S.M., ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 februarie 2003.