ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5387/2003

Asupra recursului în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația formulată la 27 decembrie 2001, S.C. E. S.A. Piatra Neamț, în contradictoriu cu Administrația Financiară – Piatra Neamț, a solicitat anularea proceselor verbale de vânzare la licitație nr. 59096, 56027, 56098, 56099 din 12 decembrie 2000 și suspendarea executării silite pornită împotriva sa. În motivare, contestatoarea a arătat că, intimata, în vederea satisfacerii cerințelor bugetare, a procedat, în baza O.G. nr. 11/1996 și nr. 163/2000, la urmărirea silită a unor imobile din patrimoniul său, a căror valoare reactualizată în luna august 2000, depășește valoarea totală a creanțelor, iar pe de altă parte nu i s-a respectat dreptul de reeșalonare întocmit de O.G.

nr. 222/2000. În cauză, a formulat cerere de intervenție în interes propriu, S.C. M. S.R.L. Piatra Neamț invocând adjudecarea celor patru imobile aparținând contestatoarei debitoare și faptul că pentru achitarea prețului a fost obligată să obțină credit în valoare de 260.000.000 lei, achitând de bună credință, intimatei creditoare suma de 646.794.863 lei. A cerut totodată, evacuarea contestatoarei din imobilele adjudecate. A mai intervenit în cauză, în interesul contestatoarei, Casa Teritorială de Pensii a Județului Piatra Neamț, solicitând admiterea contestației la executare, deoarece, prin aplicarea greșită a O.G. nr. 11/1996 a fost desființat un contribuabil, făcându-se astfel imposibilă recuperarea creanței sale asupra aceluiași debitor.

Judecătoria Neamț, prin sentința civilă nr. 3680 bis din 28 mai 2001, a admis contestația la executare, a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție principală formulată de S.C. M. S.R.L. Piatra Neamț, a respins ca rămasă fără obiect cererea de intervenție accesorie formulată de Casa Teritorială de Pensii a Județului Neamț, a obligat Administrația Financiară Neamț să restituie intervenientei S.C. M. S.R.L. Piatra Neamț suma de 646.749.863 lei reprezentând contravaloarea primei rate achitate și a dobânzii aferente ei. S-a reținut în esență că nu s-au respectat dispozițiile art. 59 din O.G. nr. 11/1996 și nici nu s-a efectuat înscrierea somației în evidențele de publicitate imobiliară. Prin decizia civilă nr. 1135 din 24 august 2001, Tribunalul Neamț, a admis apelurile declarate de Administrația Financiară Neamț și S.C.

M. S.R.L. Piatra Neamț împotriva sentinței menționate, pe care a modificat-o în sensul că, a respins ca nefondată contestația la executare, reținându-se că s-a făcut dovada respectării dispozițiilor legale care reglementează actele de executare silită prealabile licitației propriu zise, inclusiv a termenelor instituite pentru emiterea somației și pentru fixarea termenului de licitație. Soluția a fost menționată prin decizia nr. 1980 din 19 noiembrie 2001 a Curții de Apel Bacău, secția civilă. În temeiul prevederilor art. 330 pct. 2 C. proc. civ., împotriva deciziei nr. 1135 din 24 august 2001 a Tribunalului Neamț și a deciziei nr. 1980 din 19 noiembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a declarat recurs în anulare, considerând că au fost pronunțate cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

În dezvoltarea motivelor recursului în anulare se susține că: somațiile emise pentru cele trei termene de licitație, nu respectă dispozițiile legale privitoare la menționarea datelor de individualizare și nici înscrierea în evidențele de publicitate imobiliară, încălcându-se prevederile art. 59 din O.G. nr. 11/199; nu s-au respectat dispozițiile art. 65 alin. (2) din aceeași ordonanță în legătură cu fixarea termenului de licitație; nu s-a făcut dovada îndeplinirii dispozițiilor art. 61, art. 65 alin. (3) din actul normativ-menționat; procesele verbale de licitație nr. 56098 și nr. 56099 din 12 decembrie 2000, sunt lovite de nulitate, pentru bunurile respective, licitația aplicându-se la primul termen, pornită fiind de la prețul oferit și nu de la prețul de evaluare.

În cauză, au formulat întâmpinări intimatele, intervenienta Casa Județeană de Pensii Neamț și contestatoarea prin lichidator judiciar, solicitând admiterea recursului în anulare, aceasta în interesul creditorilor bugetari, cât și al debitoarei, pentru a se realiza, în cadrul procedurii falimentului, valorificarea corespunzătoare a bunurilor debitoarei – și stingerea integrală pe această cale a datoriilor debitoarei. În cauză, a formulat întâmpinare intimata Administrația Finanțelor Publice Piatra Neamț, solicitând, pe fond, respingerea recursului în anulare și invocând, pe cale de excepție, dispozițiile art. 35 din Legea nr. 64/1995 potrivit cărora, de la data deschiderii procedurii falimentului privind debitoarea S.C.

E. Piatra Neamț, se suspendă acțiunile judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau a bunurilor sale. În atare situație, susține intimata, recursul în anulare a rămas fără obiect. Recursul în anulare este fondat sub un prim aspect, cel privind împrejurarea că, în prezent, recursul în anulare a rămas fără obiect, este de reținut că dacă în adevăr, potrivit textului menționat de la data deschiderii procedurii falimentului se suspendă acțiunile judiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului, dispoziția legală amintită nu poate funcționa în speță și în această fază de judecată. Aceasta întrucât procedura falimentului privind debitoarea contestatoare, a fost deschisă, în temeiul Legii nr. 64/1995, modificată și completată, ulterior epuizării ciclului procesual complet, situație în care, evident, judecata recursului în anulare trebuie să aibă loc.

Oarecum, față de temeiurile invocate, nu se poate reține că recursul în anulare a rămas fără obiect, ci eventual se putea discuta suspendarea judecării acestuia, ceea ce însă tocmai pentru cele deja arătate, nu este cazul. În ce privește fondul cauzei: Așa cum se arată în recursul în anulare contestatoarea s-a înregistrat cu o datorie bugetară către intimată, iar aceasta, în calitate de creditor a procedat la executarea silită prin vânzare la licitație publică a unor bunuri imobile, proprietatea debitoarei, în baza O.G. nr. 11/1996. S-a încheiat astfel, procesul verbal de sechestru nr. 17438 din 5 mai 1997, privind o hală de producție confecții metalice, atelier confecții metalice și un șopron, evaluate la 1.714.309.206 lei, pentru un debit de 109.783.398 lei, plus 95.213.998 lei penalități.

Bunurile au fost evaluate prin expertiza efectuată la 12 februarie 2000 la 1.714.309.226 lei. Iar la 15 august 2000, prin procesul verbal de sechestru nr. 33920, s-a indisponibilizat și clădirea atelier care, prin expertiza tehnică efectuată la 28 august 2000 a fost evaluată la suma de 1.566.000.000 lei, hala de producție, reevaluată la 986.000.000 lei, valoarea de circulație fiind stabilită la suma totală de 2.807.000.000 lei. S-a concluzionat, că pentru acoperirea creanței, este suficient ca numai o parte din activele societății să facă obiectul vânzării prin licitație publică, respectiv două spații de producție, care, prin valoarea lor însuma suma de 2,7 miliarde lei. S-au organizat 2 vânzări prin licitație publică, închise însă pentru lipsă de cumpărători, apoi o a treia etapă, în care, intimata a procedat, la 12.12.2000, la vânzarea prin licitație publică prin punerea în vânzare a patru obiective din spațiile de producție.

În adevăr, vânzarea prin licitație publică a bunurilor menționate, s-a realizat cu încălcarea prevederilor O.G. nr. 11/1996, întrucât: Somațiile emise pentru aceasta nu cuprinde în măsură suficientă menționarea datelor de individualizare a bunurilor supuse vânzării, faptul înscrierii în evidențele de publicitate imobiliară și mai ales, termenul de 5 zile prevăzut, încălcându-se astfel dispozițiile art. 59 din ordonanță potrivit cărora intimata avea obligația să-i comunice debitorului o somație care să cuprindă toate datele de identificare a imobilului urmărit, mențiunea că s-a luat măsura înscrierii somației în evidențele de publicitate imobiliară, somația trebuind a fi trimisă Registrului de publicitate imobiliară, în a cărui rază teritorială se află imobilul, pentru a se opera înscrierea în evidențele sale.

În ce privește somația pentru al treilea termen de licitație din 12 decembrie 2000, numai mențiunea că bunurile sunt cele sechestrate, nu poate fi suficientă câtă vreme bunurile au fost sechestrate și licitate în mai multe etape la ultima licitație fiind scoase la vânzare și alte bunuri, respectiv atelierul confecții metalice și șopronul. Potrivit art. 61 din același act normativ, intimata mai avea obligația, de asemeni nerespectată, să solicite autorităților ce ține evidențele de publicitate imobiliară, relații privind drepturile reale și alte sarcini ce grevează imobilele urmărite, precum și titularii acestora, care trebuiau de asemeni înștiințați de intimată și chemați la termenele fixate.

Au fost încălcate și dispozițiile art. 65 alin. (2) întrucât intimata nu a stabilit corect primul termen al licitației, care trebuia fixat numai după expirarea termenului de 30 zile de la comunicarea somației. Nu s-a făcut dovada, conform dispozițiilor art. 65 alin. (3) din ordonanță, că s-a procedat la afișarea anunțurilor de vânzare și pe imobilele ce urmau să fie scoase la vânzare, la sediul societății contestatoare și la ușa Consiliului Local în raza căruia se aflau imobilele respective. Cu privire la procesele-verbale de licitație nr. 56098 și nr. 56099 din 12 decembrie 2000, prin care au fost vândute atelierul de confecții metalice și șopronul, pentru aceste bunuri, licitația se afla în realitate la primul termen, întrucât la termenele anterioare, respectiv 31 octombrie 2000 și 21 noiembrie 2000, pentru ele nu s-a îndeplinit procedura somației și nici a penalității.

De altfel, potrivit art. 66 alin. (1) din ordonanță, licitația trebuia să înceapă de la prețul de evaluare, nu de la prețul oferit, cum greșit s-a procedat, ajungându-se astfel ca hala de producție, evaluată la suma de 986.000.000 lei să se vândă cu suma de 400.000.000 lei, iar atelierul producție evaluat la 1.566.000.000 lei, cu suma de 600.000.000 lei. Față de cele arătate, cum licitația organizată astfel este lovită de nulitate, recursul în anulare urmează a fi admis, a se modifica deciziile atacate, în sensul menținerii sentinței civile nr. 3680 din 28 mai 2001 a Judecătoriei Piatra Neamț.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 1980 din 19 noiembrie 2001 a Curții de Apel Bacău și a deciziei civile nr. 1135 din 24 august 2001 a Tribunalului Neamț. Modifică decizia menționată a Curții de Apel Bacău, în sensul că admite recursul declarat de contestatoarea S.C. E. Piatra Neamț, modifică decizia civilă nr. 1135 a Tribunalului Neamț în sensul că respinge apelurile declarate de Administrația Finanțelor Publice Piatra Neamț și S.C. M. Piatra Neamț împotriva sentinței civile nr. 3680 bis din 28 mai 2001 a Judecătoriei Piatra Neamț, pe care o menține. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 decembrie 2003.