ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5387/2003

Asupra recursului

în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin contestația formulată la 27 decembrie 2001,

S.C. E. S.A. Piatra Neamț, în contradictoriu cu Administrația Financiară –

Piatra Neamț, a solicitat anularea proceselor verbale de vânzare la licitație

nr. 59096, 56027, 56098,  56099 din 12 decembrie 2000 și suspendarea executării

silite pornită împotriva sa.

În motivare, contestatoarea a arătat că,

intimata, în vederea satisfacerii cerințelor  bugetare, a procedat, în baza O.G.

nr. 11/1996 și nr. 163/2000, la  urmărirea silită a unor imobile din

patrimoniul său, a căror valoare reactualizată în luna august 2000, depășește

valoarea totală a creanțelor, iar pe de altă parte nu i s-a respectat dreptul

de reeșalonare întocmit de O.G. nr. 222/2000.

În cauză, a formulat cerere de intervenție în

interes propriu, S.C. M. S.R.L. Piatra Neamț invocând adjudecarea celor patru

imobile aparținând contestatoarei debitoare și faptul că pentru achitarea

prețului a fost obligată să obțină credit în valoare de 260.000.000 lei,

achitând de bună credință, intimatei creditoare suma de 646.794.863 lei. A

cerut totodată, evacuarea contestatoarei din imobilele adjudecate.

A mai intervenit în cauză, în interesul

contestatoarei, Casa Teritorială de Pensii a Județului Piatra Neamț, solicitând

admiterea contestației la executare, deoarece, prin aplicarea greșită a O.G.

nr. 11/1996 a fost desființat un contribuabil, făcându-se astfel imposibilă

recuperarea creanței sale asupra aceluiași debitor.

Judecătoria Neamț, prin sentința civilă nr. 3680

bis din 28 mai 2001, a admis contestația la  executare, a respins ca

neîntemeiată cererea de intervenție principală formulată de S.C. M. S.R.L.

Piatra Neamț, a respins ca rămasă fără obiect cererea de intervenție accesorie

formulată de Casa Teritorială de Pensii a Județului Neamț, a obligat

Administrația Financiară Neamț să  restituie intervenientei  S.C. M. S.R.L.

Piatra Neamț suma de 646.749.863 lei reprezentând contravaloarea primei rate

achitate și a dobânzii aferente ei.

S-a reținut în esență că nu s-au respectat

dispozițiile art. 59 din O.G. nr. 11/1996 și nici nu s-a efectuat  înscrierea

somației în evidențele de publicitate imobiliară.

Prin decizia civilă nr. 1135 din 24 august 2001,

Tribunalul Neamț, a admis apelurile declarate de Administrația  Financiară

Neamț și S.C. M. S.R.L. Piatra Neamț împotriva sentinței menționate, pe care a

modificat-o în sensul că, a respins ca nefondată contestația la executare,

reținându-se că s-a făcut dovada respectării dispozițiilor legale care

reglementează actele de executare silită prealabile licitației propriu zise,

inclusiv a termenelor instituite pentru emiterea somației și pentru fixarea

termenului de licitație.

Soluția a fost menționată prin decizia nr. 1980

din 19 noiembrie 2001 a Curții de Apel Bacău,  secția civilă.

În temeiul prevederilor art. 330 pct. 2 C. proc.

civ., împotriva deciziei nr. 1135 din 24 august 2001 a Tribunalului Neamț și a

deciziei nr. 1980 din 19 noiembrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Bacău,

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, a

declarat recurs în anulare, considerând că au fost pronunțate cu încălcarea

esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a cauzei pe fond.

În dezvoltarea motivelor recursului

în anulare se susține că: somațiile   emise  pentru  cele trei termene de

licitație, nu respectă dispozițiile legale privitoare la menționarea datelor de

individualizare și nici înscrierea în evidențele de publicitate imobiliară,

încălcându-se prevederile art. 59 din O.G. nr. 11/199; nu s-au  respectat

dispozițiile art. 65 alin. (2) din aceeași ordonanță în legătură cu fixarea

termenului de licitație; nu s-a  făcut dovada îndeplinirii dispozițiilor art. 61,

art. 65 alin. (3) din actul normativ-menționat; procesele verbale de licitație

nr. 56098 și nr. 56099 din 12 decembrie 2000, sunt lovite de nulitate, pentru

bunurile respective, licitația aplicându-se la primul termen, pornită fiind de

la prețul oferit și nu de la prețul de evaluare.

În cauză, au formulat întâmpinări intimatele,

intervenienta Casa Județeană de Pensii Neamț și contestatoarea prin lichidator

judiciar, solicitând admiterea recursului în anulare, aceasta în interesul

creditorilor bugetari, cât și al debitoarei, pentru a se realiza, în cadrul

procedurii falimentului, valorificarea corespunzătoare a bunurilor debitoarei –

și stingerea integrală pe această cale a  datoriilor debitoarei.

În cauză, a formulat întâmpinare intimata

Administrația Finanțelor Publice Piatra Neamț, solicitând, pe fond, respingerea

recursului în anulare și invocând, pe cale de excepție, dispozițiile art. 35

din Legea nr. 64/1995 potrivit cărora, de la data deschiderii procedurii

falimentului privind debitoarea S.C. E. Piatra Neamț, se suspendă acțiunile

judiciare sau extrajudiciare pentru realizarea creanțelor asupra debitorului

sau a bunurilor sale.

În atare situație, susține intimata, recursul în

anulare a rămas fără obiect.

Recursul în anulare este fondat sub un prim

aspect, cel privind împrejurarea că, în prezent, recursul în anulare a rămas fără

obiect, este de reținut că dacă în adevăr, potrivit textului menționat de la

data deschiderii procedurii falimentului se suspendă acțiunile judiciare pentru

realizarea creanțelor asupra debitorului, dispoziția legală amintită nu poate

funcționa în speță și în această fază de judecată. Aceasta întrucât procedura

falimentului privind debitoarea contestatoare, a fost deschisă, în temeiul

Legii nr. 64/1995, modificată și completată, ulterior epuizării ciclului

procesual complet, situație în care, evident, judecata recursului în anulare

trebuie să aibă loc.

Oarecum, față de temeiurile invocate, nu se

poate reține că recursul în anulare a rămas fără obiect, ci eventual se putea

discuta suspendarea judecării acestuia, ceea ce însă tocmai pentru cele deja

arătate, nu este cazul.

În ce privește fondul cauzei:

Așa cum se arată în recursul în anulare

contestatoarea s-a înregistrat cu o datorie bugetară  către intimată, iar

aceasta, în calitate de creditor a procedat la executarea silită prin vânzare

la licitație publică a unor bunuri imobile, proprietatea debitoarei, în baza O.G.

nr. 11/1996.

S-a încheiat astfel, procesul verbal de

sechestru nr. 17438 din 5 mai 1997, privind o hală de producție confecții

metalice, atelier confecții metalice și un șopron, evaluate la 1.714.309.206

lei, pentru un debit de 109.783.398 lei, plus 95.213.998  lei penalități.

Bunurile au fost evaluate prin expertiza

efectuată la 12 februarie 2000 la 1.714.309.226 lei.

Iar la 15 august 2000, prin procesul verbal de

sechestru nr. 33920, s-a indisponibilizat și clădirea atelier care, prin

expertiza tehnică efectuată la 28 august 2000 a fost evaluată la suma de

1.566.000.000 lei, hala de producție, reevaluată la 986.000.000 lei, valoarea

de circulație fiind stabilită la suma totală de 2.807.000.000 lei.

S-a concluzionat, că pentru acoperirea creanței,

este suficient ca numai o parte din activele societății să facă obiectul

vânzării prin licitație publică, respectiv două spații de producție, care, prin

valoarea lor însuma suma de 2,7 miliarde lei.

S-au organizat 2 vânzări prin licitație publică,

închise însă pentru lipsă de cumpărători, apoi o a treia etapă, în care,

intimata a procedat, la 12.12.2000, la vânzarea prin licitație publică prin

punerea în vânzare a patru obiective din spațiile de producție.

În adevăr, vânzarea prin licitație publică a

bunurilor  menționate,  s-a realizat cu încălcarea prevederilor O.G. nr. 11/1996,

întrucât:

Somațiile emise pentru aceasta nu cuprinde în

măsură suficientă menționarea datelor de individualizare a bunurilor supuse

vânzării, faptul înscrierii în evidențele de publicitate imobiliară și mai ales,

termenul de 5 zile prevăzut, încălcându-se astfel dispozițiile art. 59 din

ordonanță potrivit cărora intimata avea obligația să-i comunice debitorului o somație

care să cuprindă toate datele de identificare a imobilului urmărit, mențiunea

că s-a luat măsura înscrierii somației în evidențele de publicitate imobiliară,

somația trebuind a fi trimisă Registrului de publicitate imobiliară, în a cărui

rază teritorială se află imobilul, pentru a se opera înscrierea în evidențele

sale.

În ce privește somația pentru al treilea termen

de licitație din 12 decembrie 2000, numai mențiunea că bunurile sunt cele

sechestrate, nu poate fi suficientă câtă vreme bunurile  au fost sechestrate și

licitate în mai multe etape la ultima licitație fiind scoase la vânzare și alte

bunuri, respectiv atelierul confecții metalice și șopronul.

Potrivit art. 61 din același act normativ,

intimata mai avea obligația, de asemeni nerespectată, să solicite

autorităților ce ține evidențele de publicitate imobiliară, relații privind

drepturile reale și alte sarcini ce grevează imobilele urmărite, precum și

titularii acestora, care trebuiau de asemeni înștiințați de intimată și chemați

la termenele fixate.

Au fost încălcate și dispozițiile art. 65 alin.

(2) întrucât intimata nu a stabilit corect primul termen al licitației, care

trebuia fixat  numai după expirarea termenului de 30 zile de la comunicarea

somației.

Nu s-a făcut dovada, conform dispozițiilor art. 65

alin. (3) din ordonanță, că s-a procedat la afișarea anunțurilor de vânzare și

pe imobilele ce urmau să fie scoase la vânzare, la sediul societății

contestatoare și la ușa Consiliului  Local în raza căruia se aflau imobilele

respective.

Cu privire la procesele-verbale de licitație nr.

56098 și nr. 56099 din 12 decembrie 2000, prin care au fost vândute atelierul

de confecții metalice și șopronul,  pentru aceste bunuri, licitația se afla în

realitate la primul termen, întrucât la termenele anterioare, respectiv 31

octombrie 2000 și 21 noiembrie 2000, pentru ele nu s-a îndeplinit procedura

somației și nici a penalității.

De altfel, potrivit art. 66 alin. (1) din

ordonanță, licitația trebuia să înceapă de la  prețul de evaluare, nu de la prețul

oferit, cum greșit s-a procedat, ajungându-se  astfel ca hala de producție,

evaluată la suma de 986.000.000 lei să se vândă cu suma de 400.000.000 lei, iar

atelierul producție evaluat la 1.566.000.000 lei, cu suma de 600.000.000 lei.

Față de cele arătate, cum licitația organizată

astfel este lovită de nulitate, recursul în anulare urmează a fi admis, a se

modifica deciziile atacate, în sensul menținerii sentinței civile nr. 3680 din

28 mai 2001 a Judecătoriei Piatra Neamț.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul în anulare declarat

de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție

împotriva deciziei civile nr. 1980 din 19 noiembrie 2001 a Curții de Apel Bacău

și a deciziei civile nr. 1135 din 24 august 2001 a Tribunalului Neamț. Modifică

decizia menționată a Curții de Apel Bacău, în sensul că admite recursul

declarat de contestatoarea S.C. E. Piatra Neamț, modifică decizia civilă nr. 1135

a Tribunalului Neamț în sensul că respinge apelurile declarate de Administrația

Finanțelor Publice Piatra Neamț și S.C. M. Piatra Neamț împotriva sentinței

civile nr. 3680 bis din 28 mai 2001 a Judecătoriei Piatra Neamț, pe care o

menține.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi  15 decembrie 2003.