ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3830/2003

Asupra recursului

de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la nr. 3469 din 6 mai

1999 la Judecătoria Piatra Neamț, creditoarea B.A. S.A., sucursala Neamț, a

cerut înființarea și validarea popririi asupra drepturilor salariale ale

debitorului B.V., la terțul poprit Oficiul de Cadastru și Organizarea

Teritoriului Neamț pentru o creanță de 260.208.886 lei, în baza unui contract

de cauțiune nr. 1358 din 2 mai 1996 cu care s-a garantat cu un credit de

140.000.000 lei încasat de debitorul S.C. H. Neamț, în baza contractelor de

credit nr. 82 din 18 octombrie 1994, 24/1995 și 17/30 aprilie 1996.

Prin sentința civilă nr. 5762 din 28 septembrie

1999 s-a respins cererea creditoarei, reținându-se că se invocă pentru

executare un contract de împrumut care nu este titlu executor.

Prin decizia nr. 4667 din 7 martie 2000 a Tribunalului

Neamț, în dosarul nr. 3334/2000 a fost admis apelul creditoarei A.V.A.B. care a

preluat prin cesiune creanța de la B.A., s-a desființat sentința și s-a trimis

cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Prin sentința civilă nr. 6588 din 11 octombrie

2000 a Judecătoriei Piatra Neamț, în dosarul nr. 3559/2000, în rejudecare, s-a

respins cererea creditoarei A.V.A.B. București, iar prin decizia nr. 67/2002

s-a respins ca nefondat apelul creditoarei (dosar nr. 569/2001).

Recursul creditoarei declarat împotriva deciziei

nr. 67/2002 a fost admis, și, în consecință a fost casată decizia recurată, în

sensul că s-a admis și apelul formulat de creditoare, împotriva sentinței

Judecătoriei Piatra Neamț, pe care a desființat-o și s-a declinat competența de

soluționare a cauzei la Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de

contencios administrativ.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel

Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, la nr. 3713 din 16

octombrie 2002.

Prin sentința nr. 4 din 17 ianuarie 2003,

pronunțată în dosarul nr. 3713/2002 s-a respins cererea de validare a popririi,

ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de

apel, a apreciat că, contractul de credit încheiat de bancă cu creditoarea și

contractul de cauțiune încheiat cu fidejusorul nu constituie titlu executoriu,

chiar dacă în contractul principal există o clauză inserată în acest sens,

deoarece O.U.G. nr. 43 din 10 iulie 1997 care prevede la art. 5 caracterul de

titlu executoriu al contractelor de credit încheiate de B.A. a intrat în

vigoare ulterior celei trei contracte principale și a contractului accesoriu de

cauțiune.

În același context a mai arătat în considerente

instanța de apel, că actul normativ invocat nu poate fi aplicat retroactiv

datei de 10 iulie 1997, ci numai contractelor încheiate ulterior acestei date.

În contra celei din urmă hotărâri, creditoarea a

declarat recurs criticând soluția pronunțată în apel pentru nelegalitate și

netemeinicie și a susținut în esență că, contractele de credit constituie titlu

executoriu conform art. 39 pct. 1 din O.U.G. nr. 51/1998 aprobată prin Legea

nr. 409/2001, invocând ca temei de drept art. 304 pct. 9 C. proc. civ., și, pe

cale de consecință a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, în

sensul admiterii cererii de înființare și validare a popririi, astfel cum a

fost formulat.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 453 C. proc. civ., sunt supuse

executării silite prin poprire sumele de bani, titlurile de valoare sau alte

bunuri mobile incorporabile datorate debitorului de o a treia persoană sau pe

care aceasta le va datora în viitor în temeiul unor raporturi juridice

existente.

Specificul popririi este determinat de

caracterul triunghiular al acestei operațiuni juridice procesuale, care, în

principiu, presupune participarea indispensabilă a trei părți: creditorul

popritor (urmăritor), debitorul poprit (urmărit) și terțul poprit, între aceste

trei subiecte de drept se stabilesc tot atâtea raporturi juridice.

Dintre aceste raporturi juridice două preced

înființarea popririi și anume: raportul de creanță dintre creditorul urmăritor

și debitorul urmărit precum și raportul de creanță dintre debitorul poprit și

terțul poprit, acesta din urmă caracterizându-se prin aceea că terțul este

dator față de debitorul urmărit.

În temeiul popririi executării se naște și un al

treilea raport juridic între creditorul popritor și terțul poprit, ce ia

naștere în cadrul procedurii de urmărire silită. Și acest raport juridic este

tot un raport de creanță, un raport de la creditor la debitor, în sensul că

debitorul poprit este creditor al terțului poprit, ce se creează prin adresa de

înștiințare sau, după caz, de validare a popririi.

În majoritatea cazurilor la poprire participă cele

trei subiecte menționate mai sus.

Existența de regulă a celor trei părți implică

obligația procesuală, pentru creditorul popritor, ca titular al titlului

executoriu, și, deci, în poziție de reclamant în cererea de validare poprire,

de a justifica în cerere, calitatea sa procesuală activă cât și cea pasivă a

debitorului poprit și a terțului poprit, sub sancțiunea respingerii popririi ca

fiind făcută după caz, în lipsa calității procesuale a popritorului sau

îndreptată greșit împotriva unui debitor etc.

Debitorul poprit nu trebuie să îndeplinească

condiții particulare, el trebuie să cumuleze calitatea de debitor al

creditorului urmărit cu aceea de creditor al terțului poprit, iar, calitatea

procesuală a terțului poprit este determinată de existența unui raport

obligațional între debitorul urmărit și terțul poprit.

În cauză, unitatea chemată în judecată în

calitate de terț poprit a comunicat instanței prin adresa aflată la dosar că

debitorul B.V. nu mai lucrează la această unitate, împrejurare de care a luat

cunoștință și creditoarea, așa cum rezultă din concluziile scrise depuse la

dosar.

Din examinarea adresei depuse de terțul poprit,

Curtea constată că terțul poprit indicat de creditor nu mai este debitor al

debitorului poprit, situație în care nu mai există cel de-al treilea raport de

creanță al popririi de la creditor la debitor, datorită lipsei calității

procesuale a terțului poprit.

Față de cele ce preced, Curtea urmează a admite

recursul, a modifica decizia în sensul respingerii cererii de validare poprire

formulată de creditoare, pentru lipsa calității procesuale a terțului poprit.

În ce privește critica referitoare la titlu

executoriu conform O.G. nr. 51/1998 modificată și aprobată prin Legea nr. 409/2001,

Curtea analizând acest aspect reține următoarele:

De principiu constituie titlu executoriu toate

documentele care constată debite pe care persoanele fizice sau juridice le au

față de bănci și care au fost preluate de A.V.A.B., documente existente deja la

intrarea în vigoare a actului normativ invocat și nu numai celor posterioare.

De altfel, rațiunea emiterii O.U.G. nr. 51/1998

privind valorificarea unor active bancare, modificată și aprobată prin Legea nr.

409/2001 a fost tocmai aceea de a simplifica și impulsiona executarea

creanțelor bancare neperformante existente la data emiterii ordonanței și nu

numai celor ce se vor ivi în viitor și, în acest sens, legiuitorul a înțeles să

dea caracter de titlu executoriu documentelor care constată existența

creanțelor, chiar dacă la data constituirii lor dispozițiile legale nu

confereau acest caracter.

Așa fiind, Curtea,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

creditoarea A.V.A.B. București împotriva sentinței civile nr. 4 din 17 ianuarie

2003 a Curții de Apel Bacău, pe care o modifică, în sensul că, respinge cererea

de validarea popririi pentru lipsa calității procesuale a terțului poprit.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 7 octombrie 2003.