ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1097/2003

S-a

luat în examinare recursul declarat de S.C.”P” SA , prin lichidator judiciar

S.C. „E” SRL, împotriva sentinței civile nr.154 din 18 decembrie 2001 a

Curții de Apel Bacău – Secția comercială și de

contencios administrativ.

La

apelul nominal s-au prezentat intimații-pârâți Ministerul

Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor

Publice a județului Neamț, ambele părți fiind reprezentate

de consilierul juridic E.B.. Au lipsit recurenta-reclamantă SC „P” S.A.,

respectiv lichidatorul acesteia – S.C. „E” SRL  și intimata-pârâtă

Administrația Finanțelor Publice a municipiului Piatra Neamț.

Procedura

completă.

Referind

asupra cauzei, magistratul asistent a arătat că

recurenta-reclamantă S.C.”P” SA   a solicitat, în scris, judecarea cauzei

în lipsă (fila 5, dosar recurs).

Reprezentanta

Ministerului Finanțelor Publice a pus concluzii de respingere a

recursului, ca nefondat.

Procurorul

a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.

C

U R T E A

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

acțiunea formulată la data de 15 octombrie 2001, S.C. „P” SA   prin

lichidator S.C. „E” SRL a solicitat anularea deciziei Ministerului

Finanțelor nr.1382 din 11 septembrie 2001, precum și a

procesului-verbal de control nr. 532/13.07.2001 încheiat de Direcția de

Control Fiscal Neamț din cadrul D.G.F.P.C.F.S. Neamț.

În

motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că măsura

obligării la plata majorărilor de întârziere datorate pentru

achitarea cu întârziere a obligațiilor bugetare restante la data de

31.08.1999, calculate ulterior declanșării procedurii falimentului,

este nelegală și contravine dispozițiilor Legii nr.64/1995 care

are drept scop declarat lichidarea pasivului debitorului.

Prin

sentința civilă nr.154/ 18 decembrie 2001 Curtea de Apel Bcău a

respins acțiunea, reținând pentru aceasta că majorările de

întârziere reprezintă o sancțiune specifică dreptului financiar

neputând fi comparate cu dobânzile prevăzute de creditor la care se

referă art.37 din Legea nr.64/1995.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs SC „P” SA   prin lichidator SC „E” SRL,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta

a susținut că după deschiderea procedurii de reorganizare

și lichidare, calcularea de majorări de întârziere,

penalități sau dobânzi ar presupune majorarea continuă a

pasivului patrimonial, ceea ce ar contraveni scopului prevăzut de Legea

nr. 64/1995.

A

mai susținut că în ce o privește, măsura dispusă de

Direcția de Control Fiscal Neamț este și netemeinică,

întrucât a făcut dovada achitării impozițului pe salarii

până la deschiderea procedurii de reorganizare.

Recursul

nu este fondat.

Prin

încheierea de ședință din 12.06.2000, Tribunalul Neamț a

dispus deschiderea procedurii de lichidare judiciare a SC „P” SA.

În

urma controlului efectuat de Administrația Financiară Piatra

Neamț, prin procesul-verbal nr.5321/ 13.07.2001 s-a stabilit în sarcina

societății obligația de virare la bugetul de stat a sumei de

530.976.979 lei reprezentând majorări pentru vărsarea cu întârziere a

impozitului pe salarii.

Potrivit

art.37 din Legea nr.64/1995 „nici o dobândă ori cheltuială nu va

putea fi adăugată creanțelor negarantate sau părților

negarantate din creanțele garantate de la data deschiderii procedurii în

afară de cazul în care, prin programul de plată a creanțelor

cuprinse în planul de reorganizare, se derogă de la prevederile de mai

sus”.

Or,

penalitățile și majorările de utilizare nu constituie

„dobânzi” sau „cheltuieli” în sensul celor menționate. Ele reprezintă

în fapt sancțiuni pentru neplata la termen a unor datorii către stat,

fiind datorate în baza unor prevederi legale speciale, respectiv art.3 din O.G.

nr.11/1996.

Față

de aceste considerente, urmează a se constata că în mod corect

instanța fondului a reținut ca neîntemeiată acțiunea

reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de S.C.”P” SA  prin lichidator judiciar S.C. „E” SRL   împotriva

sentinței civile nr.154 din 18 decembrie 2001 a Curții de Apel

Bacău – Secția comercială și de contencios administrativ,

ca nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 19 martie 2003.