ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1097/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de S.C.”P” SA , prin lichidator judiciar S.C. „E” SRL, împotriva sentinței civile nr.154 din 18 decembrie 2001 a Curții de Apel Bacău – Secția comercială și de contencios administrativ. La apelul nominal s-au prezentat intimații-pârâți Ministerul Finanțelor Publice și Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Neamț, ambele părți fiind reprezentate de consilierul juridic E.B.. Au lipsit recurenta-reclamantă SC „P” S.A., respectiv lichidatorul acesteia – S.C. „E” SRL și intimata-pârâtă Administrația Finanțelor Publice a municipiului Piatra Neamț. Procedura completă. Referind asupra cauzei, magistratul asistent a arătat că recurenta-reclamantă S.C.”P” SA a solicitat, în scris, judecarea cauzei în lipsă (fila 5, dosar recurs).

Reprezentanta Ministerului Finanțelor Publice a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat. Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat. C U R T E A Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la data de 15 octombrie 2001, S.C. „P” SA prin lichidator S.C. „E” SRL a solicitat anularea deciziei Ministerului Finanțelor nr.1382 din 11 septembrie 2001, precum și a procesului-verbal de control nr. 532/13.07.2001 încheiat de Direcția de Control Fiscal Neamț din cadrul D.G.F.P.C.F.S. Neamț. În motivarea cererii sale, reclamanta a susținut că măsura obligării la plata majorărilor de întârziere datorate pentru achitarea cu întârziere a obligațiilor bugetare restante la data de 31.08.1999, calculate ulterior declanșării procedurii falimentului, este nelegală și contravine dispozițiilor Legii nr.64/1995 care are drept scop declarat lichidarea pasivului debitorului.

Prin sentința civilă nr.154/ 18 decembrie 2001 Curtea de Apel Bcău a respins acțiunea, reținând pentru aceasta că majorările de întârziere reprezintă o sancțiune specifică dreptului financiar neputând fi comparate cu dobânzile prevăzute de creditor la care se referă art.37 din Legea nr.64/1995. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC „P” SA prin lichidator SC „E” SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. Recurenta a susținut că după deschiderea procedurii de reorganizare și lichidare, calcularea de majorări de întârziere, penalități sau dobânzi ar presupune majorarea continuă a pasivului patrimonial, ceea ce ar contraveni scopului prevăzut de Legea nr. 64/1995. A mai susținut că în ce o privește, măsura dispusă de Direcția de Control Fiscal Neamț este și netemeinică, întrucât a făcut dovada achitării impozițului pe salarii până la deschiderea procedurii de reorganizare.

Recursul nu este fondat. Prin încheierea de ședință din 12.06.2000, Tribunalul Neamț a dispus deschiderea procedurii de lichidare judiciare a SC „P” SA. În urma controlului efectuat de Administrația Financiară Piatra Neamț, prin procesul-verbal nr.5321/ 13.07.2001 s-a stabilit în sarcina societății obligația de virare la bugetul de stat a sumei de 530.976.979 lei reprezentând majorări pentru vărsarea cu întârziere a impozitului pe salarii. Potrivit art.37 din Legea nr.64/1995 „nici o dobândă ori cheltuială nu va putea fi adăugată creanțelor negarantate sau părților negarantate din creanțele garantate de la data deschiderii procedurii în afară de cazul în care, prin programul de plată a creanțelor cuprinse în planul de reorganizare, se derogă de la prevederile de mai sus”.

Or, penalitățile și majorările de utilizare nu constituie „dobânzi” sau „cheltuieli” în sensul celor menționate. Ele reprezintă în fapt sancțiuni pentru neplata la termen a unor datorii către stat, fiind datorate în baza unor prevederi legale speciale, respectiv art.3 din O.G. nr.11/1996. Față de aceste considerente, urmează a se constata că în mod corect instanța fondului a reținut ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de S.C.”P” SA prin lichidator judiciar S.C. „E” SRL împotriva sentinței civile nr.154 din 18 decembrie 2001 a Curții de Apel Bacău – Secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 martie 2003.