ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1556/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel

Bacău, la 24 februarie 2002 D.G.F.P. Neamț, a declarat recurs împotriva

sentinței nr. 11 din 29 ianuarie 2002 a Curții de Apel Bacău, secția comercială

și de contencios administrativ, prin care a fost admisă acțiunea în contencios formulată

de către sucursala de D.F.E.E. Piatra Neamț a S.C. E. împotriva deciziei nr. 1453

din 26 septembrie 2002 a Direcției Generale de Soluționare a Contestațiilor din

cadrul Ministerului Finanțelor. De precizat că reclamanta a fost repusă în

termenul de decădere prevăzut de art. 4 din O.U.G. nr. 13/2001 cu trimiterea

cauzei pentru soluționarea fondului la Ministerul Finanțelor Publice.

S-a susținut de recurenta că această sentință a

fost dată cu încălcarea competenței teritoriale și aprecierea eronată a legii

și a probelor administrate.

Astfel s-a repus în termen reclamanta cerere

făcută abia cu ocazia susținerii concluziilor iar nu prin cererea de chemare în

judecată, având ca temei simpla îmbolnăvire a unui angajat această

situație neputându-se interpreta ca o împrejurare mai presus de voința unității

de a depune în termen contestația.

Din actele cauzei Curtea Supremă de Justiție

reține că prin sentința din nr. 11 din 29 ianuarie 2002 a Curții de Apel Bacău,

secția comercială și de contencios administrativ, s-a admis acțiunea în

contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. E. S.A. București, sucursala

de distribuție Piatra Neamț împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice

și D.G.F.P. Neamț.

S-a repus reclamantei în termenul de contestație

împotriva notei de constatare din 9 iulie 2001 încheiată de D.G.F.P. Neamț.

S-a desființat decizia nr. 1453 din 26

septembrie 2001 și s-a trimis cauza pentru a fi soluționată pe fond contestația

reclamantei la D.G.S.C. din cadrul Ministerului Finanțelor.

Recursul declarat este întemeiat și va fi admis întrucât

hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică.

Este de observat că prin decizia nr. 1453 din 26

septembrie 2001, emisă de D.G.S.C. din Ministerul Finanțelor Publice s-a

respins ca nedepusă în termen contestația formulată de reclamantă împotriva măsurilor

dispuse prin nota de constatare din 9 iulie 2001 a D.G.F.P. Neamț privind virarea

la bugetul de stat a sumei de 15.354.370 lei reprezentând TVA aferentă

consumului propriu tehnologic evaluat la prețul mediu de achiziție pe perioada

1 ianuarie 2000 – aprilie 2001.

Din actele cauzei rezultă că întrucât nota de

constatare încheiat de organul de control fiscal a fost comunicată reclamantei

la 9 iulie 2001, contestația depusă de reclamantă s-a înregistrat la 30 iulie

2001 deci tardiv peste termenul de 15 zile prevăzut de art. 4 din O.U.G. nr. 13/2003.

Repunerea în termen acordată de instanță,

reclamantei este total nelegală simpla boală a unui salariat din cadrul

persoanei juridice nefiind un motiv mai presus de voința persoanei juridice de

a înainta în termen contestația în discuție.

Așa fiind prin admiterea recursului declarat

sentința atacată va fi casată cu respingerea în fond a cererii de chemare în judecată

ca tardiv formulată, decizia Ministerului Finanțelor Publice nr. 1453 din 26

septembrie 2001 a fost un act legal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de D.G.F.P.

Neamț în numele și pentru Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței

civile nr. 11 din 29 ianuarie 2002 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și

de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și în fond,

respinge cererea de repunere în termen.

Respinge contestația formulată de S.C.

E. S.A., sucursala de Distribuție Piatra Neamț, ca tardiv formulată.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 aprilie

2003.