ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2709/2003

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la Tribunalul Hunedoara la 17 noiembrie 1998, reclamanta S.C. C. S.A. Deva, în contradictoriu cu pârâta R.A. A. Orăștie a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună rezilierea contractului de antrepriză nr. 66/1985 încheiat între părți, să oblige pârâta la plata sumei de 11.021.222 lei, sumă reactualizată, conform indicelui de inflație, la valoarea de 58.729.494 lei - suma reprezentând contravaloarea lucrărilor de antrepriză executate în folosul pârâtei și refuzate la plată. În motivarea acțiunii sunt invocate următoarele aspecte ce țin de situația de fapt a pricinii: - prin contractul de antrepriză nr. 66/1995, reclamanta, în calitate de antreprenor, se obliga să construiască în favoarea pârâtei, în calitate de beneficiar al lucrării, un număr de 19 apartamente situate în Orăștie.

- termenul de finalizare a lucrărilor a fost prelungit datorită faptului că amplasamentul nu a fost predat liber de construcții, astfel că primele două scări ale blocului au fost predate beneficiarului în anul 1989 și, respectiv în 1990. - pentru scara a III-a, nefiind rezolvate devierile cablurilor, s-a încercat soluția construirii apartamentelor diferență pe un alt amplasament, nepredat, - în anul 1994, reclamanta a executat lucrări în valoare de 3.103.519 lei, iar în anul 1995 lucrări în valoare de 33.138.922 lei, lucrări confirmate de pârâtă prin semnătură, dar neachitate de aceasta. Tribunalul Hunedoara, prin sentința nr. 99/ C.A. din 5 februarie 1999, a admis în parte acțiunea reclamantei S.C.

C. S.A. Deva și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 42.658.530 lei reprezentând contravaloare lucrări executate și suma de 2.804.511 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. În pronunțarea acestei sentințe, instanța, a reținut, în esență, cât privește rezilierea contractului că aceasta nu are obiect, întrucât contractul de antrepriză a încetat de drept prin expirarea termenului pentru care a fost încheiat și, cât privește capătul de cerere privind contravaloarea lucrărilor, că pârâta nu și-a îndeplinit obligația contractuală de plată a prețului datorat. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamanta S.C. C. S.A. Deva, cât și pârâta R.A. A. Orăștie.

Criticile aduse de reclamantă sentinței apelate vizează greșita respingere a capătului de acțiune privind rezilierea contractului de antrepriză, precum și eronata constatare a instanței de fond referitoare la modul de încetare a contractului de antrepriză, în opinia reclamantei, contractul neputând înceta decât prin executarea lucrării sau prin hotărâre judecătorească. Criticile aduse de pârâtă vizează greșita apreciere a instanței cu privire la răspunderea sa, întrucât pârâta are calitate de intermediar între autorul lucrărilor și beneficiar. Curtea de Apel Alba Iulia, prin decizia nr. 1025/ A din 17 decembrie 1999, a respins, ca nefondate, ambele apeluri reținând următoarele: 1. În ceea ce privește apelul reclamantei, instanța de apel a reținut că reclamanta nu poate invoca propria vină în executarea obligațiilor contractuale.

2. Referitor la apelul pârâtei instanța de apel a reținut că, în hotărârile judecătorești pronunțate anterior, reclamanta a fost obligată la executarea lucrărilor față de pârâta R.A. A. Orăștie și nu față de o altă persoană, fapt ce are ca efect legitimarea procesuală pasivă a pârâtei. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta S.C. C. S.A. Deva și pârâta S.C. A.G. S.A. Orăștie. Criticile aduse de reclamantă vizează greșita rezolvare dată de instanțe capătului de cerere privind rezilierea contractului de antrepriză. Criticile aduse de pârâtă deciziei recurate vizează faptul că ambele hotărâri au fost date cu nesocotirea lipsei calității procesuale pasive a S.C. A.G. S.A. Orăștie motivat de faptul că, pârâte în proces, ar fi trebuit să fie R.A.

G.C.L. Deva și Primăria Deva, ca beneficiare ale lucrărilor de antrepriză. Curtea, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, constată că ambele recursuri sunt nefondate, pentru motivele ce se vor arăta: 1. În ceea ce privește recursul reclamantei sunt de reținut următoarele argumente: Din întregul material probatoriu administrat în cauză rezultă cu evidență că, în baza contractului cadru de construcție nr. 66/1985 încheiat între părți, reclamanta S.C. C. S.A.

avea obligația să execute 19 apartamente cu obligativitatea predării acestora la 30 septembrie 1986. Întrucât construcțiile nu au fost predate la termen, reclamanta a fost chemată în judecată și obligată la plata de daune cominatorii ( a se vedea, în acest sens, sentința nr. 410/1997 a Judecătoriei Deva, sentința nr. 671/1998 a Judecătoriei Orăștie, sentința nr. 393/1998 a Judecătoriei Orăștie, decizia nr. 1753/1996 a Tribunalului Hunedoara ). Rezilierea contractului se poate cere numai atunci când contractul este în ființă. Cum, în cauză, contractul expirase la 30 septembrie 1986, în mod corect s-a reținut că cererea de reziliere este rămasă fără obiect. Faptul că, ulterior expirării contractului de antrepriză nr. 66/1985, au fost executate o serie de lucrări, se datorează hotărârilor judecătorești la care am făcut referire mai sus, acest aspect neavând relevanță juridică în ceea ce privește rezilierea contractului de antrepriză.

2. În ceea ce privește recursul pârâtei sunt de reținut următoarele aspecte: Prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond, pârâta S.C. A.G. S.A. Orăștie se legitimează procesual învederând instanței următoarele „contractul de antrepriză nr. 66/1985 (...) s-a încheiat între antecesorii părților care, prin reorganizare în baza dispozițiilor Legii nr. 15/1990, au succedat în drepturi și obligații unitățile desființate și, deci, am preluat contractele în curs. În sprijinul legitimării procesuale pasive a R.A. A. S.A. Orăștie sunt și probatoriile administrate în cauză: hotărârea nr. 53/1998 a Consiliului Local al Municipiului Orăștie privind înființarea S.C. A.G. S.A. prin reorganizarea R.A. A. Orăștie, hotărârile judecătorești mai sus amintite care obligă S.C.

C. S.A. Deva față de S.C. A.G. S.A. Orăștie la executarea lucrărilor și nu față de o altă persoană - fapt necontestat la acea vreme de pârâta care s-a considerat astfel îndreptățită de a emite pretenții și a beneficia de lucrări în baza contractului de antrepriză nr. 66/1985. În considerarea celor ce preced, Curtea, constatând legalitatea și temeinicia deciziei recurate urmează, conform art. 312 C. proc. civ., a respinge ambele recursuri ca nefondate.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. C. S.A. Deva împotriva deciziei nr. 1025/ A din 17 decembrie 1999 a Curții de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. A.G. S.A. Orăștie împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 mai 2003.