ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 6031/2005
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 6031/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la
Tribunalul Hunedoara sub nr. 967 din data de 20 ianuarie 2004 așa cum a fost
precizată, reclamanta SC A.G. SA a chemat în judecată pe pârâții G.M., SC U.C.
SA Deva, SC S. SA Deva, SC A. SA Deva, SC P. SA Deva, SC C. SA Deva, C.E.C.
Deva, C.L.M.D. și a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să
dispună, în principal, rezilierea contractului de construire pentru motiv de
ordine publică, iar în subsidiar să constate încetarea de drept a contractului
de construire, să se constate încetată obligația de plată a daunelor
cominatorii dispusă prin sentința civilă nr. 222/1998 pronunțată de Judecătoria
Orăștie în dosarul nr. 220/1998, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a
arătat că pârâta G.M. a încheiat contractul de construire a unei locuințe
proprietate personală, dar că amplasamentul este în apropierea zidului cetății
Orăștie declarat monument istoric și că nu se poate construi în zonă fără
avizul M.C. A mai arătat reclamanta că a fost obligată să plătească pârâtei de
ordinul I daune cominatorii, ori fiind reziliat contractul, încetează această
obligație. În subsidiar, a arătat că ultima dată de predare a locuinței a fost
30 iunie 1990, prin urmare contractul a ajuns la termen și a încetat de drept.
Tribunalul Hunedoara, secția
comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 988/CA/2004,
pronunțată în dosar nr. 967/2004 a respins acțiunea civilă formulată, reținând
că reclamanta nu este parte în contractul a cărui reziliere se solicită, astfel
că nu are calitate procesuală activă, iar în privința daunelor cominatorii nu
s-a făcut dovada că suma încasată de pârâtă acoperă prejudiciul suferit ca
urmare a neexecutării.
Împotriva sentinței a declarat apel
reclamanta, solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii
cererii astfel cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de apel, a
susținut că în cauză se impune rezilierea contractului de construire pentru
motivul de ordine publică, construcția fiind amplasată în zonă declarată
monument istoric și fiind necesar avizul M.C. și M.L.P.A.T.
Curtea de Apel Alba-Iulia, secția comercială
și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 250 din 4 octombrie
2004 a respins ca nefondat, apelul declarat de reclamantă și a obligat-o la
299.230 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei ultime hotărâri a
declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,
susținând în esență că ambele hotărâri sunt netemeinice, nereținând calitatea
procesuală activă a recurentei, și nici faptul că prin adresa din 23 aprilie
1991 M.C. și M.L.P.A.T. au dispus sistarea lucrărilor.
În consecință, în temeiul art. 304 pct.
8, 9 și 10 C. proc. civ., solicită admiterea recursului și rezilierea contractului
pentru motiv de ordine publică.
Recursul este întemeiat pentru
următoarele considerente.
Din examinarea actelor de la dosar
prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei,
rezultă că în mod greșit ambele instanțe au analizat actul juridic dedus
judecății și probatoriile administrate în litigiu.
Ambele instanțe au reținut că
reclamanta nu are calitate procesuală activă, întrucât nu ar fi parte în
contractul încheiat de G.M., fără însă a examina și celelalte probe existente la
dosar.
Astfel, prin sentința civilă nr.
1494 din 12 martie 1992 a Judecătoriei Deva s-a admis acțiunea formulată la G.M.
și pârâtele R.A.G.C.L. Deva și R.A.A.O. (recurenta din litigiu de față) au fost
obligate să execute contractul de construire, cu penalități de întârziere până
la predarea locuinței contractate.
Pe de altă parte prin sentința nr.
850 din 24 noiembrie 1998 a Judecătoriei Orăștie, recurenta a fost obligată să
plătească reclamantei G.M. 100.000 lei daune cominatorii pentru fiecare zi
întârziere, până la executarea aceluiași contract de construire.
Ambele hotărâri, au rămas
irevocabile.
Instanțele au soluționat litigiul și
au apreciat că recurenta nu are calitate procesuală activă fără a analiza
ansamblul probelor administrate, din care rezultă că reclamanta din cauza de
față a fost acționată de G.M. în judecată pentru executarea contractului.
Așa fiind, întrucât litigiul a fost
soluționat pe excepție, urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (3)
coroborat cu art. 313 C. proc. civ. să se admită recursul declarat de
reclamantă, să se caseze decizia atacată și să se trimită cauza spre rejudecare
la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamanta SC A.G. SA Orăștie.
Casează decizia nr. 250/ A din 4
octombrie 2004 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția comercială și de contencios administrativ
și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică,
astăzi 16 decembrie 2005.