ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 6031/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea civilă înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. 967 din data de 20 ianuarie 2004 așa cum a fost precizată, reclamanta SC A.G. SA a chemat în judecată pe pârâții G.M., SC U.C. SA Deva, SC S. SA Deva, SC A. SA Deva, SC P. SA Deva, SC C. SA Deva, C.E.C. Deva, C.L.M.D. și a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună, în principal, rezilierea contractului de construire pentru motiv de ordine publică, iar în subsidiar să constate încetarea de drept a contractului de construire, să se constate încetată obligația de plată a daunelor cominatorii dispusă prin sentința civilă nr. 222/1998 pronunțată de Judecătoria Orăștie în dosarul nr. 220/1998, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâta G.M. a încheiat contractul de construire a unei locuințe proprietate personală, dar că amplasamentul este în apropierea zidului cetății Orăștie declarat monument istoric și că nu se poate construi în zonă fără avizul M.C. A mai arătat reclamanta că a fost obligată să plătească pârâtei de ordinul I daune cominatorii, ori fiind reziliat contractul, încetează această obligație. În subsidiar, a arătat că ultima dată de predare a locuinței a fost 30 iunie 1990, prin urmare contractul a ajuns la termen și a încetat de drept.

Tribunalul Hunedoara, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 988/CA/2004, pronunțată în dosar nr. 967/2004 a respins acțiunea civilă formulată, reținând că reclamanta nu este parte în contractul a cărui reziliere se solicită, astfel că nu are calitate procesuală activă, iar în privința daunelor cominatorii nu s-a făcut dovada că suma încasată de pârâtă acoperă prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării. Împotriva sentinței a declarat apel reclamanta, solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată. În dezvoltarea motivelor de apel, a susținut că în cauză se impune rezilierea contractului de construire pentru motivul de ordine publică, construcția fiind amplasată în zonă declarată monument istoric și fiind necesar avizul M.C.

și M.L.P.A.T. Curtea de Apel Alba-Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 250 din 4 octombrie 2004 a respins ca nefondat, apelul declarat de reclamantă și a obligat-o la 299.230 lei cheltuieli de judecată. Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând în esență că ambele hotărâri sunt netemeinice, nereținând calitatea procesuală activă a recurentei, și nici faptul că prin adresa din 23 aprilie 1991 M.C. și M.L.P.A.T. au dispus sistarea lucrărilor. În consecință, în temeiul art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ., solicită admiterea recursului și rezilierea contractului pentru motiv de ordine publică.

Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente. Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor legale incidente cauzei, rezultă că în mod greșit ambele instanțe au analizat actul juridic dedus judecății și probatoriile administrate în litigiu. Ambele instanțe au reținut că reclamanta nu are calitate procesuală activă, întrucât nu ar fi parte în contractul încheiat de G.M., fără însă a examina și celelalte probe existente la dosar. Astfel, prin sentința civilă nr. 1494 din 12 martie 1992 a Judecătoriei Deva s-a admis acțiunea formulată la G.M. și pârâtele R.A.G.C.L. Deva și R.A.A.O. (recurenta din litigiu de față) au fost obligate să execute contractul de construire, cu penalități de întârziere până la predarea locuinței contractate.

Pe de altă parte prin sentința nr. 850 din 24 noiembrie 1998 a Judecătoriei Orăștie, recurenta a fost obligată să plătească reclamantei G.M. 100.000 lei daune cominatorii pentru fiecare zi întârziere, până la executarea aceluiași contract de construire. Ambele hotărâri, au rămas irevocabile. Instanțele au soluționat litigiul și au apreciat că recurenta nu are calitate procesuală activă fără a analiza ansamblul probelor administrate, din care rezultă că reclamanta din cauza de față a fost acționată de G.M. în judecată pentru executarea contractului. Așa fiind, întrucât litigiul a fost soluționat pe excepție, urmează ca potrivit dispozițiilor art. 312 alin. (3) coroborat cu art. 313 C. proc. civ.

să se admită recursul declarat de reclamantă, să se caseze decizia atacată și să se trimită cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC A.G. SA Orăștie. Casează decizia nr. 250/ A din 4 octombrie 2004 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția comercială și de contencios administrativ și trimite cauza spre rejudecare la aceiași instanță. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 16 decembrie 2005.