ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 132/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Timiș, secția comercială, prin sentința nr.165/PI din 24 ianuarie 2001 a admis acțiunea formulată de reclamanta BANKCOOP S.A. filiala Făget, împotriva pârâților V.L.I. și D.C.M.E., pe care i-a obligat la plata sumelor de 14.397.230 lei credit restant, 51.582.545 lei dobânzi restante până la pronunțarea hotărârii și în continuare până la achitarea debitului precum și la plata sumei de 3.546.663 lei cheltuieli de judecată, reținând concluziile raportului de expertiză dispus și efectuat în cauză din care rezultă sumele datorate de părți. Apelul declarat de pârâtul V.L.I. împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond, a fost anulat, ca insuficient timbrat, de Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ prin decizia nr.337/A din 2 aprilie 2001. Împotriva acestei din urmă hotărâri, pârâtul V.L.I.

a declarat recurs, a solicitat să se ceseze această decizie și cauza să fie trimisă aceleiași instanțe de apel să analizeze motivele apelului său, susținând că deși a depus în termen în scris, cerere de amânare a judecării cauzei pentru lipsă de apărare, instanța de apel s-a pronunțat numai pe excepția netimbrării apelului. Recursul pârâtului este nefondat. Critica formulată de recurent nu este de natură a conduce la modificarea hotărârii pronunțată de instanța de apel, întrucât, corect apelul acestuia s-a anulat, ca insuficient timbrat. Prin citația pe care a primit-o pentru termenul din 2 aprilie 2001, pârâtului V.L.I. i s-a pus în vedere să achite diferența de taxă judiciară de timbru de 833.000 lei și de a atașa încă 28.500 lei timbre judiciare.

Întrucât pârâtul nu s-a conformat dispozițiilor instanței de apel și cum plata taxelor de timbru prevalează în raport cu celelalte aspecte ridicate în cauză, prin decizia nr.337/A din 2 aprilie 2001, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ a făcut corect aplicare dispozițiilor art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 modificată și republicată. Cererea de termen formulată de pârât sub aspectul căreia de critică hotărârea atacată putea fi luată în discuție de instanță dacă apelul ar fi fost legal timbrat, conform cu procedura susmenționată. Ca atare recursul pârâtului se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul V.L.I. împotriva deciziei nr.337/A din 2 aprilie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 20 ianuarie 2004.