ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 132/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul

Timiș, secția comercială, prin sentința nr.165/PI din 24 ianuarie 2001 a admis

acțiunea formulată de reclamanta BANKCOOP S.A. filiala Făget, împotriva

pârâților V.L.I. și D.C.M.E., pe care i-a obligat la plata sumelor de

14.397.230 lei credit restant, 51.582.545 lei dobânzi restante până la

pronunțarea hotărârii și în continuare până la achitarea debitului precum  și

la plata sumei de 3.546.663 lei cheltuieli de judecată, reținând concluziile

raportului de expertiză dispus și  efectuat în cauză din care rezultă sumele

datorate de părți.

Apelul

declarat de pârâtul  V.L.I. împotriva hotărârii pronunțată de instanța de fond,

a fost anulat, ca insuficient timbrat, de Curtea de Apel Timișoara, secția

comercială și de contencios administrativ prin decizia nr.337/A din 2 aprilie

2001.

Împotriva

acestei din urmă hotărâri, pârâtul  V.L.I. a declarat recurs, a solicitat să se

ceseze această  decizie și cauza să fie trimisă aceleiași instanțe de apel să

analizeze motivele apelului său, susținând că deși a depus în termen în scris,

cerere de amânare a judecării cauzei pentru lipsă de apărare, instanța de apel

s-a pronunțat numai pe excepția netimbrării apelului.

Recursul

pârâtului este nefondat.

Critica

formulată de recurent nu este de natură a conduce la modificarea hotărârii

pronunțată de instanța de apel, întrucât, corect apelul acestuia s-a anulat, ca

insuficient timbrat.

Prin

citația pe care a primit-o pentru termenul din 2 aprilie 2001, pârâtului V.L.I.

i s-a pus în vedere să achite diferența de taxă judiciară de timbru de 833.000

lei și de a atașa încă 28.500 lei timbre judiciare.           Întrucât pârâtul

nu s-a conformat dispozițiilor instanței de apel și cum plata taxelor de timbru

prevalează în raport cu celelalte aspecte ridicate în cauză, prin decizia

nr.337/A din 2 aprilie 2001, Curtea de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ a făcut corect aplicare dispozițiilor art. 20 alin. 3

din Legea nr. 146/1997 modificată și republicată.

Cererea

de termen formulată de pârât sub aspectul căreia de critică hotărârea atacată

putea fi luată în discuție de instanță dacă apelul ar fi fost legal timbrat,

conform cu procedura susmenționată.

Ca

atare recursul pârâtului se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge,

ca nefondat, recursul declarat de pârâtul V.L.I. împotriva deciziei nr.337/A

din 2 aprilie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de

contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată,

în ședința publică, astăzi  20 ianuarie 2004.