ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1430/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 15 noiembrie 1999, reclamanta SC R. SRL a chemat în judecată pe pârâții SC

K.C. SRL, L.C. și K.L., solicitând ca, în baza sentinței civile ce se va

pronunța, să dispună obligarea acestora, în solidar, la încetarea actelor de

concurență neloială, prin deturnarea clientelei, în condițiile art. 4 lit. i)

din Legea nr. 11/1991, privind produsele Hermes; obligarea la plata profitului

nerealizat în perioada 2 august 1999 – 31 octombrie 1999, până la încetarea

faptelor de concurență neloială, respectiv, suma de 101.272.927 lei; obligarea

publicării în presa centrală și locală a faptului că societatea pârâtă a

încetat să comercializeze produse Hermes, cu obligarea pârâților la daune

morale, în sumă de 150.000.000 lei, cu cheltuieli de judecată.

În susținerea pretențiilor,

reclamanta a precizat că pârâții, persoane fizice, au fost angajații societății,

având ca atribuții distribuirea produselor abrazive Hermes, dar, începând cu

luna septembrie 1999, și-au dar demisia și au continuat, prin intermediul societății

pârâte, comercializarea acelorași produse către aceiași beneficiari, exploatând

relațiile comerciale ale societății la care au fost angajați, prin deturnarea

clientelei, scăzând cifra de afaceri în comparație cu cea a pârâtei, care a

crescut simțitor.

Încălcând și clauza de

confidențialitate inserată în contractul de muncă, pârâtul L.C. se face vinovat,

alături de ceilalți pârâți, de fapta prevăzută de art. 4 lit. i) din Legea nr.

11/1991.

Prin sentința civilă nr. 20 din 18

ianuarie 2001, Tribunalul Harghita a respins acțiunea, ca nefondată.

În motivarea soluției date, s-a

înlăturat concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, potrivit

cărora, din momentul în care societatea pârâtă a început să comercializeze

produsele Hermes, cifra de afaceri a reclamantei a scăzut.

S-a reținut că practicarea unui

procent de adaos comercial mai scăzut de către firma pârâtă nu constituie

concurență neloială, în sensul Legii nr. 11/1991, reclamanta nedovedind că

aceasta sau cei doi pârâți ar fi comis vreun act sau fapt contrar uzanțelor

cinstite din activitatea comercială, iar din declarațiile făcute de clienții

care au colaborat cu reclamanta, rezultă că ei au solicitat să fie

aprovizionați cu produse abrazive marca Hermes, fiind mulțumiți de serviciile

pârâților, persoane fizice.

Concluzionând, instanța de fond

arată că apariția pe piață a unei alte societăți comerciale, care, eventual,

practică prețuri mai mici, nu poate fi calificată a fi concurență neloială.

Împotriva acestei soluții,

reclamanta a promovat apel, criticile vizând modul eronat în care instanța de

fond a reținut situația de fapt, ce a condus pronunțarea soluției atacate.

Se susține că, prin expertiza

efectuată, s-a dovedit deturnarea clientului, cât și modul de deturnare, prin

practicarea unor prețuri mai mici, instanța de fond ignorând faptul că

deturnarea clientelei este o activitate de rezultat. De asemenea, nu s-a luat

în considerație încălcarea clauzei de confidențialitate de către pârâtul L.C.

Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 240 din 21

mai 2001, a respins apelul ca nefondat.

În considerentele soluției date,

instanța de apel a reținut că reclamanta nu a fost în măsură să dovedească

manoperele de captare a clientelei, practicarea unui adaos mai mic la vânzarea

unor produse, atâta timp cât apelanta nu este distribuitor unic, nu duce la

concluzia că s-au comis fapte de concurență neloială.

De asemenea, s-a înlăturat și

critica privind încălcarea clauzei de confidențialitate, motivând că nu s-a

făcut dovada divulgării unor secrete de profesie, ci, dimpotrivă, această

persoană vizată și-a folosit experiența dobândită la noul loc de muncă, nefiind

întrunite elementele constitutive ale concurenței neloiale, prevăzute de art. 4

lit. i) din Legea nr. 11/1991.

Cu petiția înregistrată la data de 9

iulie 2001, reclamanta a declarat recurs, în termen și legal timbrat, criticile

vizând aspectele de nelegalitate și netemeinicie, prevăzute de art. 304 pct. 7,

8 și 9 C. proc. civ.

Se susține că decizia recurată nu

cuprinde motivele pe care se sprijină, întrucât nu răspunde criticilor

formulate în apel, reluând motivarea instanței de fond, potrivit căreia actele

de concurență trebuie să fie temeinic dovedite, iar în vederea stabilirii

răspunderii, pentru deturnarea clientelei, este necesară dovada intenției clare

pentru acest lucru.

Or, prin probele administrate,

susține recurenta, s-a făcut dovada deturnării clientelei, respectiv,

concluziile raportului de expertiză, prin care s-a stabilit modalitatea acestei

deturnări respectiv, practicarea unor prețuri mai mici.

De asemenea, se consideră că

instanța a schimbat natura și înțelesul clauzei de confidențialitate, apreciind

că experiența obținută a fost fructificată la noul loc de muncă.

Prin referirea făcută la

dispozițiile art. 5 lit. i) din Legea nr. 11/1991, recurenta consideră că s-a

dat o hotărâre cu încălcarea legii, acțiunea promovată având ca temei legal

art. 4 lit. i) din Legea nr. 11/1991.

Recursul este fondat.

Potrivit art. 4 lit. i) din Legea

nr. 11/1991, temeiul legal, invocat în promovarea acțiunii, constituie

contravenție, respectiv, deturnarea clientelei unui comerciant, prin folosirea legăturilor

stabilite cu această clientelă, în cadrul funcției deținute anterior la acel

comerciant.

Art. 9 din același act normativ

stabilește, imperativ, că cel prejudiciat se poate adresa instanței competente

cu o acțiune în răspundere civilă.

Din conținutul textelor arătate,

rezultă că deturnarea clientelei constituie faptă de concurență neloială numai

dacă se realizează prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în

cadrul funcției deținute anterior la acel comerciant și dacă rezultatul s-a

produs.

Pentru stabilirea răspunderii juridice

a autorului, este necesară dovada intenției sale orientată clar spre deturnarea

de la fostul patron a clientelei cu care autorul a stabilit relații în perioada

anterioară.

Formularea textului legal invocat,

art. 4 lit. i) din Legea nr. 11/1991, presupune deci, o demonstrație certă,

atât a faptelor și actelor săvârșite în materialitate lor, cât și a efectului

produs asupra celui care se consideră vătămat.

Recurenta-reclamantă a făcut o

asemenea demonstrație. Astfel, s-a făcut dovada că pârâții, persoane fizice, au

fost angajații săi, ocupându-se în exclusivitate, începând cu anul 1995, de

comercializarea produselor Hermes.

Pârâtul L.C., în calitate de manager,

a semnat o clauză de confidențialitate și concurență neloială, în sensul că va

respecta confidențialitatea tuturor operațiilor, documentelor încheiate pentru

comercializarea produselor Hermes, inclusiv, „informații despre produse, date

financiare, intenții de afaceri, proceduri și poziții de piață” și, la fel, s-a

angajat că această clauză de confidențialitate rămâne valabilă și după

încetarea acestui contract.

În aceste condiții, rezultă, fără

putință de tăgadă, că pârâții, persoane fizice, în calitate de agent comercial

și de manager al societății recurente, au avut acces la toate datele privind aceste

produse, inclusiv, prețurile practicate și aria de desfacere cu clienții

cumpărători.

Prin probele administrate s-au

dovedit manoperele de cooptare a clientelei și că practicarea unor prețuri mai

mici a condus la deturnarea acestora, concluziile raportului de expertiză

stabilind că produsele abrazive au fost comercializate încă de la început, în

principal, către beneficiarii tradiționali ai recurentei.

Intenția deturnării clientelei, prin

uzanțe necinstite, rezultă și din faptul că cei doi pârâți au trimis oferte de

preț încă din vara anului 1999, când erau angajații recurentei-reclamante, iar

în aceiași perioadă SC K.C. SRL comercializa aceleași produse, facturile fiind

semnate de pârâtul K.L., asociat al acestei firme și angajat al SC R. SRL

Acest aspect vine în sprijinul

dovezilor privind intenția de deturnare a clientelei, atâta timp cât partenerii

săi tradiționali au devenit clienții pârâților înaintea desfacerii contractelor

de muncă.

Raportul de expertiză a dovedit că,

în urma deturnării clientelei, cifra de afaceri rezultată din comercializarea

produselor Hermes a scăzut simțitor, în timp ce cifra de afaceri a firmei

pârâte a crescut în aceiași perioadă de timp.

Susținerile potrivit cărora, în

speță, s-a produs o orientare spontană a clientelei spre alt comerciant

determinat de aprecierea calităților personale ale acestora, nu pot fi reținute,

fiind contrazise de probele administrate cauzei.

Față de cele arătate, rezultă că, în

speță, s-a făcut dovada intenției pârâților de deturnare a clientelei, fiind

întrunite condițiile pentru stabilirea răspunderii juridice a autorilor pârâți.

În aceste condiții, criticile

formulate sunt întemeiate, instanțele interpretând greșit actele deduse

judecății și fiind soluțiile date cu încălcarea legii, ce reglementează

concurența neloială.

Pe cale de consecință, recursul

urmează a fi admis, potrivit art. 312 C. proc. civ., decizia criticată urmând a

fi modificată, în sensul admiterii apelului, schimbării în tot a sentinței

instanței de fond, cu admiterea pretențiilor, mai puțin capătul de cerere

privind daunele morale, reclamanta nefiind în măsură să facă dovada că, prin

practicarea actelor de concurență neloială, pârâții au atins imaginea și au

afectat credibilitatea afacerilor sale comerciale.

Văzând și dispozițiile art. 274 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de reclamanta SC R. SRL Odorheiu Secuiesc, județul Harghita,

împotriva deciziei nr. 240 din 21 mai 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția

comercială și de contencios administrativ, pe care o modifică, în sensul că

admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței civile nr. 20 din 18

ianuarie 2001 a Tribunalului Harghita, pe care o schimbă în tot, în sensul că

admite în parte acțiunea reclamantei SC R. SRL Odorheiul Secuiesc și obligă, în

solidar, pe pârâții SC K.C. SRL Odorheiu Secuiesc, SC K.C. SRL Odorheiu

Secuiesc, K.L. și L.C. la încetarea tuturor actelor de concurență neloială,

săvârșite în dauna SC R. SRL Ordoheiul Secuiesc, prin deturnarea clientelei și

prin întrebuințarea de mijloace publicitare, liste de prețuri, contracte,

statute de distribuție privind produsele Hermes, cât și la publicarea, pe

cheltuiala acestora, într-un ziar de largă circulație și într-unul local, a

hotărârii de încetare a comercializării acestor produse.

Mai obligă pârâții la plata sumei de

101.272.927 lei daune, precum și la cheltuieli de judecată fond, apel și recurs,

în sumă de 5.312.374 lei.

Respinge, ca nefondat, capătul de

cerere privind daunele morale.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 6 martie 2003.