ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 46/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată la 13 septembrie 2000, reclamanta S.C. G. S.A. București a chemat în judecată pârâții, S.C. I. S.A. București și I.N., cu domiciliul în București, pentru ca, în contradictoriu cu aceștia să se constate comiterea unor acte de concurență neloială și obligarea la plata daunelor morale în sumă de 10 miliarde lei. În susținerea cererii s-a arătat că la 23 iunie 2000, pârâții au publicat în cotidianul Z. un comunicat prin care proferau mai multe afirmații mincinoase, denigratoare la adresa reclamantei. Fapta pârâților are natură ilicită ce atrage răspunderea civilă pentru daune și încalcă regulile de concurență loială art. 2, art. 7, art. 9 și art. 13 din Legea nr. 11/1991.

Tribunalul București, secția V-a civilă și contencios administrativ, prin sentința nr. 123 din 21 februarie 2001 a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea. În pronunțarea acestei hotărâri s-a reținut că fapta descrisă de reclamantă nu se încadrează în prevederile Legii nr. 11/1991. Nu s-a invocat săvârșirea de către pârâți a unui fapt sau act de concurență neloială, din cele prevăzute de art. 4 și art. 5 din legea menționată. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței menționate a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția III-a civilă, prin decizia nr. 66 A din 8 februarie 2001. Instanța de apel a reținut că faptele de concurență neloială ies din sfera răspunderii civile delictuale, căpătând trăsături speciale care le plasează – ca reglementare – în prevederile speciale ale Legii nr. 11/1991.

Or, în speță nu au fost dovedite fapte de concurență neloială. Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamanta a declarat recurs prin care a susținut că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și s-a făcut o aplicare greșită a legii. S-a susținut de către recurentă că nu și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 4 și art. 5 din Legea nr. 11/1991, ci pe art. 2, art. 7, art. 9 și art. 13 din legea menționată precum și art. 998 -100 C. civ. Art. 9 din Legea nr. 11/1991, dă dreptul celui prejudiciat prin faptele prevăzute de art. 4 și art. 5, să se adreseze instanței competente cu acțiune în răspundere civilă, fără să condiționeze sesizarea instanței civile de o acțiune în constatarea prealabilă a acestor fapte.

Or, instanța nu a analizat dacă faptele invocate sunt concurențiale și dacă au fost cauzate daune morale. Recursul este nefondat. Obiectul acțiunii privește plata de daune morale pentru săvârșirea de către pârâtă a unor fapte de concurență neloială, și anume publicarea într-un cotidian a unui comunicat denigrator la adresa reclamantei (debite neachitate, datorii față de terți și buget etc.) O condiție prealabilă a acțiunii în concurență neloială este ca actul care generează răspunderea să fie un act de concurență, ceea ce înseamnă că părțile care exercită un comerț, se adresează în principiu aceleiași clientele, au același domeniu de activitate. Această condiție nu a fost întrunită în speță, nefiind în prezența unui act de concurență, respectiv a unui act săvârșit în cadrul unui raport de concurență.

Ca urmare, hotărârea atacată fiind legală, recursul urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. G. S.A. București, împotriva deciziei nr. 66 din 8 februarie 2001 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 ianuarie 2003.