ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6433/2005

Asupra conflictului negativ de competență de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5873 din 30

septembrie 2003 Judecătoria sectorului 1 București a admis în parte cererea

reclamantei M.P.I. SA formulată în contradictoriu cu pârâții SC R.P. București

SRL și G.F. pe care i-a obligat în solidar să plătească reclamantei suma de 500

milioane lei cu titlu de despăgubiri civile, respingând o altă cerere de

despăgubiri formulată pentru suma de 500 milioane lei.

Totodată, pârâții au fost obligați

să publice hotărârea în ziarul „Bursa”, pe cheltuiala lor.

Pentru a se pronunța astfel, prima

instanță a reținut că sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale,

în condițiile art. 998 C. civ., iar existența prejudiciului moral este dată de

atingerea adusă unor valori nepatrimoniale cum sunt imaginea publică,

prestigiul și aprecierea de care se bucură reclamanta.

Împotriva acestei hotărâri, au

declarat apel pârâții, criticând sentința pe considerente de nelegalitate și

netemeinicie.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin încheierea din 21 martie 2005, având în vedere valoarea

litigiului, de 1 miliard lei, a calificat drept recurs calea de atac exercitată

de pârâți și în raport de dispozițiile art. 282

1

C. proc. civ., și-a

declinat competența în favoarea Tribunalului București.

La rândul său, Tribunalul București,

secția a V-a civilă, prin decizia nr. 734 din 17 mai 2005 s-a declarat

necompetent să soluționeze calea de atac exercitată în cauză, declinându-și

competența în favoarea Curții de Apel București, astfel că ivindu-se conflictul

negativ de competență între un tribunal și o curte de apel cauza a fost

înaintată, în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (3) C. proc. civ.,

Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru a stabili instanța competentă.

Se constată că prima hotărâre de

declinare a competenței este cea legală, însă în contextul considerentelor ce

succed.

Pe calea acțiunii formulată la 23

ianuarie 2003, reclamanta a solicitat instanței să dispună obligarea pârâților

de a înceta publicarea în ziarul B. a articolelor defăimătoare, la adresa sa,

să publice în același ziar hotărârea instanței și să plătească, în solidar,

daune morale, în sumă de 1 miliard lei.

Cum primele două capete de cerere

sunt neevaluabile în bani, intrând în categoria acțiunilor nepatrimoniale, iar

în legătură cu cel de-al treilea se poate aprecia că intră sub incidența

dispozițiilor art. 17 C. proc. civ., în mod corect a calificat tribunalul, ca

fiind apel, calea de atac exercitată de pârâți împotriva hotărârii pronunțată

de instanța de fond.

În ceea ce privește competența

materială a soluționării apelului declarat în cauză, aceasta revine în prezent,

urmare ultimelor modificări ale Codului de procedură civilă, tribunalului.

Astfel, potrivit dispozițiilor art.

282 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 219 din

6 iulie 2005, publicată în M. Of. nr. 609 din 14 iulie 2005, hotărârile date în

primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile

date în primă instanță de tribunal, sunt supuse apelului la curtea de apel.

Or, așa cum s-a arătat, cauza a fost

soluționată în primă instanță de judecătorie, competența soluționării apelului

declarat de pârâți revenind în prezent tribunalului, conform principiului

imediatei aplicări a legii noi.

Legea de procedură își produce

efectele ex nunc, aplicarea sa în timp având ca reper și regula de drept

substanțial, cuprinsă în art. 1 C. civ.

În considerarea celor ce preced,

cauza va fi trimisă Tribunalului București, în vederea soluționării apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Stabilește în favoarea Tribunalului București competența

soluționării cauzei privind pe SC R.P. București SRL, G.F. și M.P.I. SA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 septembrie 2005.