ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2037/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta S.C. P.O. S.A. Ploiești, în prezent S.C. H.P. S.A., a chemat în judecată pârâta S.C. A.I.Ț. S.A. București, actualmente S.C. A.Ț.A. S.A. București, pentru a fi obligată la plata sumei de 228.200.000 lei, ce urmează a fi reactualizată la data pronunțării hotărârii. În motivarea cererii se arată următoarele: S.C. P.O. S.A. a devenit proprietara autoturismului Hyundai, model Sonata 1,8 GLS, potrivit contractului de vânzare–cumpărare nr. 4085 din 31 octombrie 1997 încheiat cu S.C. H.A.R. S.R.L. La acea dată s-a încheiat cu pârâta contractul de asigurare CASCO pentru toate riscurile, conform poliței nr. 1140477. Urmare a accidentului de circulație din 24 februarie 1998, autoturismul a fost avariat în proporție de circa 90%.

S-a format dosarul de daune nr. 22/ 97 / 136 A, iar la data de 10 decembrie 1998, pârâta a comunicat cu adresa nr. 5785 că nu se acordă despăgubiri „pentru evenimentele produse ca urmare a conducerii autovehiculului sub influența băuturilor alcoolice de către un membru din conducerea persoanei juridice asigurate”. Refuzul de plată este nejustificat dat fiind că asigurătorul a fost încunoștințat prin adresa nr. 1445/ P din 24 iulie 1998 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești că s-a confirmat propunerea organelor de poliție de a nu se începe urmărirea penală pentru art. 37 alin.(1) din Decretul nr. 328/1966, nefiind întrunite condițiile constitutive ale acestei infracțiuni, alcoolemia fiind datorată ingestiei de alcool ulterior evenimentului rutier.

Tribunalul Prahova, secția civilă, prin sentința nr. 163 din 11 mai 1999, a admis acțiunea și a obligat pârâta la plata sumei de 371.178.370 lei, reprezentând daune, actualizată, și la 10.655.000 lei cu titlu cheltuieli de judecată către reclamantă. Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, prin decizia nr. 60 din 27 octombrie 1999, a admis apelul pârâtei împotriva sentinței tribunalului și, în consecință, a schimbat în parte această sentință, în sensul că a exonerat-o de plata cheltuielilor de judecată, constând în taxa de timbru în sumă de 7.655.000 lei. Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin decizia nr. 339 din 24 ianuarie 2001, a admis recursul pârâtei împotriva deciziei nr. 60/1999 a instanței de apel, în sensul că a casat decizia și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului pârâtei, cu indicația de a completa probele.

Pentru a hotărî astfel, instanța de recurs a reținut, în esență, următoarele: Instanța de apel nu a manifestat rol activ deoarece nu a solicitat, în vederea completării probelor, dosarul penal nr. 1445 / P / 1998 pentru a examina susținerile pârâtei din adresa nr. 4657 din 13 octombrie 1998, mai ales că Parchetul de pe lângă Judecătoria Ploiești a refuzat să îi răspundă la această adresă. Pe de altă parte, atât din acțiune, cât și din actele dosarului, inclusiv declarația martorului D.L.D., rezultă că accidentul de circulație provocat de R.T. ar fi avut loc la data de 24 februarie 1998, când a și fost transportat la Spitalul Județean Ploiești. Or, din adresa nr. 8231 din 28 septembrie 1998 transmisă de Spitalul județean Ploiești către pârâtă, reiese că R.T.

a fost adus la camera de gardă a spitalului, în urma accidentului rutier, în data de 21 februarie 1998, orele 17,50. Față de contradicția în legătură cu data la care ar fi avut loc accidentul de circulație se impune verificarea registrului de internări al Spitalului județean Ploiești pentru a se stabili dacă neconcordanța între date se datorează unei erori de comunicare sau altor cauze. Curtea de Apel Ploiești, secția civilă, rejudecând cauza după casare, prin decizia nr. 130 din 20 noiembrie 2002, a admis apelul pârâtei împotriva sentinței nr. 163/1999 a Tribunalului Prahova și, în consecință, a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a respins, ca nefondată, acțiunea reclamantei. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele: Reclamanta, proprietara autoturismului marca Hyundai, model Sonata 1,8 GLS, a încheiat cu pârâta contractul de asigurare CASCO pentru toate riscurile, contra unei prime de asigurare de 23.750.000 lei.

La 24 februarie 1998, autoturismul a fost grav avariat în proporție de 90%, fără posibilitatea de a fi recuperată vreo piesă, ca urmare a accidentului de circulație produs de managerul societății R.T. Prin procesul – verbal seria A nr. 892128/1998, întocmit de I.P.J. Prahova, s-a constatat culpa conducătorului autoturismului R.T. în producerea accidentului de circulație ce a avut loc la data de 24 februarie 1998, în jurul orei 17,45, pe raza comunei Mănești. Conducătorul autoturismului fiind accidentat grav a fost internat la Spitalul județean Ploiești, la ora 19,40. Din procesul – verbal întocmit la 24 februarie 1998 și buletinul de analiză nr. 538 din 25 februarie 1998 reiese că, în urma recoltării probei biologice și a analizei de laborator R.T.

a avut o îmbibație alcoolică de 2,30 grame %. Tot din procesul – verbal din 24 februarie 1998 și buletinul de analiză nr. 537 din 25 februarie 1998 rezultă că P.N.F., conducătorul autotractorului cu care a intrat în coliziune autoturismul condus de R.T., a avut o îmbibație alcoolică de 0 grame %. R.T. fiind anchetat pentru conducerea autoturismului cu o îmbibație alcoolică de 2,30 grame % prin rezoluția nr. 1445/ P /1998 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, rămasă definitivă, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, întrucât s-a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966. Neînceperea urmăririi penale a fost motivat pe împrejurarea că îmbibația alcoolică s-a datorat ingestiei de alcool ulterioară accidentului, așa cum a rezultat din declarația martorului D.L.D.

Din probele administrate în cauză și anume foaia de observație clinică generală și adresa nr. 8231 din 28 septembrie 1998, ambele ale Spitalului județean Prahova și foaia de observație a Spitalului militar București, instanța de apel a reținut că în urma accidentului de circulație R.T. a fost internat în spital, acesta prezentând politraumatism – contuzie cerebrală, toracică și abdominală, precum și fracturi deschise la mâini și picioare. Faptul că R.T. a fost grav accidentat și internat imediat în spital după producerea accidentului rezultă și din declarațiile martorilor P.N.F. și Ș.R., date în fața organului de cercetare penală. Declarația martorului D.L.D.

în sensul că după accident, pentru a dezinfecta rănile deschise și a calma durerile, conducătorul autoturismului Hyundai, a spălat rănile cu palinca găsită pe bancheta din spate a mașinii și că a dat acestuia să bea o cantitate apreciabilă de alcool, nu se coroborează cu declarațiile celorlalți martori și cu înscrisurile administrate în cauză. De altfel, nici nu este de crezut că martorul D.L.D., care este mecanic auto și cunoaște că după producerea unui accident de circulație se recoltează probe biologice pentru a se stabili alcoolemia din sângele conducătorului auto, a procedat în modul arătat.

Reclamanta nefăcând dovada că îmbibația alcoolică s-a datorat indigestiei de alcool ulterioare accidentului, instanța de apel a constatat că în conformitate cu prevederile art. 5 lit. j) alin. (3) din Condițiile de asigurare, pârâta nu acordă despăgubiri pentru pagubele produse, ca urmare a conducerii autovehiculului sub influența băuturilor alcoolice, de către un membru din conducerea persoanei juridice asigurate. Împotriva deciziei nr. 130/2002 a instanței de apel a declarat recurs reclamanta, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 7, pct. 9, pct. 10 și pct. 11 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs se arată următoarele: Instanța de apel a ignorat rezoluția dată de procuror în dosarul parchetului și pune în mod greșit în sarcina reclamantei să facă dovada ingerării de alcool ulterioară accidentului, fapt ce s-a constatat de parchet și nu mai trebuia probat în fața instanței.

Nu s-a luat în considerare că fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni, singura situație în care pârâta ar putea fi exonerată de la plata daunelor. Recursul este nefondat. Este de necontestat că evenimentul rutier a avut loc la data de 24 februarie 1998 și că R.T. a fost internat în spital imediat după producerea accidentului, prezentând o stare generală gravă. De asemenea, că, în urma recoltării probelor biologice, R.T. a avut o îmbibație alcoolică de 2,30 grame %. În mod corect instanța de apel a înlăturat declarația martorului D.L.D., care pretindea că a spălat rănile victimei cu alcool și i-a dat să bea alcool pentru a calma durerile acesteia, întrucât afirmațiile martorului au fost infirmate de probele dosarului.

În acest context, în mod justificat instanța nu a ținut seama de rezoluția nr. 1445/ P / 1998 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploiești, care a confirmat propunerea organelor de poliție de a nu începe urmărirea penală față de R.T. pentru infracțiunea prevăzută de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, pe motiv că ingestia de alcool s-a produs ulterior evenimentului rutier. Susținerea reclamantei că pârâta ar putea fi exonerată de la plata daunelor numai în situația în care fapta conducătorului auto întrunea elementele constitutive ale unei infracțiuni nu corespunde clauzelor contractuale. Astfel, art. 5 lit. j) din condițiile privind asigurarea de avarii, anexă la polița de asigurare nr. 1140477 din 31 octombrie 1997, prevede că A.S.I.Ț.

nu acordă despăgubiri pentru pagubele ce rezultă ca urmare a conducerii autovehiculului sub influența băuturilor alcoolice, de către un membru din conducerea persoanei juridice asigurate, care lucrează în această calitate. În concluzie, Curtea reține că pârâta nu datorează despăgubiri, deoarece R.T., managerul reclamantei, a condus autoturismul având o îmbibație alcoolică de 2,30 grame %. Față de cele arătate se constată că decizia instanței de apel este temeinică și legală și nefiind îndeplinite condițiile art. 304 C. proc. civ., se va respinge recursul reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. H.P. S.A. Ploiești împotriva deciziei nr. 130 din 20 noiembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 aprilie 2003.