ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4067/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr.

5126/1999, reclamantul N.D.C. a chemat în judecată pârâta A. SA, sucursala

municipiului București, pentru a se dispune obligarea acesteia la plata sumei

de 160.000.000 lei, din care 110.000.000 lei despăgubiri pentru avarierea

autoturismului proprietatea sa personală ca urmare a unui accident de

circulație, care a avut loc la 18 ianuarie 1999, 30.000.000 lei daune interese

și 20.000.000 lei daune morale.

În motivarea cererii, reclamantul a

învederat că, la data de 18 ianuarie 1999, a fost implicat într-un accident de

circulație în urma căruia autoturismul său Opel Omega a fost grav avariat și

după mai multe cercetări efectuate de Parchetul Militar București, a rezultat

că nu a avut nici o culpă în producerea accidentului și, în consecință, a solicitat

încasarea despăgubirilor la A.

Tribunalul București, secția a III-a

civilă, prin decizia nr. 1386/ A din 21 decembrie 2000, a respins, ca

neîntemeiată, cererea reclamantului, în contradictoriu cu SC A.R. SA, sucursala

municipiului București și M.C.C. (introdus ulterior în cauză).

Pentru a pronunța această soluție,

tribunalul a reținut că, din probele administrate, nu rezultă culpa pârâtului

M.C.C., ci dimpotrivă reiese că autoturismul acestuia a fost lovit din spate de

autoturismul condus de reclamant.

Instanța a mai reținut că, deși în

dosarul penal s-a luat măsura neînceperii urmăririi penale pentru reclamant în

baza art. 10 lit. d) C. proc. civ., pentru că a reieșit că nu are nici o culpă

în producerea accidentului, această soluție vizează strict latura subiectivă a

unei infracțiuni.

În materie civilă, tribunalul reține

culpa exclusivă a reclamantului în producerea coliziunii, culpa în cadrul

răspunderii civile delictuale putând îmbrăca și forma neglijenței sau doar a

neatenției.

S-a reținut și faptul că, pentru a

funcționa răspunderea civilă delictuală trebuiesc îndeplinite cumulativ

condițiile prevăzute de art. 998 și art. 999 C. civ., fapt ce nu se verifică

nici parțial în persoana pârâtului. Cum nu este angajată răspunderea civilă

delictuală a asiguratului (pârâtului, în acest caz), rezultă că pretențiile

reclamantului sunt neîntemeiate.

Împotriva acestei sentințe,

reclamantul a declarat apel, care, prin decizia nr. 380 din 16 octombrie 2002 a

fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

Instanța de apel a reținut că

instanța de fond a făcut o corectă analiză a probelor când a stabilit vinovăția

în producerea accidentului, în persoana reclamantului.

În ceea ce privește pârâtul,

instanța de apel a statuat că, în cadrul răspunderii delictuale, în sensul art.

998 și urm. C. civ., acesta a fost exonerat de producerea prejudiciului,

deoarece vinovat de daunele produse este reclamantul.

Reclamantul a declarat recurs

împotriva acestei decizii, susținând, în esență, faptul că s-a pronunțat cu

aplicarea greșită a prevederilor art. 22 alin. (1) C. proc. pen., și că

instanța nu s-a pronunțat asupra unor dovezi hotărâtoare pentru dezlegarea

pricinii, cum sunt rezoluția procurorului militar, nota serviciului Accidente

din 14 iulie 1999, care arată că vinovat de producerea accidentului se face

pârâtul M.C., expertiza auto și expertiza medico-legală privind alcoolemia.

Recursul urmează a fi admis pentru

argumentele care succed.

Este întemeiată susținerea

recurentului-reclamant, în sensul că instanța de apel nu a avut în vedere și nu

s-a pronunțat asupra unor dovezi care sunt hotărâtoare pentru dezlegarea

pricinii.

Astfel, la o analiză atentă a celor

două rezoluții date de Parchetul Militar București se constată că, dacă pentru

pârâtul M.C.C. s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 10 alin.

(1) lit. b) C. proc. civ., respectiv pentru că fapta nu este prevăzută de legea

penală, concluzia fiind totuși aceea că a comis accidentul de circulație din

culpă, în ceea ce-l privește pe reclamantul N.C.D., neînceperea urmăririi

penale s-a dispus în baza art. 10 alin. (1) lit. d) din același cod, adică în

situația în care faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale

infracțiunii, procurorul concluzionând, în sensul că acesta nu a avut nici o

culpă în producerea accidentului.

Aceste aspecte trebuiau atent

analizate de către instanța de apel pentru stabilirea corectă a răspunderii

civile delictuale în speță, prin delimitarea vinovăției sau laturii subiective

a unei infracțiuni, în sensul ei foarte strict în materie penală de cel în

materie civilă, situație în care forma neglijenței sau doar a neatenției poate

antrena răspunderea civilă delictuală.

Relevante în cauză sunt și

obiecțiunile formulate la expertiza auto de către expertul I.N., admis la

recomandarea reclamantului, care analizează dinamica procedurii accidentului și

sesizează momentul apariției stării de pericol, creată de autoturismul condus

de pârât cu o viteză de 10 km/h, contrar prevederilor legale, fapt justificat

tocmai de intenția acestuia de a pătrunde pe banda a treia de circulație.

Și nu în ultimul rând, trebuiau

analizate datele cuprinse în expertiza medico legală privind alcoolemia

pârâtului M.C.C., printre care, un element important este greutatea

individului.

În cazul pârâtului apar unele

inadvertențe; astfel, în buletinul de examinare chimică la data recoltării

probelor acesta apare cu o greutate de 68 kg, pentru ca expertiza pentru

interpretarea alcoolemiei să fie făcută pentru o greutate de 84 kg.

Apare o diferență de 16 kg care a

influențat în mod evident rezultatul alcoolemiei.

Toate aceste aspecte trebuiesc

lămurite de instanța de apel, motiv pentru care se impune, în baza art. 313 C.

proc. civ., admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre

rejudecarea apelului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamantul N.D.C. împotriva deciziei civile nr. 380 din 16 octombrie 2002 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Casează decizia și trimite cauza

spre rejudecarea apelului la Curtea de Apel București.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 26 mai 2004.