ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1502/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de S.N.Tc. “R.” S.A. – Direcția de Telecomunicații Teleorman împotriva deciziei nr.249 din 11 iunie 2002 a Curții de Apel București, Secția a IV-a Civilă. La apelul nominal s-au prezentat: recurenta-reclamantă S.N.Tc. “R.” S.A. – Direcția de Telecomunicații Teleorman, reprezentată prin consilier juridic V.C., lipsind intimata Primăria comunei Olteni, județul Teleorman. Procedura completă. Nefiind chestiuni prealabile, Curtea a acordat cuvântul în dezbaterea recursului cu care a fost investită. Consilierul juridic V.C. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei nr.249 din 11 iunie 2002 a Curții de Apel București – Secția a IV a Civilă, dezvoltând motivul prevăzut de art.304 pct.8 din C.proc.civ.și trimiterea în vederea soluționării apelului instanței de contencios administrativ, competentă conform Legii nr.29/1990 în soluționarea cauzei.

C U R T E A Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată Tribunalului Teleorman la 3 decembrie 2001 S.N.Tc. “R.” S.A. – Direcția de Telecomunicații Teleorman a solicitat să se dispună anularea Dispoziției nr.23/10.X.2001 prin care Primarul comunei Olteni județul Teleorman a dispus retrocedarea imobilului din str.Alexandriei nr.28 către moștenitorii proprietarului originar A.C.P.. S-a arătat că imobilul este necesar pentru desfășurarea activității de relații cu publicul și deci nu poate fi retrocedat. Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr.29/1990 privind contenciosul administrativ. Tribunalul Teleorman – Secția civilă, prin sentința civilă nr.164/28.01.2002 a respins acțiunea ca nefondată.

Instanța a reținut în primul rând că dispozițiile aplicabile în speță nu sunt cele ale dreptului comun – Legea nr.29/1990 ci prevederile derogatorii ale reglementării speciale care este Legea nr.10/2001. În consecință competența de soluționare a cauzei aparține instanței civile, iar nu celei de contencios administrativ. Pe fondul pricinii s-a reținut că prin dispoziția Primarului a fost retrocedat vechiul corp de clădire compus din 3 camere de locuit, antreu și bucătărie, iar nu corpul cel nou ocupat de către reclamantă. Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat, prin dec.civ. nr.249/1.06.2002 a Curții de Apel București – Secția a IV a civ ilă. S-a reținut că motivul de apel invocat referitor la competența instanței de contencios administrativ este nefondat în raport de dispozițiile speciale ale Legii nr.10/2001.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta, susținând că speța constituie „o situație tipică de contencios administrativ în condițiile art.1 Legea nr.29/1990”. Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea reține că recursul nu este fondat. Prin cererea întroductivă de instanță, recurenta reclamantă a solicitat anularea unei dispoziții a Primarului prin care, în baza art.9 al.1 art.13 al.1 și art.20 lit.b din Legea nr.10/2001 s-a restituit în natură moștenitorilor proprietarului un imobil trecut abuziv în proprietatea statului. Este deci evident că solicitarea reclamantei face parte din categoria actelor care potrivit art.16 al.5 din Legea nr.10/2001 sunt cenzurate potrivit dreptului comun; în baza art.24 al.7 și 8 din aceeași lege persoana îndreptățită poate ataca în justiție decizia sau dispoziția iar competența de soluționare revine secției civile a Tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află sediul unității deținătoare.

Așa fiind, cum normele referitoare la competență au fost respectate, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge recursul declarat de reclamantul S.N.Tc. “R.” S.A. – Direcția de Telecomunicații Teleorman împotriva deciziei nr.249 din 11 iunie 2002 a Curții de Apel București – Secția a IV – Civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2003.