ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1502/2003
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1502/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a
luat în examinare recursul declarat de S.N.Tc. “R.” S.A. – Direcția de
Telecomunicații Teleorman împotriva deciziei nr.249 din 11 iunie 2002 a Curții
de Apel București, Secția a IV-a Civilă.
La
apelul nominal s-au prezentat: recurenta-reclamantă S.N.Tc. “R.” S.A. –
Direcția de Telecomunicații Teleorman, reprezentată prin consilier juridic
V.C., lipsind intimata Primăria comunei Olteni, județul Teleorman.
Procedura
completă.
Nefiind
chestiuni prealabile, Curtea a acordat cuvântul în dezbaterea recursului cu
care a fost investită.
Consilierul
juridic V.C. a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei nr.249 din 11
iunie 2002 a Curții de Apel București – Secția a IV a Civilă, dezvoltând
motivul prevăzut de art.304 pct.8 din C.proc.civ.și trimiterea în vederea
soluționării apelului instanței de contencios administrativ, competentă conform
Legii nr.29/1990 în soluționarea cauzei.
C U R T E A
Asupra
recursului civil de față:
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
cererea adresată Tribunalului Teleorman la 3 decembrie 2001 S.N.Tc. “R.” S.A. –
Direcția de Telecomunicații Teleorman a solicitat să se dispună anularea
Dispoziției nr.23/10.X.2001 prin care Primarul comunei Olteni județul Teleorman
a dispus retrocedarea imobilului din str.Alexandriei nr.28 către moștenitorii
proprietarului originar A.C.P.. S-a arătat că imobilul este necesar pentru
desfășurarea activității de relații cu publicul și deci nu poate fi retrocedat.
Reclamanta
și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr.29/1990 privind contenciosul
administrativ.
Tribunalul
Teleorman – Secția civilă, prin sentința civilă nr.164/28.01.2002 a respins
acțiunea ca nefondată.
Instanța
a reținut în primul rând că dispozițiile aplicabile în speță nu sunt cele ale
dreptului comun – Legea nr.29/1990 ci prevederile derogatorii ale reglementării
speciale care este Legea nr.10/2001. În consecință competența de soluționare a
cauzei aparține instanței civile, iar nu celei de contencios administrativ.
Pe
fondul pricinii s-a reținut că prin dispoziția Primarului a fost retrocedat
vechiul corp de clădire compus din 3 camere de locuit, antreu și bucătărie, iar
nu corpul cel nou ocupat de către reclamantă.
Apelul
declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat,
prin dec.civ. nr.249/1.06.2002 a Curții de Apel București – Secția a IV a civ
ilă.
S-a
reținut că motivul de apel invocat referitor la competența instanței de
contencios administrativ este nefondat în raport de dispozițiile speciale ale
Legii nr.10/2001.
Împotriva
acestei decizii a declarat recurs reclamanta, susținând că speța constituie „o
situație tipică de contencios administrativ în condițiile art.1 Legea
nr.29/1990”.
Examinând
actele și lucrările dosarului, Curtea reține că recursul nu este fondat.
Prin
cererea întroductivă de instanță, recurenta reclamantă a solicitat anularea unei
dispoziții a Primarului prin care, în baza art.9 al.1 art.13 al.1 și art.20
lit.b din Legea nr.10/2001 s-a restituit în natură
moștenitorilor
proprietarului un imobil trecut abuziv în proprietatea statului.
Este
deci evident că solicitarea reclamantei face parte din categoria actelor care
potrivit art.16 al.5 din Legea nr.10/2001 sunt cenzurate potrivit dreptului
comun; în baza art.24 al.7 și 8 din aceeași lege persoana îndreptățită poate
ataca în justiție decizia sau dispoziția iar competența de soluționare revine
secției civile a Tribunalului în a cărui circumscripție teritorială se află
sediul unității deținătoare.
Așa
fiind, cum normele referitoare la competență au fost respectate, recursul
declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de
reclamantul S.N.Tc. “R.” S.A. – Direcția de Telecomunicații Teleorman
împotriva deciziei nr.249 din 11 iunie 2002 a Curții de Apel București – Secția
a IV – Civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2003.